DECIZIA nr. 78 din 18 februarie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 532 din 22 iunie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 3REFERIRE LALEGE 152 24/07/2019
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 122 09/03/2017
ART. 3REFERIRE LAOG 21 26/08/2014
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 3REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 3REFERIRE LAOG 81 24/08/2000
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 122 09/03/2017
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 314
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 315
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 335
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 7REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 12REFERIRE LALEGE 152 24/07/2019 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAOG 21 26/08/2014
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 85
ART. 12REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 12REFERIRE LAOG 81 24/08/2000
ART. 13REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 48
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 122 09/03/2017
ART. 14REFERIRE LAOG 21 26/08/2014
ART. 14REFERIRE LALEGE 255 19/07/2013
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1041 14/09/2010
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 15REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 10
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 103
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 18 07/10/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 762 22/10/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Atilla – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Mihail Ștefănescu în Dosarul nr. 3.471/105/2018 al Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.508D/2018.

2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Nicolae Trăistaru, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Inspectoratul Județean de Poliție Prahova. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate formulate în raport cu art. 21 și 24 din Constituție. Arată că prevederile de lege criticate au fost modificate prin Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 81/2000 privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, însă în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară modificării. Susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neclare și permit o imixtiune a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. De asemenea, invocând aspecte referitoare la fondul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, susține că Decizia Curții Constituționale nr. 122 din 9 martie 2017 nu este aplicabilă în speță.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 122 din 9 martie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 24 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.471/105/2018, Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihail Ștefănescu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ – dispoziție a șefului serviciului rutier.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, fiind, prin redactarea generică și imprecisă, lipsite de previzibilitate și neclare. Astfel, se creează o reprezentare neclară, lacunară și dubitativă în ceea ce privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule în condițiile în care soluția dispusă de procuror a fost de clasare, în baza art. 315 alin. (5), art. 314 alin. (1) lit. a) și art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală (fapta nu a fost comisă cu vinovăția cerută de lege). Textul de lege criticat conferă serviciului poliției rutiere o prerogativă a dispoziției de a decide în activitatea autorității judecătorești, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt evidențiate o serie de aspecte referitoare la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Se arată că, în speță, sunt aplicabile doar prevederile art. 335 alin. (2) din noul Cod penal care nu reglementează și aplicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce, nefiind aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Dispoziția șefului serviciului poliției rutiere este nelegală, deoarece adaugă la lege și este astfel contrară prevederilor art. 335 din Codul penal, care nu reglementează o astfel de sancțiune complementară, în situația în care o persoană comite fapta penală pe care o incriminează acest text de lege. Consideră că dispozițiile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ar fi fost aplicabile doar în situația în care autorul excepției ar fi fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea circulației. Or, în speță, prin Ordonanța nr. 124.440/P/2015 din 16 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus doar o soluție de clasare, situație în care nu sunt incidente prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.7.Tribunalul Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că instanța de contencios constituțional trebuie să răspundă în ce măsură este constituțională crearea unei lex tertia între legea penală, care este Codul penal, și o altă lege, care a avut până în momentul abrogării și intrării în vigoare a dispozițiilor noului Cod penal și dispoziții penale, așa cum este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Se poate observa că legiuitorul „a transferat“ textul incriminator în noul Codul penal, fără a avea în vedere însă și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce. Urmează ca instanța de contencios constituțional să răspundă dacă acest procedeu încalcă sau nu prevederile constituționale, având în vedere principiul nullum crimen, nulla poena sine lege.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.12.Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 24 septembrie 2018, prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 152/2019 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 81/2000 privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, având, în prezent, următorul cuprins: „c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice și procurorul sau instanța de judecată a dispus clasarea în condițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligația prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal;“. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecății instanței judecătorești produc efecte juridice prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară modificării enunțate anterior, Curtea reține ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, având următorul cuprins: „(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare agricole sau forestiere se dispune: […]c)pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.“13.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 paragrafele 1 și 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, și Ordonanța Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014 (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 122 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 7 iunie 2017, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate).15.Curtea a constatat că „textele de lege criticate au în vedere ipoteza în care o faptă a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, dar pentru săvârșirea căreia procurorul sau instanța apreciază, observând incidența prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală din 1968 referitor la cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, că nu se impune punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale împotriva învinuitului. Curtea a observat că, dacă, pe parcursul urmăririi penale se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulație pentru nerespectarea căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancționat, în vederea atingerii finalității pentru care acest act normativ a fost edictat, și anume asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic“. Faptul că, ulterior momentului emiterii de către procuror sau al pronunțării de către instanță a unei soluții de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. S-a arătat că cele două tipuri de autorități publice implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul și instanța de judecată, pe de o parte, ca reprezentanți ai autorității judecătorești, iar, pe de altă parte, șeful poliției, ca exponent al puterii executive, își exercită atribuțiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separației puterilor în stat fiind pe deplin respectat.16.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, a dispozițiilor art. 124 din Constituție, Curtea a reținut că norma constituțională anterior referită nu are incidență în cauză, întrucât reglementează înfăptuirea justiției, respectiv, faptul că aceasta se înfăptuiește în numele legii, că este unică, imparțială și egală pentru toți.17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, și având în vedere faptul că prevederile legale criticate în prezenta cauză nu diferă, în substanța lor, de forma analizată prin decizia anterior invocată, din perspectiva ipotezelor criticate de autorul excepției, atât soluția, cât și considerentele deciziilor antereferite sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.18.Distinct de acestea, Curtea constată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce, conform textelor legale criticate, drept consecință a încălcării unei reguli de circulație de natură a pune în pericol siguranța participanților la traficul rutier, nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional. Astfel, persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea și temeinicia măsurii dispuse de șeful poliției rutiere. De altfel, chiar excepția de neconstituționalitate de față a fost ridicată în cadrul soluționării procesului având ca obiect anularea actului administrativ emis de șeful poliției rutiere prin care acesta a dispus suspendarea dreptului autorului prezentei excepții de a conduce un autovehicul pentru 90 de zile.19.De asemenea, raportat la ipoteza reținută în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, în care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, iar procurorul a dispus clasarea, Curtea reține că nu este vorba de crearea unei lex tertia între legea penală și legea contravențională, astfel cum opinează instanța de judecată, ci de instituirea sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce, drept consecință a săvârșirii unei fapte de încălcare a unei reguli de circulație, faptă sancționată contravențional potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002.20.În fine, Curtea precizează că aspectele invocate referitoare la legalitatea dispoziției emise de șeful poliției rutiere țin de interpretarea și aplicarea legii în cauza dedusă judecății și sunt de resortul instanței judecătorești, neputând fi supuse controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihail Ștefănescu în Dosarul nr. 3.471/105/2018 al Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x