DECIZIA nr. 777 din 28 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile – S.A. Constanța din Agigea, județul Constanța, în Dosarul nr. 495/36/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.191D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că dispozițiile legale criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a reglementa raporturile juridice de drept fiscal, stabilind locul operațiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată. În aceste condiții nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale invocate.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 14 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 495/36/2017, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile – S.A. Constanța din Agigea, județul Constanța, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unor acte administrative fiscale, respectiv a unei decizii de impunere și a unui raport de inspecție fiscală. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că expresia „drept de utilizare a unui bun imobil“ este neclară (chiar inexistentă) din punct de vedere juridic, iar destinatarul normei nu poate ști dacă este vorba despre dezmembrăminte ale dreptului de proprietate sau drepturi reale aferente proprietății, așa cum sunt definite de Codul civil. Legiuitorul a utilizat în textul Codului fiscal din 2003 și a menținut și în 2015 același termen de „drept de utilizare“, care din punct de vedere juridic poate fi definit ca „posesie“ sau „folosință“, atribute ale dreptului de proprietate în accepțiunea Codului civil, dar și ca un dezmembrământ al proprietății. Or, prin această situație s-a creat posibilitatea evidentă de a interpreta textul conform unor raționamente eminamente subiective cu impact în privința obligațiilor fiscale ale autoarei excepției de neconstituționalitate în relația cu organele fiscale.  … 7.În cauză este vorba de regimul juridic al proprietății publice, de clauzele contractului de concesiune având ca obiect concesiunea domeniului public, precum și de actele normative care reglementează activitatea autoarei excepției de neconstituționalitate. … 8.Or, norma juridică trebuie să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informați în avans asupra consecințelor actelor și faptelor lor, ci să și înțeleagă consecințele legale ale acestora. În caz contrar, principiul nemo censetur ignorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecințe asupra securității raporturilor sociale. … 9.Prin folosirea sintagmei „drept de utilizare“ în mod defectuos în Codul fiscal, coroborată cu atribuția derivând din calitatea de autoritate portuară și de căi navigabile de a pune la dispoziție infrastructura în mod nediscriminatoriu, s-a creat o situație care afectează în mod evident principiul constituțional al securității juridice și art. 1 alin. (5) din Constituție.  … 10.Menționează că bunul imobil la care se face referire în speță privește terenul de sub canalele navigabile și ecluze și care aparține domeniului public al statului, concesionat printr-un contract de concesiune. În concret, s-a creat confuzie în ceea ce privește obligația autoarei de a încasa și vira la bugetul de stat taxa privind traversarea canalului Dunăre-Marea Neagră, pe lângă taxa propriu-zisă de utilizare a ecluzei care se află în administrarea sa. Cu alte cuvinte, autoarea susține că obiectul obligațiilor sale fiscale este legat de convoi/nava care tranzitează ecluza, și nu de canalul navigabil. … 11.Potrivit prevederilor art. 861 din Codul civil, bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. În condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate sau închiriate. Or, în mod evident nu există termenul de „utilizare“ pentru bunurile aparținând domeniului public al statului, expresia respectivă încălcând Constituția.  … 12.Mai mult decât atât, în capitolul II din Codul civil este reglementat care sunt drepturile reale corespunzătoare proprietății publice. Astfel, potrivit art. 866 din Codul civil – drepturile reale corespunzătoare proprietății publice sunt: dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit. … 13.Indicarea altui drept, dezmembrământ sau atribut prin Codul fiscal, de natura unui așa-zis „drept de utilizare“, este neconstituțională. Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiași bun, proprietarul exercită atributele juridice ale dreptului de proprietate în nume și interes propriu. În speță, proprietarul este statul român care exercită atributele dreptului său în nume propriu, deoarece el se supune numai legii. … 14.Celelalte persoane, altele decât proprietarul, de exemplu, contestatoarea Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile Constanța – S.A., exercită unele atribute ale dreptului de proprietate în virtutea puterii transmise de proprietar și în conformitate nu numai cu legea, dar și cu voința proprietarului care, recunoscându-i-le altuia asupra unui bun ce îi aparține, i le concretizează și fixează limitele de exercitare. … 15.Aceste limite de exercitare au fost impuse prin statutul aprobat prin hotărâre a Guvernului și prin contractul de concesiune încheiat cu Ministerul Transporturilor. În niciun caz, în acestea nu este menționat dreptul de a transfera sau chiar acorda utilizarea discreționară în tot sau parțial a bunului imobil aparținând domeniului public al statului. … 16.Având o structură complexă, principiul securității juridice exprimă în esență faptul că cetățenii sunt protejați contra unui pericol creat de insecuritatea sau incoerența unui act normativ. O condiție care asigură aplicabilitatea dreptului o constituie suficienta sa definire care vizează asigurarea rigorii, atât în planul conceptualizării dreptului, a noțiunilor juridice, cât și în planul redactării actelor normative. … 17.Or, în conformitate cu prevederile art. 44 din Constituție, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. … 18.Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.  … 19.Astfel, se arată că dispozițiile legale criticate dau expresie competenței constituționale a legiuitorului de a reglementa raportul juridic de drept fiscal, stabilind locul operațiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. În cauză, nu poate fi, astfel, vorba de încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, lipsa unei corespondențe între drepturile reale enumerate de Codul civil și sintagma „drept de utilizare“, invocată de reclamantă, neconfigurând o atare încălcare. … 20.De asemenea instanța apreciază că prin dispozițiile legale indicate de reclamantă nu se poate reține atingerea adusă art. 44 din Constituție, modalitatea de reglementare a regimului TVA, inclusiv stabilirea locului prestării serviciilor reprezentând o măsură de politică fiscală. … 21.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 278 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul conținut: (4)Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:a)locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcție similară, precum tabere de vacanță sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, precum serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier;. …  … 25.În opinia autoarei excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii și în art. 44 privind dreptul de proprietate privată. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neclare, ceea ce determină și încălcarea dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituție, solicitând, în final, interpretarea de către instanța de contencios constituțional a prevederilor legale criticate. De asemenea autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că legiuitorul a folosit expresia „drept de utilizare a bunurilor imobile“, fără a distinge după cum este vorba de drepturi reale exercitate de chiar titularul dreptului de proprietate ori de drepturi reale exercitate de alte persoane, în baza unor acte normative. Cu alte cuvinte, în opinia autoarei, textul legal criticat nu indică cu claritate destinatarul normei, dacă este vorba de proprietarul unui imobil sau/și cel care îl administrează. De asemenea sugerează că nici conținutul noțiunii de „bun imobil“ nu este clar în contextul dat. … 27.În ceea ce privește criticile referitoare la calitatea legii, Curtea reține că art. 1 alin. (5) din Constituție consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât aceștia să își poată adapta în mod corespunzător conduita. … 28.În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel – S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). … 29.Dreptul de folosință (ius utendi și ius fruendi), ca atribut al dreptului de proprietate, presupune facultatea recunoscută titularului dreptului de proprietate de a utiliza bunul ce formează obiectul dreptului în materialitatea sa, direct și nemijlocit, prin putere proprie și în interes propriu. … 30.Raportat la cauza de față, Curtea constată că taxarea serviciilor se realizează la locul prestării acestora către o persoană impozabilă, întrucât sunt legate în mod esențial de bunuri imobile și se asigură impozitarea la locul de realizare al serviciului. Astfel de situații ar trebui să fie soluționate întotdeauna într-un mod care să asigure că veniturile din taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) revin statului membru în care este realizat serviciul, ținând cont de faptul că serviciile legate de bunuri imobile sunt considerate a fi realizate la locul unde este situat bunul imobil. … 31.De asemenea Curtea observă că textul legal criticat, prin excepție de la regulile generale prevăzute la art. 278 alin. (2) și (3) din Codul fiscal care stabilesc locul prestării de servicii, indiferent de statutul beneficiarului, respectiv persoana impozabilă sau persoana neimpozabilă, reglementează reguli derogatorii cu privire la locul prestării serviciilor în legătură cu bunurile imobile. Serviciile legate de bunuri imobile prevăzute la art. 278 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal includ numai acele servicii care au o legătură suficient de directă cu bunul imobil în cauză. … 32.Textul legal criticat vizează exercitarea drepturilor legate de dreptul de proprietate atât de chiar titularul dreptului de proprietate, cât și de alte persoane, în baza unor acte normative, potrivit regimului impus de proprietatea publică. Așadar, dreptul de utilizare la care face referire textul legal criticat trebuie raportat la art. 866 din Codul civil care stabilește drepturile reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică, respectiv dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit. Astfel, titularul dreptului de administrare poate folosi și dispune de bunul dat în administrare în condițiile stabilite de lege și, dacă este cazul, de actul de constituire [a se vedea art. 868 alin. (2) din Codul civil]. De asemenea concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului [a se vedea art. 872 alin. (1) teza întâi din Codul civil]. Așadar, în cauza de față, termenul generic de drept de utilizare vizează drepturile reale care derivă atât din calitatea de administrator al proprietății publice, cât și din cea de concesionar. În acest context, dreptul de utilizare are un înțeles autonom specific dreptului fiscal, referind la o categorie generică ce vizează valorificarea și exploatarea în orice modalitate a proprietății publice în condițiile legii.  … 33.Dispozițiile legale criticate reprezintă transpunerea art. 47 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347 din 11 decembrie 2006, care, în forma sa consolidată, prevede: „locul de prestare a serviciilor legate de bunuri imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcție similară, precum tabere de vacanță sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile și de servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, de exemplu, serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier, este locul unde este situat bunul imobil respectiv.“  … 34.De altfel, conceptul de „bun imobil“ se regăsește atât în cuprinsul textului de lege contestat, cât și în dispozițiile privind scutirile, prevăzute de art. 292 alin. (2) din Codul fiscal. De asemenea, la art. 13b lit. a) și b) din Regulamentul Consiliului (U.E.) nr. 282 din 15 martie 2011 de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 77 din 23 martie 2011, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul Consiliului nr. 1.042 din 7 octombrie 2013, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 284 din 26 octombrie 2013, este considerat ca fiind un „bun imobil“ în sensul T.V.A.: (i) orice parte specifică a pământului, situată la suprafața acestuia sau sub aceasta, în legătură cu care se pot dobândi drepturi de proprietate sau de posesie; (ii) orice clădire sau construcție fixată pe pământ sau în pământ, deasupra sau sub nivelul mării care nu poate fi ușor demontată sau deplasată. … 35.Referirea la o parte specifică a pământului înseamnă că noțiunea de „bun imobil“ are în vedere suprafețe de teren clar identificate și identificabile în legătură cu care se pot dobândi drepturi de proprietate sau de posesie. Domeniul de aplicare al termenului „pământ“, din perspectiva fiscală, este larg și include solul însuși și tot ceea ce se află pe sau sub acesta, cuprinzând, astfel, orice porțiune de pământ, inclusiv acoperită de apă (de exemplu, marea, râurile, lacurile și alte canale navigabile interioare). … 36.În aceste condiții, nu se pot reține criticile autoarei excepției de neconstituționalitate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa privind calitatea legii, în situația în care textul de lege dă expresie competenței legiuitorului de a reglementa raportul juridic de drept fiscal, stabilind locul operațiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată. Or, legiuitorul nu a făcut decât să transpună o directivă, pentru aplicarea căreia a fost elaborat și un regulament ce stabilește îndeajuns de clar sensul termenilor folosiți. Revine instanței judecătorești rolul de a individualiza situația autoarei excepției de neconstituționalitate, în funcție de actele normative aplicabile. … 37.De asemenea instanța de contencios constituțional reține că, pentru aceleași considerente, în cauză nu s-a adus atingere nici dreptului de proprietate prevăzut de art. 44 din Constituție. … 38.În ceea ce privește celelalte critici de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea reprezintă aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanța judecătorească, excedând competenței instanței de contencios constituțional. … 39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania Națională Administrația Canalelor Navigabile – S.A. Constanța din Agigea, județul Constanța, în Dosarul nr. 495/36/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 278 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește