DECIZIA nr. 775 din 28 noiembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 319 din 16 aprilie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 303 03/03/2009
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 737 24/06/2008
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 425
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 85 27/02/2018
ART. 17REFERIRE LAOUG 95 08/12/2016
ART. 17REFERIRE LAOUG 62 23/12/2015
ART. 17REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013
ART. 17REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 13
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 85 27/02/2018
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 20REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 14
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 292 04/05/2017
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 108 07/03/2017
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 471
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 173 26/05/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica-Elena Țiu și de Mihai-Adrian Țiu în Dosarul nr. 15.977/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 36D/2018.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 29 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 15.977/3/2017, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica-Elena Țiu și de Mihai-Adrian Țiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul părții de a se adresa instanței și că sancțiunea prevăzută de acest text de lege este de un formalism inacceptabil de rigid, de natură să îi afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac. Se mai arată că aplicarea principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac impun ca toate cererile greșit îndreptate să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze.6.De asemenea, se invocă considerentele și soluțiile din deciziile nr. 737 din 24 iunie 2008 și nr. 303 din 3 martie 2009, prin care Curtea a admis excepțiile de neconstituționalitate cu privire la aceeași soluție legislativă.7.De asemenea, în subsidiar, solicită să se constate că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care sediul instanței a cărei hotărâre se atacă și sediul instanței la care a fost depusă calea de atac se află la aceeași adresă. În speță, apelul a fost depus prin poștă la adresa din Bulevardul Unirii nr. 37, unde se află atât sediul Judecătoriei Sectorului 2, cât și sediul Tribunalului București. Pe cererea de apel era indicată Judecătoria Sectorului 2 drept instanță destinatară a apelului.8.Or, din moment ce apelul a ajuns la sediul instanței a cărei hotărâre se atacă, iar pe cererea de apel este indicată exact acea instanța, în speță Judecătoria Sectorului 2 București, aplicarea sancțiunii nulității căii de atac este cu atât mai nejustificată.9.Este, în primul rând, eroarea funcționarului tribunalului care a primit cererea de apel și nu a direcționat-o către Judecătoria Sectorului 2 București, deși aceasta era instanța indicată pe cererea de apel, iar registraturile celor două instanțe, Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 2 București, se aflau la parterul aceleiași clădiri.10.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiție sau dreptului la apărare în condițiile în care, pe de o parte, printre mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină hotărârea se regăsește și cea referitoare la arătarea instanței la care trebuie depusă cererea pentru exercitarea apelului sau recursului, conform art. 425 alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții ținând de natura și de exigențele administrării justiției, a căror finalitate este aceea de a disciplina comportamentul procesual al părților.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.“15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă sub aspectul sancționării cu nulitatea absolută a depunerii cererii de apel la altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă.17.În acest sens, Curtea a observat în jurisprudența sa recentă, aplicabilă și în cauza de față (a se vedea Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2008, paragrafele 17-19), că, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, dispozițiile art. XIV-XVII se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Prevederile art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 prevăd că: „(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.“ Așadar, sub aspectul depunerii apelului, sunt aplicabile prevederile art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013, text legal care nu este identic, din punct de vedere al conținutului, cu cel al art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neprevăzând sancțiunea nulității apelului în cazul nedepunerii la instanța a cărei hotărâre se atacă.18.Prin urmare, sub aspectul criticat, textul art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu era în vigoare la momentul depunerii căii de atac, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019 (a se vedea Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2008, paragrafele 17-19).19.În dosarul de față procesul din fața instanței de fond a fost început în anul 2015. Chiar dacă în prezent dispozițiile legale criticate au intrat în vigoare, ele nu sunt aplicabile cauzei de față, ci se aplică regula tempus regit actum. Faptul că reglementarea criticată a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2019 și se află în fondul activ al legislației la data pronunțării instanței de contencios constituțional nu înseamnă că poate produce efecte juridice în prezenta cauză. Curtea trebuie să țină seama de faptul că se află în cadrul unui control concret de constituționalitate, și nu abstract.20.Așadar, Curtea va constata că textul criticat, nefiind în vigoare la momentul sesizării Curții, nu are legătură cu soluționarea cauzei, din moment ce textul legal care prevede depunerea apelului, în ipoteza autorului excepției de neconstituționalitate, este art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013.21.Astfel, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22).22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica-Elena Țiu și de Mihai-Adrian Țiu în Dosarul nr. 15.977/3/2017 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x