DECIZIA nr. 774 din 28 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 277 alin. (1) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Remat – S.A. din comuna Bujoreni, județul Vâlcea, în Dosarul nr. 1.819/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 17D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.  … 4.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 578D/2018, nr. 682D/2019 și nr. 1.617D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Adivin’95 -S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 42/36/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Societatea Adivin’95 – S.R.L. din Constanța, prin administrator judiciar Maestro – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, în Dosarul nr. 2.677/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și de Societatea Karitrav Co – S.R.L. din Brașov, în Dosarul nr. 459/64/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 578D/2018, nr. 682D/2019 și nr. 1.617D/2019 partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 6.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 578D/2018, nr. 682D/2019 și nr. 1.617D/2019 la Dosarul nr. 17D/2018. … 7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 578D/2018, nr. 682D/2019 și nr. 1.617D/2019 la Dosarul nr. 17D/2018, care este primul înregistrat. … 8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unei soluții legislative similare. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:9.Prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.819/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (1) și (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Remat – S.A. din comuna Bujoreni, județul Vâlcea, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor acte administrative. … 10.Prin Încheierea din 28 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 42/36/2017, Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Adivin’95 – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor acte administrative. … 11.Prin Încheierea din 19 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.677/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Adivin’95 – S.R.L. din Constanța, prin administrator judiciar Maestro – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor acte administrative. … 12.Prin Încheierea din 17 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 459/64/2018, Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Karitrav Co – S.R.L. din Brașov, județul Brașov, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor acte administrative. … 13.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate care permit suspendarea soluționării unei contestații administrativ-fiscale pe o perioadă nedeterminată, în mod subiectiv, de către organele fiscale, în cazul în care organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă, fără să fie începută urmărirea penală, sunt de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiție și la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, respectiv de a obține o judecată efectivă a fondului problemei de drept fiscal. Se mai arată că raportul dintre penal și civil este diferit de cel dintre penal și fiscal, din perspectiva principiului penalul ține în loc civilul, iar, în materie, este o incoerență legislativă ce rezultă din antinomia existentă între Codul de procedură civilă și Codul de procedură fiscală, context în care se face trimitere la jurisprudența instanțelor europene și naționale cu privire la latura și la acțiunea fiscală/penală/civilă a litigiului. … 14.Suspendarea poate dura toată perioada desfășurării procesului penal, în circumstanțele în care, ținând cont de natura complexă a infracțiunilor avute în vedere, acest proces poate dura mai mulți ani. Dar și o astfel de afirmație subapreciază durata efectivă a perioadei în care contribuabilului i se blochează accesul la contenciosul fiscal, din moment ce suspendarea prin ipoteză este dispusă anterior declanșării procesului penal, de exemplu, prin simpla sesizare în acest sens. Actele de impunere continuă totuși să beneficieze de putere executorie, contribuabilul suportând efectele juridice ale unor acte despre care autoritățile emitente înseși afirmă că există dubii cu privire la situația de fapt pe care au reținut-o în conținutul acestora. … 15.Art. 277 din Codul de procedură fiscală ridică în mod indubitabil probleme de acces la justiție, care nu par să fie tratate în mod corespunzător de analogia cu procesul civil, oricum depășită la acest moment. Modul în care se impune a fi efectuat controlul de constituționalitate este prin raportare la criteriile caracterului justificat, adecvat și proporțional cu scopul urmărit, astfel cum reiese din practica recentă a Curții Constituționale și din standardele Curții Europene a Drepturilor Omului. La nivel european, principiul certitudinii impunerii este consacrat jurisprudențial sub denumirea de principiul securității juridice. … 16.Oricare ar fi sensul sintagmei „încetarea motivului care a determinat suspendarea“, această încetare trebuie să fie aptă de a fi definitivă și executorie și să fie constatată printr-un înscris – ipoteza în discuție fiind în continuare cea a unei sesizări penale. … 17.Problema care se pune în astfel de cazuri este aceea de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil de către instanța de judecată, care este în măsură să aprecieze o justă cântărire a interesului părților în soluționarea propriilor cereri și a interesului bunei administrări a justiției. În cazul procedurii de soluționare, însă, impactul suspendării este acela de a amâna pe o perioadă nedefinită posibilitatea introducerii valide a acțiunii de anulare, sub sancțiunea inadmisibilității pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile. … 18.Art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 înfăptuiește o suprapunere a atribuțiilor organelor administrative peste atribuțiile organelor judiciare, înfrângând dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție cu privire la principiul separației puterilor în stat, de exemplu, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă care permit suspendarea judecății unei cauze civile doar dacă organul de urmărire penală a început urmărirea penală în privința unei infracțiuni hotărâtoare pentru soluționarea cauzei. … 19.În cazul art. 277 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, simpla sesizare a organelor penale de către organul fiscal duce la suspendarea judecății contestației, soluție legislativă care este contrară principiului separației puterilor în stat. În altă ordine de idei, contestatorului îi este îngrădit accesul la justiție în condițiile în care dispozițiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 împiedică reluarea soluționării contestației cât timp nu se va fi soluționat plângerea penală, indiferent dacă s-a început sau nu urmărirea penală în cauză. … 20.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază în Dosarul nr. 17D/2018 că prevederile legale criticate sunt constituționale. Drepturile fundamentale afectate prin ingerința în cauză nu sunt absolute prin natura lor, ele putând fi supuse unor limitări rezonabile, fiind incidente în cauză prevederile art. 53 din Legea fundamentală, așa încât Curtea Constituțională urmează să analizeze dacă această restrângere este conformă cu prevederile textului constituțional. Se amintește jurisprudența relevantă în materie a instanței de contencios constituțional, respectiv deciziile nr. 1.173 din 6 noiembrie 2008, nr. 1.236 și nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008, nr. 192 din 12 februarie 2009, nr. 189 din 2 martie 2010,nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 930 din 6 iulie 2010, nr. 56 din 12 februarie 2013, nr. 401 din 15 iunie 2016 și nr. 271 din 27 aprilie 2017. … 21.Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța a reținut că, deși art. 277 din Legea nr. 207/2015 nu a făcut obiectul analizei de constituționalitate până în prezent, practica instanței de contencios constituțional este destul de vastă în legătură cu dispozițiile art. 214 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Se amintește jurisprudența relevantă în materie a instanței de contencios constituțional, respectiv deciziile nr. 63 din 2 februarie 2006, nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008, nr. 189 din 2 martie 2010,nr. 617 din 6 mai 2010, nr. 56 din 12 februarie 2013, nr. 214 din 31 martie 2015, nr. 271 din 27 aprilie 2017 și nr. 787 din 5 decembrie 2017. … 22.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază în Dosarul nr. 682D/2019 că textele criticate de autoarea excepției pot prezenta un indiciu de neconstituționalitate prin prisma caracterului prea general al textului din art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, criticabilă fiind în special exprimarea/sintagma „organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni“. Astfel, chiar dacă se înțelege că se corelează cu prevederile procesual-penale care stabilesc regulile de competență, se poate desprinde din acest text de lege criticat faptul că organul de control fiscal are la îndemână un larg arbitrariu în a alege organele în drept, situație de natură să lezeze artificial și exagerat drepturile și interesele legitime ale contribuabilului controlat fiscal. … 23.Se arată că legea ar trebui să fie mult mai precisă, indicând mai exact organele de urmărire penală, în sensul dat de Codul de procedură penală, nicidecum alte categorii de organe așa-zise în drept, mai ales că la nivel de reglementare subsidiară, adică ordin intern al Agenției Naționale de Administrare Fiscală sau ordin al ministrului finanțelor, ar fi posibil să se stabilească instrucțiuni de transmitere a sesizărilor de acest gen către alte instituții, nu la unitățile Ministerului Public. … 24.Cu alte cuvinte, există o disproporție între duritatea măsurii suspendării controlului și a oricăror alte proceduri administrative care ar putea lămuri situația juridică, implicit suspiciunile care umbresc activitatea acelui contribuabil, așa cum rezultă acestea în viziunea organului fiscal, în contrapondere cu măsura așa-zis procesual-penală de sesizare a organului în drept care ar trebui să efectueze investigațiile în materie penală. Textul este deficitar și pentru că nu descrie explicit și asumat de legiuitor faptul că este vorba despre suspiciuni exclusiv în materie penală și care să impună cu necesitate trimiterea unei sesizări la organul de urmărire penală competent material, dezvoltând consecințele juridice ale acestui tip de demers tipic de procedură penală, adică ilustrând fără dubiu că o astfel de sesizare se face de organul de control fiscal atunci când suspiciunile de fraudare a legii penale sunt serioase, rezonabile și întemeiate pe argumente evidente, așa încât să se justifice măsurile administrative drastice ce se iau în mod corelativ, anume suspendarea controlului, poate chiar pentru câțiva ani și cu o anumită blocare și provizorat pentru contribuabil, care în mod obiectiv poate fi de natură să îi afecteze afacerea, să îi distrugă prezența în piață, cadrul relațional contractual sau oricare alte categorii de interese legitime și, mai ales, drepturi. … 25.Sub acest aspect, se arată că poate fi întemeiată observația critică a autoarei excepției de neconstituționalitate în sensul că, într-o interpretare dusă spre abuz și arbitrariu, textul de lege menționat mai sus este de natură să încalce art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, deoarece în absența unei cenzuri judecătorești efective, o măsură luată de un funcționar fiscal/de control fiscal conduce ope legis la soluția suspendării controlului administrativ-fiscal și, implicit, la blocarea oricăror alte demersuri de apărare față de eventualul caracter abuziv, discreționar excesiv al măsurii luate, afectând, practic, și dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la apărare, interferând agresiv și cu dreptul de proprietate. … 26.Durata foarte mare de timp în care soluționarea contestației administrative este suspendată creează aparența unui fine de neprimire, prin împiedicarea instanțelor de contencios administrativ să aplice legea, în condițiile în care există un punct de pornire insuficient de bine probat al unei măsuri de sesizare a organelor judiciare penale. … 27.Curtea de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale invocate nu încalcă principiile separației puterilor în stat și principiul accesului liber la justiție, garantate de art. 1 alin. (4) și, respectiv, de art. 21 din Constituție, ci textele de lege criticate se referă la procedura de soluționare a contestației pe cale administrativă, și nu la cea jurisdicțională, a cărei desfășurare nu este împiedicată sau condiționată de existența celei dintâi, pentru ca accesul liber la justiție să fie încălcat. … 28.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 29.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 30.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 31.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în dosarele nr. 578D/2018, nr. 682D/2019 și nr. 1.617D/2019, dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, iar în Dosarul nr. 17D/2018 dispozițiile art. 277 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015. Însă din examinarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie tot dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: – Art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:(1)Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; …  … – Art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: „(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.“ …  … 32.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 126 alin. (6) privind instanțele judecătorești. … 33.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că nu a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate, însă s-a mai pronunțat în numeroase rânduri asupra unei soluții legislative similare, cuprinsă în prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sens în care sunt Decizia nr. 60 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, paragrafele 17-27, Decizia nr. 787 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2018, Decizia nr. 271 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 11 august 2017, Decizia nr. 401 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017, Decizia nr. 56 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 189 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010, sau Decizia nr. 1.237 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 15 decembrie 2008, prin care a statuat în sensul constituționalității reglementării criticate și a subliniat că textul în discuție din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor dispuse. … 34.Curtea reține că soluția legislativă instituită de prevederile art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 este foarte asemănătoare cu cea cuprinsă în prevederile art. 214 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, cu diferența potrivit căreia este vorba de existența indiciilor săvârșirii unei „infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare“ a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Legea se raportează doar la infracțiunile în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare, fiind o prevedere legală mai restrictivă pentru organele fiscale decât cea din reglementarea anterioară. Ca atare, legiuitorul a circumstanțiat față de dispozițiile legale anterioare sfera situațiilor în care organul fiscal poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, și anume atunci când organul fiscal de control constată indiciile săvârșirii unei infracțiuni doar în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare. … 35.Astfel, potrivit noii legislații, trebuie îndeplinite două condiții pentru ca organul fiscal să poată suspenda soluționarea contestației administrative: 1. să existe indicii că s-a săvârșit o infracțiune în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare; 2. constatarea să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. … 36.Baza impozabilă este constituită din bunuri, venituri sau alte valori deținute de persoane care beneficiază de câștigurile sau orice foloase obținute aduse de acestea. Bunurile, veniturile sau valorile care constituie baza impozabilă sunt supuse obligațiilor fiscale în sarcina persoanelor care le dețin în proprietate. Baza de impozitare reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile, a unui import impozabil sau a unei achiziții intracomunitare impozabile. În consecință, baza impozabilă este reprezentată de totalitatea veniturilor asupra cărora se aplică o cotă de impozit. … 37.De asemenea, Curtea reține că sesizarea trebuie să fie o sesizare penală (și nu o simplă sesizare), iar organele în drept nu pot fi, în mod logic, decât organele de urmărire penală, care, ca regulă generală, pot să pună în mișcare acțiunea penală sau pot da o soluție de neurmărire, aspect care rezultă cu claritate din textul de lege criticat. … 38.Având în vedere dispozițiile legale criticate, precum și jurisprudența menționată, Curtea constată că legiuitorul a instituit modalitățile de colaborare ale organelor fiscale cu organele de urmărire penală. Astfel, pe de-o parte, s-a instituit vocația organului fiscal de a sesiza organul de urmărire penală, în cazul în care, în activitatea lor, descoperă indicii privind săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă, iar, pe de altă parte, simetric, se reglementează posibilitatea obținerii de către organele de urmărire penală a concursului organelor fiscale, la inițiativa celor dintâi în cadrul urmării penale. … 39.De asemenea, referitor la instituția procesuală a suspendării facultative a soluționării cauzei în cadrul procedurii administrative prealabile, Curtea reține că adoptarea acestei măsuri este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Or, într-o atare situație, este firesc ca procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie până la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. În momentul încetării motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu, procedura administrativă este reluată, fiind emisă o decizie privind soluționarea contestației.  … 40.În ceea ce privește hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă, aceasta este opozabilă organelor fiscale competente să soluționeze contestația, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă; în plus, decizia de suspendare este motivată, iar suspendarea poate fi solicitată o singură dată pe parcursul desfășurării procedurii administrative. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală. … 41.Prevederile legale criticate se referă, așadar, la procedura de soluționare a contestației pe cale administrativă, și nu la cea jurisdicțională, a cărei desfășurare nu este împiedicată sau condiționată de existența celei dintâi, pentru ca accesul liber la justiție să fie încălcat. Totodată, cazul de suspendare a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, reglementat de art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, se referă la o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor privind comiterea unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă. … 42.Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Astfel, chiar dacă decizia sau, după caz, dispoziția pronunțată de organul fiscal competent al cărui act administrativ fiscal este atacat are caracter definitiv în sistemul căilor administrative de atac, dreptul la acțiune în instanță al contribuabilului nu este abolit, fiind chiar reconfirmat în ceea ce privește suspendarea executării actului administrativ fiscal. De altfel, persoana care a formulat contestația se poate adresa instanței de contencios administrativ împotriva deciziei organului fiscal competent de suspendare a soluționării contestației.  … 43.Totodată, Curtea reține că nu se poate susține existența unei îngrădiri a dreptului de acces liber la justiție, textul de lege menționat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instanței judecătorești inclusiv decizia de suspendare a soluționării contestației pe cale administrativă. … 44.Astfel, analizând și practica judiciară în materie, Curtea, pe de o parte, constată că instanțele de judecată dispun soluționarea contestațiilor administrative formulate împotriva deciziilor de impunere, chiar dacă există formulate plângeri penale în temeiul Codului de procedură fiscală, constatând când este cazul nelegalitatea soluției de suspendare a procedurii de soluționare a contestației, și, pe de altă parte, reține că instanța de contencios administrativ învestită cu un control de legalitate asupra deciziei de suspendare a contestației, emisă în temeiul art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, poate evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce privește exercitarea dreptului de apreciere al autorității fiscale prin raportare la definiția excesului de putere, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporționalității și a celorlalte exigențe ale dreptului la o bună administrare, pentru că în caz contrar s-ar accepta incidența art. 277 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală în cazul oricărui demers formal de sesizare a organelor penale, cu consecința amânării nepermise a soluției în procedura administrativă (a se vedea, cu privire la soluția legislativă criticată, Decizia nr. 1.892 din 10 aprilie 2014 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect, printre altele, anulare decizie de suspendare a procedurii de soluționare a contestației administrative, dar și Decizia nr. 3.212 din 9 octombrie 2018 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție). … 45.Așadar, Curtea reține că actul administrativ de suspendare a unei proceduri administrative nu este sustras controlului judecătoresc. Legea prevede o înșiruire logică a procedurilor care permit atât apărarea interesului public, cât și al persoanelor private. Potrivit art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală: „(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat ori nu.“ Ceea ce poate fi pus în discuție este intervalul de timp în care contribuabilul trebuie să aștepte pentru a avea posibilitatea să conteste actul administrativ, având în vedere că soluționarea unei cauze penale ar putea dura suficient de mult timp, cu alte cuvinte, termenul rezonabil al urmăririi penale și cel al judecății ar fi afectate.  … 46.Prin urmare, față de cele mai sus prezentate, interpretarea și aplicarea prevederilor criticate în corelație cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, asigură respectarea principiilor și prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate. … 47.Curtea mai reține că însuși textul criticat oferă o garanție, care poate fi apreciată ca suficientă, pentru a-l asigura pe contestatar că suspendarea nu va fi dispusă în mod arbitrar (organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei). Ca atare, este vorba de o vocație a organului fiscal, și nu de vreo obligație instituită prin lege. Situațiile în care poate fi dispusă această măsură sunt expres și limitativ prevăzute, fiind determinate printr-un grad de precizie suficient de ridicat, care, o dată în plus, să îl protejeze pe contestatar de un eventual abuz. Faptul că, de la caz la caz, se pot ivi situații în care suspendarea soluționării contestației să conducă, în mod efectiv, la îngreunarea situației unui contestatar anume nu reprezintă un temei suficient pentru a invalida, în integralitatea ei, o instituție juridică, în speță cea a suspendării facultative a soluționării contestației pe cale administrativă. De altfel, în asemenea situații, nu se ridică probleme de constituționalitate, ci, eventual, de aplicare a legii, așa cum, în mod judicios, a reținut Curtea Constituțională, de pildă prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, când, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală din 2003, a constatat că eventualul comportament al părților sau al instituțiilor administrative care determină o întârziere în soluționarea contestației nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una care ține exclusiv de conduita părților implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat. Or, Curtea Constituțională judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau a organului fiscal nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale. … 48.În ceea ce privește posibilitatea organului administrativ superior de soluționare a contestației de a suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, Curtea constată că aceasta nu înfrânge dispozițiile constituționale care consacră prezumția de nevinovăție. Adoptarea măsurii suspendării este condiționată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracțiuni asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Or, într-o atare situație suspendarea procedurii administrative nu numai că se impune, dar constituie tocmai expresia aplicării prezumției de nevinovăție a persoanei contestatoare, care își poate valorifica toate drepturile garantate constituțional, în cadrul unui proces în fața instanțelor de judecată. … 49.În ceea ce privește susținerea autoarelor excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia organele abilitate cu aplicarea legii impun discreționar suspendarea unei proceduri administrative, Curtea reiterează faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate are înrâurire art. 12 din Codul de procedură fiscală – Buna-credință -, în virtutea căruia relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii. … 50.Curtea mai constată că sintagma „încetarea motivului care a determinat suspendarea“ este suficient de clară. În ipoteza-tip este vorba fie de clasarea acțiunii penale, fie de emiterea unei hotărâri definitive de către instanța judecătorească în urma desfășurării procesului penal. Prevederile legale criticate trebuie coroborate și cu cele ale Codului de procedură penală, în acest context ele apărând ca fiind clare. … 51.În aceste condiții, ținând cont de faptul că prevederile legale sunt clare (stabilind obligații clare pentru organele fiscale care nu pot folosi aceste prevederi decât în condiții foarte stricte), dar și de jurisprudența Curții Constituționale în privința aceleiași soluții legislative, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. … 52.De asemenea, pentru toate argumentele invocate mai sus, Curtea constată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție privind principiul separației și echilibrului puterilor. Întregul mecanism prevăzut de Codul de procedură fiscală coroborat cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 arată grija legiuitorului pentru aplicarea principiului ne bis in idem, cu alte cuvinte, evitarea ca unei persoane să i se aplice, practic, două pedepse grave pentru aceeași faptă (sancțiunea fiscală și sancțiunea penală care poate avea inclusiv o componentă pecuniară). … 53.Mai mult decât atât, în practica instanțelor judecătorești, eventuala atitudine nelegală a organelor fiscale este sancționată prompt, ca și încălcarea duratei rezonabile a procedurilor judiciare. Prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 21 și nici pe cele ale art. 126 alin. (6) din Constituție, în condițiile în care, așa cum demonstrează menționata practică a instanțelor judecătorești, se coroborează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. … 54.Tot pentru motivele de mai sus, Curtea constată că prevederile art. 44 din Constituție nu au fost încălcate. … 55.Cu privire la dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale – din Constituție. De asemenea, în acest context, nu au incidență în cauză nici prevederile art. 52 din Constituție cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. … 56.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Remat – S.A. din comuna Bujoreni, județul Vâlcea, în Dosarul nr. 1.819/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Societatea Adivin’95 – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, în Dosarul nr. 42/36/2017 al Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Societatea Adivin’95 – S.R.L. din Constanța, prin administrator judiciar Maestro – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, în Dosarul nr. 2.677/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și de Societatea Karitrav Co – S.R.L. din Brașov, județul Brașov, în Dosarul nr. 459/64/2018 al Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 277 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Brașov – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește