DECIZIA nr. 773 din 28 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 293 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 467 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Alexandru Marian Roșca în Dosarul nr. 142/100/2017/a1 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.977 D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura este legal îndeplinită. Prim-magistratul-asistent referă asupra faptului că apărătorul ales al autorului excepției a depus la dosar un memoriu în susținerea excepției de neconstituționalitate invocate în cauză.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, în principal ca inadmisibilă, cu motivarea că se critică aplicarea legii, respectiv cum s-a desfășurat percheziția în cauză, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 28 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 142/100/2017/a1, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 293 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 467 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968. Excepția a fost ridicată de Alexandru Marian Roșca în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea contestației formulate de inculpat împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că normele criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu se poate determina dacă, în caz de infracțiune flagrantă, pot fi sau nu strânse probe din domiciliul unei persoane fără autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi și libertăți și nici care sunt actele sau măsurile care pot fi efectuate de organele de urmărire penală în această ipoteză. S-a mai susținut că textele criticate conțin o formulare generală, ceea ce conduce la imposibilitatea de a se stabili dacă, în caz de infracțiune flagrantă, este permisă de lege pătrunderea în domiciliul unei persoane pentru a ridica obiecte, înscrisuri, corpuri delicte fără autorizarea judecătorului și, în același timp, că nu există nicio garanție împotriva aplicării arbitrare, întrucât nu există niciun control a priori ori a posteriori din partea unei autorități independente și imparțiale.  … 6.Astfel, referindu-se la situația de fapt în cauză, autorul excepției arată că la dosar există procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în care se precizează că în urma constatării infracțiunii flagrante s-a solicitat sprijinul organelor de urmărire din cadrul Serviciului criminalistic al Inspectoratului Județean de Poliție Maramureș. Acestea au procedat la efectuarea de cercetări și la strângerea de probe de la domiciliul persoanei unde a fost constatată infracțiunea flagrantă. Mai exact, organele de urmărire penală au pătruns în curtea imobilului, au căutat probe în interiorul vehiculului aflat în curte, precum și în interiorul unei anexe a imobilului respectiv. Cu toate acestea, la dosarul cauzei nu există niciun mandat de percheziție emis de judecătorul de drepturi și libertăți. Astfel, temeiul legal în baza căruia organele de urmărire penală au desfășurat activitățile precizate este art. 467 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 care prevede că, odată ce a fost constată infracțiunea flagrantă, organul de urmărire penală poate strânge și alte probe, dacă este cazul. În baza acestor dispoziții legale aplicabile au fost obținute probe importante ce sunt utilizate de Ministerul Public pentru a susține acuzația împotriva inculpatului. Se mai susține că judecătorul de cameră preliminară a respins cererea inculpatului privind excluderea probelor, bazată pe considerentul că au fost obținute în mod nelegal, neexistând autorizarea judecătorului pentru efectuarea percheziției, motivând că este vorba de constatarea infracțiunii flagrante, fiind astfel aplicabile prevederile art. 465 și art. 467 din Codul de procedură penală din 1968. Referitor la art. 293 alin. (4) din Codul de procedură penală se arată că, deși acest articol nu a fost aplicabil la momentul de referință, se poate ridica o excepție de neconstituționalitate, având în vedere că, legat de dispozițiile tranzitorii, s-ar putea invoca o aplicare retroactivă a acestor dispoziții legale din noul Cod de procedură penală. În consecință, în cazul infracțiunii flagrante percheziția domiciliară nu este supusă controlului efectuat de către judecătorul de drepturi și libertăți, care are tocmai rolul de a evalua dacă ingerința în drepturile fundamentale ale unei persoane este necesară în cursul urmăririi penale, astfel încât să fie asigurată protecția persoanelor împotriva unor măsuri arbitrare și nejustificate.  … 7.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, potrivit art. 467 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, organul de urmărire penală strânge și alte probe, dacă este cazul, iar, potrivit art. 293 din Codul de procedură penală, plângerile și cererile prezentate, corpul delict, precum și obiectele și înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracțiunii sunt puse la dispoziția organului de urmărire penală. Ca atare, textele indicate autorizează strângerea de probe în orice situație faptică, singura condiție fiind reprezentată de existența unei infracțiuni flagrante. Ca atare, când infracțiunea flagrantă a fost săvârșită în domiciliul făptuitorului sau al unei alte persoane, organul de urmărire penală ar putea proceda la strângerea de probe de la locul faptei, ceea ce implică pătrunderea în domiciliu fără ca dispozițiile legale să impună o limitare sub acest aspect, existând o probabilitate ridicată de aplicare în mod arbitrar a textelor criticate. Judecătorul de cameră preliminară a mai reținut pertinența criticii referitoare la absența în dreptul intern a unor garanții suficiente, în sensul art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relativ la ingerința suferită în dreptul la respectarea propriului domiciliu prin aplicarea procedurilor prevăzute de textele criticate, ceea ce reprezintă o critică pertinentă. În acest sens face trimitere la Cauza Varga împotriva României, unde instanța europeană a reținut că dacă „autoritățile pot aprecia necesar să se recurgă la unele măsuri, cum sunt vizitele la domiciliu și confiscările, pentru a stabili proba materială a delictelor și a urmări, după caz, autorii, mai trebuie și ca legislația și practica în materie să ofere garanții adecvate și suficiente contra abuzurilor“. Ca atare, asemenea garanții trebuie să existe nu numai atunci când se procedează la o percheziție domiciliară, ci și atunci când e vorba de situații ca cele din speța de față, când pătrunderea în domiciliu a fost una limitată de caracterul flagrant al infracțiunii. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, memoriul depus de autorul excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 293 alin. (4) – Constatarea infracțiunii flagrante și cele din Codul de procedură penală din 1968 cuprinse în art. 467 alin. 2 – Constatarea infracțiunii, care au următorul conținut: – Art. 293 alin. (4) din Codul de procedură penală: „Plângerile și cererile prezentate în scris, corpul delict, precum și obiectele și înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracțiunii sunt puse la dispoziția organului de urmărire penală.“;  … – Art. 467 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968: „Dacă este cazul, organul de urmărire penală strânge și alte probe“. Pentru a reține ca obiect al excepției acest din urmă text legal, Curtea a făcut aplicarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“. …  … 12.Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului și în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.  … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile ce formează obiectul acesteia din perspectiva faptului că, în cauza sa, organele de urmărire penală ar fi efectuat o percheziție domiciliară fără mandat, justificându-se prin caracterul flagrant al infracțiunii. În acest sens, și în memoriul transmis Curții Constituționale se precizează că „problema de constituționalitate ține de faptul că atât organele de cercetare penală, cât și judecătorii de cameră preliminară au avut posibilitatea de a eluda dispozițiile legale referitoare la necesitatea obținerii unui mandat de percheziție domiciliară prin invocarea dispozițiilor legale referitoare la constatarea infracțiunii flagrante.“ Or, textele criticate nu reglementează o astfel de ipoteză, ci prevăd obligația punerii la dispoziția organului de urmărire penală a plângerilor și a cererilor prezentate în scris, a corpului delict, precum și a obiectelor și înscrisurilor ridicate cu ocazia constatării infracțiunii, respectiv posibilitatea organului de urmărire penală de a strânge și alte probe. … 14.Totodată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 27 referitoare la Inviolabilitatea domiciliului, regula este aceea a inviolabilității domiciliului și reședinței, sens în care nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reședința unei persoane fără învoirea acesteia. Textul constituțional de referință prevede însă și situațiile în care se poate deroga, prin lege, de la regula menționată, respectiv: pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești; pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; pentru apărarea securității naționale sau a ordinii publice; prevenirea răspândirii unei epidemii. Potrivit art. 27 alin. (3) din Constituție, percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege. Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, cu excepția infracțiunilor flagrante. Dând expresie dispozițiilor constituționale menționate, legiuitorul a stabilit în art. 159 alin. (3) din Codul de procedură penală că „Percheziția domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepția infracțiunii flagrante (…)“, iar în art. 159 alin. (14) din același Cod că „În mod excepțional, percheziția poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziție, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum și fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării prezenței unui avocat ori a unei persoane de încredere“, într-o serie de cazuri, respectiv: când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanță pentru cauză, dacă există suspiciunea că în spațiul în care urmează a se efectua percheziția se află o persoană a cărei viață sau integritate fizică este pusă în pericol, dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii. Totodată, potrivit art. 158 alin. (3) din același cod, „În cazul în care, în timpul efectuării percheziției, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, mandatul de percheziție este valabil, în condițiile legii, și pentru aceste locuri. Continuarea efectuării percheziției în această situație se încuviințează de către procuror“. … 15.Importanța constatării unei infracțiuni flagrante constă în faptul că se urmăresc împiedicarea consumării activității infracționale sau, după caz, limitarea consecințelor faptelor comise, precum și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor la un moment mult mai apropiat de cel al săvârșirii acțiunilor ce constituie elementul material al unei infracțiuni. În acest sens, potrivit art. 293 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, este considerată flagrantă și infracțiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit de organele de ordine publică și de siguranță națională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracțiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracțiune. În cazul infracțiunii flagrante, organele de ordine publică și siguranță națională întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate și activitățile desfășurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală. Totodată, potrivit art. 61 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, în cazul infracțiunilor flagrante, organele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) – organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum și ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; organele de control și cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor; organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege – au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală. În temeiul art. 62 din Codul de procedură penală, comandanții de nave și aeronave sunt competenți să facă percheziții corporale sau ale vehiculelor și să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele și aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor sau aeroporturilor și pentru infracțiunile săvârșite pe aceste nave sau aeronave, având, totodată, obligațiile și drepturile prevăzute la art. 61 din același act normativ. Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează organelor de urmărire penală, de îndată ce nava sau aeronava ajunge în primul port sau aeroport românesc. În cazul infracțiunilor flagrante, comandanții de nave și aeronave au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta organelor de urmărire penală. De altfel, potrivit art. 310 din Codul de procedură penală, în cazul infracțiunilor flagrante, „orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor“, iar persoana care l-a reținut trebuie să îl predea de îndată, „împreună cu corpurile delicte, precum și cu obiectele și înscrisurile ridicate“, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal. … 16.Cu referire la tipurile de percheziții reglementate – domiciliară, corporală, a vehiculelor și informatică -, Curtea Constituțională a reținut că sunt supuse autorizării judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței de judecată doar percheziția domiciliară și cea informatică, în timp ce percheziția corporală și cea a vehiculelor sunt lăsate la aprecierea organelor judiciare sau a autorităților cu atribuții în asigurarea ordinii și securității publice. Așadar, pentru a putea fi efectuată percheziția unei persoane sau a unui vehicul nu este obligatorie începerea urmăririi penale. Dacă însă a fost începută urmărirea penală, organele judiciare vor fi cele care efectuează percheziția corporală sau a unui vehicul, dar, dacă există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziții corporale sau a unui vehicul se vor descoperi urme ale infracțiunii, corpuri delicte ori alte obiecte relevante pentru descoperirea unei infracțiuni sau a autorului unei infracțiuni, organele de poliție pot dispune efectuarea percheziției imediat (a se vedea Decizia nr. 261 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2018). … 17.Prin urmare, fără a nega rolul infracțiunii flagrante, este evident că o percheziție domiciliară nu se poate realiza cu nesocotirea dispozițiilor legale mai sus arătate iar împrejurarea că în cauză s-ar fi putut depăși limitele normelor legale și constituționale mai sus arătate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și de aplicare a legii, cu atât mai mult cu cât nici autorul și nici instanța de judecată nu oferă niciun fel de indicii cu privire la împrejurările și modalitatea în care organele de poliție au pătruns în curtea imobilului inculpatului. Faptul că judecătorul de cameră preliminară a respins cererea inculpatului privind respingerea probelor bazată pe considerentul că ar fi obținute în mod nelegal, neexistând autorizarea judecătorului pentru efectuarea percheziției, nu constituie în sine o problemă de constituționalitate, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, normele legale criticate nu legitimează posibilitatea ca în cazul infracțiunilor flagrante să se poată efectua o percheziție domiciliară fără mandat. Astfel fiind, întrucât, în concret, criticile autorului se circumscriu modului de interpretare și aplicare a legii în cauza dedusă judecății și, prin urmare, excedează competenței Curții Constituționale, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă. … 18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 293 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 467 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Alexandru Marian Roșca în Dosarul nr. 142/100/2017/a1 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește