DECIZIA nr. 769 din 28 noiembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 30 martie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ActulREFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 52
ActulREFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 53
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 208 20/07/2015 ART. 52
ART. 1REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 52
ART. 1REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 208 20/07/2015 ART. 53
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ART. 3REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ART. 3REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 61
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 139
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 355 24/05/2016
ART. 11REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LADECRET-LEGE 92 14/03/1990
ART. 11REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 11REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 288 11/05/2016
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 61 14/01/2010
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ART. 13REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 52
ART. 14REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ART. 15REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 53
ART. 17REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 682 27/06/2012
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 75 26/02/2015
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 288 11/05/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 61 14/01/2010
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 37
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 3
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 1013 27/11/2012
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 503 20/04/2010
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 782 12/05/2009
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 226 03/07/2001
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 147 27/10/1998
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 35 02/04/1996
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 53
ART. 33REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 52
ART. 33REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 34REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 3
ART. 34REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 34REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 34REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 34REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 21
ART. 35REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 52
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 303 05/06/2014
ART. 36REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 37REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 52
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 286 11/05/2016
ART. 38REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 54
ART. 38REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015 ART. 53
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 2
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 41REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 3
ART. 41REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 44REFERIRE LALEGE 208 20/07/2015
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 37
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 44REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 3
ART. 45REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 40
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 36
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 45REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 45REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 21
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 75 26/02/2015
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 19
ART. 46REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 19
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 286 11/05/2016
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 75 26/02/2015
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 286 11/05/2016
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 286 11/05/2016
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 75 26/02/2015
ART. 51REFERIRE LALEGE 35 13/03/2008
ART. 51REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 19
ART. 51REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003 ART. 19
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 52REFERIRE LADECIZIE 75 26/02/2015
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 2
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 54REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 54REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 418 18/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 536 24/09/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Benke Károly – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Partidul Gălățenilor în Dosarul nr. 4.130/121/2016 al Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.610D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.611D/2016 și nr. 2.665D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, respectiv art. 53 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, excepție ridicată de Cătălin Hegheș și Partidul Oamenilor Liberi în Dosarul nr. 2.275/102/2016 al Tribunalului Mureș – Secția civilă, respectiv de Partidul „Democrație Directă România“ în Dosarul nr. 4.957/117/2016 al Tribunalului Cluj – Secția civilă.4.La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 2.611D/2016, pentru Partidul Oamenilor Liberi, domnul Dan Sorin Masca, iar în Dosarul nr. 2.665D/2016 se prezintă, pentru Partidul „Democrație Directă România“, domnul George Știrbulescu. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Magistratul-asistent șef referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 2.611D/2016, Partidul „Forța Moldova“, precum și domnii Sorin Ujeniuc, Michael Dediu și Viorel-Laurențiu Bianu au depus cereri de intervenție, în principal, în nume propriu, și, în subsidiar, în favoarea Partidului Oamenilor Liberi. De asemenea, la dosarul cauzei, au mai fost depuse concluzii scrise din partea autorului excepției, domnul Cătălin Hegheș, precum și un amicus curiae din partea domnului Bogdan Nicolae Glăvan.6.Având în vedere cererile formulate și obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție cererile de intervenție, precum și conexarea dosarelor nr. 2.611D/2016 și nr. 2.665D/2016 la Dosarul nr. 2.610D/2016.7.Părțile prezente nu se opun acestora și lasă soluționarea acestora la aprecierea Curții Constituționale.8.Reprezentantul Ministerului Public solicită, pe de o parte, respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de intervenție și, pe de altă parte, conexarea dosarelor.9.Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 61 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge, ca inadmisibile, cererile de intervenție principale și accesorii formulate. De asemenea, având în vedere că în toate aceste dosare este criticată soluția legislativă de principiu referitoare la obligativitatea depunerii listelor de susținători care trebuie să însoțească dosarele de candidatură, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 139 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 și art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.611D/2016 și nr. 2.665D/2016 la Dosarul nr. 2.610D/2016, care a fost primul înregistrat.10.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Partidului Oamenilor Liberi, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că listele de susținători pe care candidații trebuie să le depună nu reflectă adevărul, iar numărul de susținători fixat de legiuitor blochează accesul partidelor politice la competiția electorală. Se mai arată că intervalul de timp necesar strângerii semnăturilor de pe listele de susținători este insuficient. Se concluzionează în sensul că este inutilă prevederea legală care permite înființarea unui partid politic de către trei membri fondatori, în condițiile în care s-a instituit o nouă barieră legală, care, de această dată, vizează posibilitatea partidului politic de a lua parte în competiția electorală.11.Având cuvântul, reprezentantul Partidului „Democrație Directă România“ solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie o condiție excesivă în sarcina partidelor politice. Sunt invocate prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, ale Primului Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale Documentului de la Copenhaga, adoptat sub auspiciile Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, ale Constituției, precum și ale Legii nr. 208/2015. Se fac referiri la Decizia nr. 355 din 24 mai 2016. Invocându-se Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, se concluzionează în sensul că dreptul de a fi ales a fost în mod continuu alterat, iar dispozițiile legale criticate sunt departe de spiritul Adunării Constituante.12.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens se arată că atât condițiile de formă, cât și de fond pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt reglementate prin Constituție, legea putând, însă, dezvolta prevederile acesteia. Stabilirea regulilor de organizare și desfășurare a procesului electoral, precum și modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales țin de competența legiuitorului, statele având o largă marjă de apreciere. Sunt invocate hotărârile din 2 martie 1987 și 16 martie 2006, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei și Zdanoka împotriva Letoniei, precum și deciziile Curții Constituționale nr. 61 din 14 ianuarie 2010 și nr. 288 din 11 mai 2016, subliniindu-se importanța drepturilor electorale în menținerea bazelor democrației.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:13.Prin Sentința civilă nr. 816 din 28 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.130/121/2016, Tribunalul Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Partidul Gălățenilor într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii emise de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 18 din județul Galați, prin care a fost respinsă candidatura domnului Constantin Telegan la alegerile pentru Senatul României.14.Prin Încheierea din 31 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.275/102/2016, Tribunalul Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Cătălin Hegheș și Partidul Oamenilor Liberi într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii emise de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 28 din județul Mureș, prin care a fost respinsă candidatura domnului Cătălin Hegheș la alegerile pentru Camera Deputaților.15.Prin Sentința civilă nr. 592 din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.957/117/2016, Tribunalul Cluj – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Partidul „Democrație Directă România“ într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii emise de Biroul Electoral de Circumscripție nr. 13 din județul Cluj, prin care au fost respinse propunerile de candidatură depuse de Partidul „Democrație Directă România“ la alegerile pentru Camera Deputaților și Senat din anul 2016.16.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile legale criticate reglementează o excludere explicită a unor categorii întregi de competitori electorali, precum candidații unor partide neparlamentare sau candidații independenți. Se mai arată că dreptul de a candida trebuie să primeze în fața condițiilor preliminare de înregistrare a unei candidaturi. Aceste condiții nu trebuie să fie excesive, întrucât ar goli de conținut dreptul de a fi ales, prevăzut de Constituție.17.Se susține că prevederile legale criticate nu sunt fundamentate, în condițiile în care chiar Curtea Constituțională a subliniat în deciziile sale necesitatea fundamentării temeinice a actelor normative (Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012), aspect semnalat și de Consiliul Legislativ, prin Avizul nr. 553 din 2 iunie 2015. Se mai arată că invocarea de către inițiatorii propunerii legislative a necesității îmbunătățirii legislației privind domeniul electoral drept unic motiv pentru adoptarea Legii nr. 208/2015 este insuficientă pentru a justifica nu doar necesitatea, dar mai ales valoarea pragului de reprezentativitate în ceea ce privește admisibilitatea candidaturilor. Prin urmare, nu poate fi cunoscut nici motivul pentru care acest prag a fost fixat la 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședință în circumscripția respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători, iar nu la o altă valoare minimă. Se concluzionează în sensul că un asemenea prag de reprezentativitate nu este proporțional, iar dispozițiile legale criticate, prin nesocotirea și a prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative încalcă art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție.18.Se apreciază că prezentarea unei liste de susținători la înregistrarea candidaturii este o condiție artificială de exercitare a dreptului fundamental de a fi ales, întrucât reprezentativitatea atestată prin aceasta este iluzorie. În acest sens se arată că ciclurile electorale anterioare au demonstrat faptul că au existat partide politice sau candidați care au înregistrat un scor electoral mai slab decât numărul semnăturilor de susținere depuse cu ocazia înregistrării candidaturilor.19.Se susține că, împotriva celor recomandate de Comisia de la Veneția, legea nu instituie niciun mecanism de verificare a caracterului real, autentic al semnăturilor. În aceste condiții, forța probatorie a listelor de semnături în ceea ce privește gradul de reprezentativitate a candidaților este, în ochii opiniei publice, în general, și ai electoratului, în special, din ce în ce mai slăbită, fiind în mod continuu și constant subminată de inerente suspiciuni de fraudă preelectorală. Pe de altă parte, partidele politice, cu precădere cele mici și/sau nou-înființate, sunt nevoite ca, în loc să-și pregătească participarea la alegeri din perspectiva unor elemente cu adevărat importante pentru electorat, să aloce resurse umane și materiale considerabile în scopul strângerii semnăturilor de susținere. Se arată că activitatea de strângere a semnăturilor de susținere nu este de natură a contribui la definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor, fiind astfel improprie misiunii publice garantate de Constituție.20.Norma legală criticată nu asigură un just echilibru între interesele colective și individuale, de vreme ce, prin condiția de reprezentativitate ridicată, dreptul subiectiv al persoanelor interesate de a fi ales cunoaște o limitare drastică, ce depășește posibilele avantaje create prin adoptarea normei. Astfel, excluderea candidatului datorită neîntrunirii unor adeziuni înainte de însăși desfășurarea alegerilor prin vot secret este o măsură disproporționată cu scopul propus, pe de o parte, și discriminatorie, în raport cu condițiile ce trebuie respectate de reprezentanții minorităților naționale. Se susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât, pe de o parte, creează o discriminare între partidele mari și cele noi, acestea din urmă neavând timp fizic necesar să își facă cunoscut programul politic, iar, pe de altă parte, restrânge exercițiul dreptului de a fi ales prin condiționarea depunerii candidaturii de un număr de semnături de susținere, ceea ce este contrar art. 53 din Constituție. Se mai arată că impunerea unei asemenea condiții de reprezentativitate, precum cea reglementată prin textul de lege criticat, limitează dreptul de a fi ales și că, în urma pronunțării Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015, această condiție de reprezentativitate nu se mai justifică.21.Se susține că textul criticat instituie o formalitate de natură să împiedice unii candidați de a se prezenta în alegeri, ceea ce reprezintă o limitare a principiului democrației. În susținerea excepției de neconstituționalitate este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 16 martie 2006, pronunțată în Cauza Zdanoka împotriva Letoniei, Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, și Hotărârea din 24 noiembrie 1993, pronunțată în Cauza Informationsverein Lentia și alții împotriva Austriei.22.Tribunalul Galați – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate sunt necesare, rezonabile și legitime pentru exercitarea dreptului de a fi ales și reprezintă o garanție a exercitării acestui drept prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfășurare a procesului electoral.23.Tribunalul Mureș – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că libertatea de a stabili regulile de organizare și de desfășurare a procesului electoral, precum și modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales țin de competența legiuitorului. Condiția legală privind depunerea unei liste de susținători semnate de un număr minim de 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședință în circumscripția respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători, nu aduce atingere dreptului de a fi ales, în condițiile în care trăsătura esențială a oricărui mandat îl constituie reprezentativitatea sa. Invocându-se jurisprudența Curții Constituționale, se arată că această condiție se constituie într-o garanție a exercitării dreptului de a fi ales, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfășurare și finalizare a procesului electoral.24.Tribunalul Cluj – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul legal criticat nu limitează dreptul de a fi ales, deoarece orice formațiune politică pentru a fi reprezentativă în cursa electorală trebuie să fie susținută de un număr de electori.25.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.26.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, condiția legală privind depunerea unei liste de susținători semnate de un număr minim de 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședință în circumscripția respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători, nu aduce atingere dreptului de a fi ales, în condițiile în care trăsătura esențială a oricărui mandat îl constituie reprezentativitatea sa. Se mai arată că această condiție se constituie într-o garanție a exercitării dreptului de a fi ales, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de natură să împiedice buna desfășurare și finalizare a procesului electoral. Se mai apreciază că dispozițiile legale criticate conțin condiții necesare, rezonabile și legitime pentru exercitarea dreptului de a fi ales.27.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. În acest sens se menționează că atât condițiile de fond, cât și cele de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituțional, de art. 16 alin. (3),art. 37 (care trimite la prevederile art. 36), precum și la nivelul legislației infraconstituționale, de norme cuprinse în aceleași legi electorale, care se subordonează condițiilor generale constituționale și le dezvoltă, totodată, după criteriul funcției publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri. În acest sens sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 61 din 14 ianuarie 2010 și nr. 288 din 11 mai 2016.28.Se mai arată că, prin Hotărârea din 16 martie 2006, pronunțată în Cauza Zdanoka împotriva Letoniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că drepturile garantate de art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenție sunt cruciale pentru stabilirea și menținerea bazelor unei democrații eficiente și semnificative, guvernate de statul de drept. Cu toate acestea, aceste drepturi nu sunt absolute. Există loc de „limitări implicite“, iar statelor contractante trebuie să li se acorde o marjă de apreciere în acest domeniu. Curtea reafirmă că marja de apreciere în acest domeniu este mare (a se vedea Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, Hotărârea din 18 februarie 1999, pronunțată în Cauza Matthews împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Labita împotriva Italiei, și Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei). Există numeroase modalități de organizare și de funcționare a sistemelor electorale și o multitudine de diferențe, inter alia, în ceea ce privește dezvoltarea istorică, diversitatea culturală și gândirea politică în Europa, de aceea fiecare stat contractant trebuie să le încorporeze în propria sa viziune democratică [a se vedea Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Hirst (nr. 2) împotriva Regatului Unit]. Din aceeași decizie reiese că este, totuși, de competența Curții să stabilească, în ultimă instanță, dacă cerințele art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenție au fost respectate.29.Se mai arată că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili modalitățile și condițiile de funcționare a sistemului electoral. Adăugarea prin lege a unor condiții suplimentare pentru ca o persoană să poată ocupa demnități publice elective este motivată de importanța acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului și de ideea unei reprezentări responsabile și eficiente. Se apreciază că pragul de reprezentativitate stabilit este unul rezonabil și nu este de natură să lipsească de conținut dreptul de vot și dreptul de a fi ales.30.Sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 35 din 2 aprilie 1996, nr. 147 din 27 octombrie 1998, nr. 226 din 3 iulie 2001, nr. 782 din 12 mai 2009, nr. 503 din 20 aprilie 2010 și nr. 1.013 din 27 noiembrie 2012, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 mai 2012, pronunțată în Cauza Scoppola (nr. 3) împotriva Italiei, precum și Codul bunelor practici în materie electorală – Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002).31.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:32.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.33.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 52 alin. (1),art. 53 alin. (2) și art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, care au următorul cuprins:– Art. 52 alin. (1): „(1) Listele de candidați și candidaturile independente pentru Senat și Camera Deputaților se depun la birourile electorale de circumscripție, până cel mai târziu cu 45 de zile înaintea datei alegerilor.“; – Art. 53 alin. (2): „(2) Dosarele de candidatură prevăzute la alin. (1) vor fi însoțite de un exemplar original al listei susținătorilor și o copie a acesteia sau de dovada depunerii acestor liste la Biroul Electoral Central.“;– Art. 54 alin. (1) și (2): „(1) Partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care depun la Biroul Electoral Central o listă de susținători cuprinzând cel puțin 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral la nivel național, pot depune liste de candidați în toate circumscripțiile electorale. În acest caz, prevederile art. 53 alin. (2) privind numărul exemplarelor originale și al copiilor listei susținătorilor se aplică în mod corespunzător.(2) Partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care optează să depună listele de susținători la birourile electorale de circumscripție, pot depune liste de candidați numai dacă acestea sunt susținute de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reședință în circumscripția respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători“.34.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 16 cu referire la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, art. 36 privind dreptul la vot, art. 37 privind dreptul de a fi ales și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Se mai invocă și prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 3 privind dreptul la alegeri libere din Primul Protocol adițional la Convenție și art. 21 privind drepturile electorale și accesul la funcțiile publice din Declarația Universală a Drepturilor Omului.35.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, Curtea reține că acestea reglementează cu privire la depunerea listelor de candidați pentru Senat și Camera Deputaților la birourile electorale de circumscripție, până cel mai târziu cu 45 de zile înaintea datei alegerilor. Întrucât, în cauză, nu s-a ridicat problema încălcării termenului antereferit, ci a nedepunerii listei de susținători la dosarul de candidatură, textul analizat nu are nicio incidență în privința desfășurării procedurii de judecată.36.Or, Curtea, cu privire la condiția de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“, a statuat că aceasta presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le stabilesc dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (de exemplu, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014).37.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 nu îndeplinesc condiția de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“ prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepția de neconstituționalitate a acestui text legal este inadmisibilă.38.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (2) și art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015, Curtea constată că, prin Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 16 iunie 2016, pronunțată în materia alegerilor locale, s-a dat o dezlegare de principiu problematicii listelor de susținători care trebuie să însoțească dosarele de candidatură, iar considerentele și soluția dată prin decizia antereferită sunt aplicabile mutatis mutandis și în privința alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat.39.Prin decizia menționată, Curtea a statuat că suveranitatea națională, principiu fundamental al statului român, aparține, potrivit art. 2 din Constituție, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. Textul constituțional invocat exprimă, așadar, voința constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democrației reprezentative, suveranitatea națională aparține într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranității naționale, manifestată prin exprimarea voinței cetățenilor în cadrul alegerilor libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.40.În ceea ce privește alegerile, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție stabilește că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Așadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului libertatea de a stabili regulile de organizare și de desfășurare a procesului electoral, modalitățile concrete de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales, cu respectarea condițiilor impuse de Constituție. Condițiile de fond și de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituțional, de art. 16 alin. (3), art. 37 și 40, precum și, la nivelul legislației infraconstituționale, de norme cuprinse în aceleași legi electorale, care se subordonează condițiilor generale constituționale și le dezvoltă, totodată, după criteriul funcției publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri.41.În același sens sunt și dispozițiile art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorii excepției, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituție. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la alegeri libere nu este absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral și a condițiilor de aplicare a acestuia, fără, însă, a limita drepturile în discuție atât de mult încât să afecteze esența acestora și să le golească de conținut [a se vedea, de exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 și 22 mai 2012, pronunțate în cauzele Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, și, respectiv, Scoppola (nr. 3) împotriva Italiei, paragrafele 83 și 84]. Dispozițiile menționate stabilesc obligația statelor contractante de a derula alegeri libere, la intervale rezonabile, prin scrutin secret, în condiții care să asigure libera exprimare a voinței poporului, fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot (Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 54). Există numeroase moduri de a organiza și de a face să funcționeze sistemele electorale, după cum se constată existența unei multitudini de diferențe între statele contractante în această materie, datorate evoluției lor istorice, diversității culturale și de gândire politică, astfel că fiecare stat va încorpora aceste elemente în propria viziune despre democrație [Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Hirst (nr. 2) împotriva Regatului Unit, paragraful 61]. Pentru a răspunde scopurilor art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice sistem electoral este apreciat în funcție de evoluția politică a unui stat, iar detalii inacceptabile în cadrul unui sistem determinat pot să apară ca justificate în altul, cerința esențială rămânând aceea ca sistemul adoptat să îndeplinească, în esență, condițiile asigurării liberei exprimări a voinței poporului în alegerea corpului legislativ (Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 54). Astfel, niciuna dintre condițiile impuse, dacă este cazul, nu trebuie să împiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ – cu alte cuvinte, ele trebuie să reflecte sau să nu contracareze preocuparea de a menține integritatea și eficiența unei proceduri electorale ce urmărește să determine voința poporului prin intermediul sufragiului universal (Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Yumak și Sadak împotriva Turciei, paragraful 109). Această alegere, dictată de considerente de ordin istoric și politic care îi sunt proprii, ține, în principiu, de domeniul de competență exclusivă a statului (Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, paragraful 34).42.Tot astfel, Codul bunelor practici în materie electorală – Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002), referindu-se la nivelul reglementării în materie electorală, recomandă, la pct. 2 Niveluri normative și stabilitatea dreptului electoral, următoarele: „66. Una din modalitățile de evitare a manipulărilor ar fi definirea în Constituție sau într-un text superior legii ordinare a elementelor celor mai sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componența comisiilor electorale, circumscripțiile sau regulile de constituire a circumscripțiilor). O altă soluție, mai flexibilă, ar fi de a stipula în Constituție ca, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem va rămâne aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri – cel puțin dacă acestea au loc în anul următor – și că sistemul nou va fi aplicat începând cu scrutinele ulterioare. 67. Pentru restul, dreptul electoral ar trebui să aibă, în principiu, un rang legislativ. Normele privind implementarea, și anume cele care reglementează chestiunile de ordin tehnic și de detaliu, pot fi, totuși, prezentate sub formă de regulament“.43.Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidențiale sau europarlamentare, sistemul electoral național prevede, în esență, aceeași condiție: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaților este unul obiectiv și rezonabil, aplicabil în condiții de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanți la alegeri: candidații independenți, pe de o parte, și cei propuși pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiției legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcție sau demnitate publică își dovedește potențialul de reprezentativitate și arată, în același timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar și de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exercițiul acestui drept persoanelor eligibile care într-adevăr beneficiază de credibilitatea și susținerea electoratului, astfel încât să existe șanse reale de reprezentare a acestuia. Deși o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituției, decât o persoană ce întrunește condițiile constituționale de eligibilitate, alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale. De aceea, depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, așa încât cerința ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă constituie o condiție legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituțional de a fi ales.44.Din cele de mai sus rezultă că dispozițiile art. 37, alături de cele ale art. 16 alin. (3) și art. 40 din Constituție, stabilesc doar condițiile de principiu, de fond și de formă, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, iar Legea nr. 208/2015 le dezvoltă, în privința alegerilor pentru Camera Deputaților și Senat. În acest cadru, dispozițiile legale criticate consacră o condiție de exercitare a dreptului fundamental de a fi ales în respectivele autorități reprezentative, și anume aceea de a prezenta o listă de susținători la depunerea candidaturii. Instituirea unei astfel de condiții este, de principiu, în acord cu normele constituționale cuprinse în art. 2 – Suveranitatea, precum și cu cele ale art. 3 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin prisma art. 20 din Constituție.45.In concreto, prin decizia menționată, Curtea a subliniat că revine instanței constituționale să se pronunțe dacă, prin modul în care a fost reglementată, condiția instituită de legiuitor limitează în mod nepermis dreptul de a fi ales. Prin urmare, raportat la cauza de față, Curtea urmează să analizeze punctual criticile de neconstituționalitate formulate, pentru a stabili dacă condiția prezentării unei liste de susținători pentru candidaturile la alegerile parlamentare depuse de partidele politice respectă art. 16,36 și 37 din Constituție, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, în corelație cu dreptul de a fi ales, art. 40 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor locale, precum și cu art. 21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de a fi ales și libertatea votului.46.Astfel, autorii excepției de neconstituționalitate susțin, în esență, că reglementarea listelor de susținători/numărului de susținători, după caz, nu își găsește justificarea, mai ales din perspectiva și având în vedere considerentele care au fundamentat Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, referitoare la numărul minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid politic, potrivit cărora „Lista trebuie să cuprindă cel puțin 25.000 de membri fondatori, domiciliați în cel puțin 18 din județele țării și municipiul București, dar nu mai puțin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste județe și municipiul București“.47.Or, prin Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, Curtea a reținut că Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015 susține, de principiu, necesitatea normativă a listelor de susținători. În acest sens, Curtea a statuat că exigențele pe care legislația electorală în ansamblu le instituie în privința exercitării drepturilor electorale justifică eliminarea condiției excesive de asigurare a reprezentativității partidelor politice încă de la înființarea acestora. Legislația în vigoare conține suficiente elemente, de natura unor garanții cu rolul de a limita riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanțării partidelor politice și a campaniilor electorale. Posibilele efecte negative ce ar apărea în lipsa adoptării măsurii legale examinate sunt, deci, contracarate prin existența unor instrumente legale adecvate, astfel încât reprezentativitatea partidelor politice încă de la înființarea acestora nu își mai găsește rațiunea. Curtea a subliniat că instrumente legale adecvate reprezintă tocmai limitările inerente în cadrul reglementării unor drepturi fundamentale, pentru evitarea exercitării abuzive a acestora, printre acestea regăsindu-se și reprezentativitatea candidaturilor la funcțiile elective, având în vedere că partidele politice trebuie să aibă un minim de forță/susținere pentru a realiza rolul lor constituțional, probată prin posibilitatea de a desemna candidați, la alegerile locale și parlamentare, în caz contrar neputând revendica statutul de partid politic.48.Condiționarea înregistrării candidaturilor la funcțiile elective de prezentarea unei liste de susținători apare, din această perspectivă, ca fiind o măsură adecvată și necesară pentru dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, deopotrivă pentru toți competitorii electorali, și pentru descurajarea eventualelor candidaturi abuzive. Curtea, prin decizia antereferită, a mai invocat în susținerea necesității depunerii listelor de susținători faptul că o asemenea obligație se corelează cu recomandările cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală – Linii directoare și raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni plenare (Veneția, 18-19 octombrie 2002). Liniile directoare statuează în acest sens, la art. 1.3 – Prezentarea candidaturilor, pct. i și ii, următoarele: „i. Prezentarea candidaților individuali sau a listelor de candidați pot fi condiționate de obținerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripției respective“. Această recomandare este dezvoltată în Raportul explicativ, pct. 8, după cum urmează: „Obligația de a colecta un anumit număr de semnături pentru prezentarea unei candidaturi nu este, în principiu, incompatibilă cu principiul sufragiului universal. În practică, toate partidele politice, cu excepția unor formațiuni politice fantome, par a nu se confrunta cu nicio dificultate în colectarea numărului necesar de semnături, atunci când normele care reglementează colectarea semnăturilor nu sunt utilizate pentru a împiedica unii candidați de a se prezenta. Pentru a evita orice manipulări de acest gen, legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depășească pragul de 1% din alegători“. Curtea a observat că textul citat distinge între partide care pot dovedi un potențial de reprezentativitate și partide care nu pot face acest lucru („formațiuni politice fantome“), ceea ce conduce la concluzia că, și în viziunea Codului bunelor practici în materie electorală, simpla înregistrare a unui partid politic nu reprezintă singurul criteriu pentru a califica o formă de asociere ca atare. Trebuie ca partidul politic astfel constituit să probeze o activitate circumscrisă rolului partidelor politice într-un stat de drept. Faptul că procentul stabilit de legea română se află la limita superioară a pragului reținut mai sus (minimum 1% din alegători), precum și instituirea unei condiții subsidiare referitoare la numărul minim de susținători ține de marja de apreciere a legiuitorului și vizează asigurarea unei minime reprezentativități a candidaților la funcțiile elective.49.Cu privire la problema proporționalității măsurilor utilizate de legiuitor în privința limitării dreptului de alegeri libere/dreptului de a fi ales, în jurisprudența europeană s-a reținut că, chiar un sistem ce fixează un prag relativ ridicat, spre exemplu, privitor la numărul de semnături necesare pentru prezentarea unei candidaturi sau ca o listă electorală să obțină un număr de voturi pe ansamblul teritoriului național pentru a putea avea reprezentare în Parlament, nu a fost considerat că depășește marja de apreciere recunoscută statelor în materie (Hotărârea Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 15 aprilie 1996, pronunțată în Cauza Magnago și Sudtiroler Volkspartei împotriva Italiei). O astfel de soluție legislativă impune o condiție necesară, rezonabilă și legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale (Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, paragraful 102), aspect valabil și în cauza de față.50.Prin urmare, aplicându-se mutatis mutandis considerentele reținute în Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, Curtea constată că o condiționare a dreptului de a fi ales de depunerea unei liste de susținători este în concordanță cu principiul proporționalității.51.Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la lipsa fundamentării temeinice a soluției normative consacrate, aspect care ar duce la încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că cerința depunerii unei liste de susținători a apărut ca necesară după Decizia Curții Constituționale nr. 75 din 26 februarie 2015. În lipsa reacției legiuitorului, condiția de reprezentativitate necesară pentru orice proces electoral ar fi fost inexistentă, întrucât legea anterioară, și anume Legea nr. 35/2008, nu prevedea obligația depunerii unor asemenea liste de către partidele politice, iar, după Decizia Curții Constituționale nr. 75 din 26 februarie 2015, orice partid politic constituit în lipsa condiției de reprezentativitate prevăzută de art. 19 din Legea nr. 14/2003 ar fi putut participa în alegeri. De altfel, nereglementarea unei asemenea condiții de reprezentativitate ar fi creat premisele unei participări mai facile a partidului politic în competiția electorală față de candidații independenți, care aveau și au obligația de a-și dovedi reprezentativitatea prin depunerea unei liste de susținători.52.Având în vedere aceste aspecte referitoare la necesitatea coroborării Deciziei nr. 75 din 26 februarie 2015 cu art. 2 din Constituție, nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție.53.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiții pentru exercitarea unui drept constituțional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condițiilor prevăzute de Constituție pentru realizarea acestui drept, neputându-se susține, astfel, incidența dispozițiilor art. 53 din Constituție.54.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Partidul Gălățenilor în Dosarul nr. 4.130/121/2016 al Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Partidul Gălățenilor în Dosarul nr. 4.130/121/2016 al Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, de Cătălin Hegheș și Partidul Oamenilor Liberi în Dosarul nr. 2.275/102/2016 al Tribunalului Mureș – Secția civilă și de Partidul „Democrație Directă România“ în Dosarul nr. 4.957/117/2016 al Tribunalului Cluj – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 53 alin. (2) și art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Galați – Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Mureș – Secția civilă și Tribunalului Cluj – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x