DECIZIA nr. 768 din 29 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 11 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 9
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LALEGE 368 26/11/2009
ART. 1REFERIRE LAOUG 60 03/06/2009
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 193 06/11/2000
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 21 21/08/1992
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 3REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 8REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 9REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 22REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 23REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 24REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 26REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 27REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 42REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 42REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 42REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 43REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 44REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 45REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 45REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 45REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 46REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 46REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 48REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 49REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 49REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 49REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 49REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 49REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 49REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 569 19/09/2017
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 568 19/09/2017
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 35 19/01/2017
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 696 24/11/2016
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 50REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 3
ART. 50REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 50REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 50REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 51REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 51REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 51REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 52REFERIRE LADECIZIE 192 31/03/2005
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 53REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 53REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 53REFERIRE LADECIZIE 282 08/05/2014
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 54REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 54REFERIRE LALEGE 207 20/07/2015
ART. 54REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 54REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 348
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 5 14/07/1992
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 55REFERIRE LADECIZIE 93 28/02/2017
ART. 55REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 55REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 56REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 638 27/10/2016
ART. 57REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 58REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 58REFERIRE LADECIZIE 245 19/04/2016
ART. 58REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 58REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 58REFERIRE LADECIZIE 270 07/05/2014
ART. 58REFERIRE LADECIZIE 59 17/02/2004
ART. 58REFERIRE LADECIZIE 19 08/04/1993
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 58REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 60REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 60REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 61REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 61REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 61REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată, din oficiu, de către Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă în Dosarul nr. 14.875/4/2016 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 739D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 764D/2017, nr. 775D/2017, nr. 780D/2017, nr. 785D/2017, nr. 788D/2017, nr. 829D/2017, nr. 830D/2017, nr. 838D/2017, nr. 941D/2017 și nr. 962D/2017, având ca obiect excepții de neconstituționalitate privind dispoziții ale Legii nr. 77/2016, excepții ridicate de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București în Dosarul nr. 14.542/281/2016 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 19.492/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București, de Societatea Credit Europe Bank (România) – S.A. în Dosarul nr. 12.235/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, de Societatea OTP Bank România – S.A. în Dosarul nr. 14.177/197/2016 al Judecătoriei Brașov, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București în Dosarul nr. 13.634/197/2016 al Judecătoriei Brașov, de societățile Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București și Credit Europe Bank (România) – S.A. în Dosarul nr. 12.537/233/2016 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, de Societatea OTP Bank România S.A. din București în Dosarul nr. 16.913/233/2016 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 22.282/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 14.254/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și în Dosarul nr. 18.133/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă.4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 739D/2017, nr. 764D/2017, nr. 775D/2017, nr. 780D/2017, nr. 785D/2017, nr. 788D/2017, nr. 829D/2017, nr. 830D/2017, nr. 838D/2017, nr. 941D/2017 și nr. 962D/2017 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 764D/2017, nr. 775D/2017, nr. 780D/2017, nr. 785D/2017, nr. 788D/2017, nr. 829D/2017, nr. 830D/2017, nr. 838D/2017, nr. 941D/2017 și nr. 962D/2017 la Dosarul nr. 739D/2017, care este primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanța constituțională s-a pronunțat în prealabil asupra unor critici similare celor formulate în prezentele dosare și, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluțiile adoptate de Curte, se impune menținerea jurisprudenței.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 15 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.875/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de către Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 739D/2017.8.Prin Încheierea din 9 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.542/281/2016, Judecătoria Ploiești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 764D/2017.9.Prin Încheierea din 21 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 19.492/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea Credit Europe Bank NV și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 775D/2017.10.Prin Încheierea din 30 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.235/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 77/20116, precum și a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) – S.A. și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 780D/2017.11.Prin Încheierea din 26 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.177/197/2016, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea OTP Bank România – S.A. și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 785D/2017.12.Prin Încheierea din 11 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 13.634/197/2016, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 788D/2017.13.Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.537/233/2016, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de societățile Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București și Credit Europe Bank (România) – S.A. și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 829D/2017.14.Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 16.913/233/2016, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) și (6), art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea OTP Bank România – S.A. din București și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 830D/2017.15.Prin Încheierea din 10 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22.282/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) și (6), art. 8 alin. (5), art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea OTP Bank România – S.A. din București și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 838D/2017.16.Prin Încheierea nr. 14.546 din 30 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 14.254/212/2016/a1, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) și (6), art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea OTP Bank România – S.A. din București și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 941D/2017.17.Prin Încheierea din 5 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 18.133/245/2016, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4), (5) și (6), art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepția a fost ridicată de Societatea OTP Bank România – S.A. din București și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 962D/2017.18.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia arată, în esență, că dispozițiile Legii nr. 77/2016 contravin art. 1 alin. (3) din Constituție prin consacrarea dreptului debitorilor de a da în plată.19.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 alin. (5) privind securitatea juridică, se arată că dispozițiile de lege criticate contravin neretroactivității, exigențelor de calitate a legii, stabilității juridice și respectării drepturilor dobândite și a intereselor legitime. Se arată că modificarea/reașezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea prețului agreat de părți nu poate avea loc printr-o ingerință a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepționale de rupere a echilibrului contractual ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanța judecătorească. Se apreciază că art. 8 din lege încalcă principiul securității raporturilor juridice, al legalității și al statului de drept. Se mai arată că previzibilitatea impunea menținerea acelorași efecte ale contractului de credit cu cele pe care părțile le-au prevăzut sau ar fi putut în mod rezonabil să le prevadă la momentul încheierii contractului; or, transformarea bunului din garanție imobiliară în mijloc de plată cu efect liberatoriu pe parcursul derulării contractului de credit, fără acordul creditorului, încalcă accesibilitatea și previzibilitatea legii.20.Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 11 și 20 din Constituție, se arată că legea criticată nu respectă principiul securității juridice și cerințele de calitate a legii astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.21.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 15 alin. (2) din Constituție, se arată că prin reglementarea cu titlu obligatoriu a mecanismului dării în plată în cazul contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii legiuitorul a intervenit într-o situație juridică ale cărei efecte au fost epuizate încă de la momentul încheierii contractului de credit, drept care dispozițiile art. 8 alin. (5) și art. 11 din lege sunt neconstituționale. În același sens, se arată că principiul neretroactivității legii civile este încălcat atât timp cât se conferă debitorilor executați silit posibilitatea de a cere instanței constatarea ștergerii unor datorii rezultate din contracte de credit declarate scadente anticipat, cu mult înainte de intrarea în vigoare a legii. Mai mult, după darea în plată forțată a bunului imobil, creditorul trebuie să preia toate costurile de administrare, conservare, valorificare aferente proprietății, devenind în același timp și garant în favoarea debitorului în situația în care acesta a constituit garanții reale asupra imobilului sau alte sarcini, efecte inexistente la data încheierii contractului de credit. Astfel, legea nu face diferența între facta praeterita, facta pendentia și facta futura.22.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată că în urma ștergerii creanței ipotecare prin darea în plată a bunului imobil creditorul ipotecar diligent, care și-a constituit o garanție, dobândește o situație juridică inferioară altor creditori care, deși nu au o garanție, pot urmări bunuri mobile și imobile prezente și viitoare ale debitorilor până la satisfacerea întregii creanțe. Se mai precizează că art. 1, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (4)-(6) din lege au un caracter discriminatoriu, întrucât se aplică numai consumatorilor care îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 4 din lege, iar ceilalți consumatori nu se pot bucura de beneficiile acestui act normativ.23.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24 din Constituție, se arată că art. 4 și 7 din lege dau dreptul debitorilor să schimbe obiectul, prețul, riscul contractului după bunul lor plac și în lipsa verificărilor prealabile privind îndeplinirea condițiilor obiective și subiective pentru aplicarea „protecției“. Se mai arată că art. 4 și art. 7 alin. (1) din lege limitează acțiunea creditorului de a contesta starea bunului dat în plată, culpa debitorului în diminuarea valorii bunului ipotecat sau starea de necesitate învederată de debitor, drept care nu se respectă cerințele accesului liber la justiție.24.Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituție, se apreciază că dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanțe este iremediabil afectat, prin efectul liberatoriu, constând în ștergerea creanței reziduale a băncii formate din diferența dintre soldul creditorului la momentul plății și valoarea imobilului, ceea ce duce la concluzia neconstituționalității art. 5 alin. (2) și art. 10 din lege. De asemenea, pentru aceleași motive este neconstituțional și art. 8 alin. (5) din lege; se mai indică faptul că se încalcă atât dreptul de proprietate al băncii, cât și al creditorului cesionar, după caz. Se ajunge la pierderea dreptului de creanță avut împotriva împrumutatului/garanților, acesta fiind înlocuit cu un drept real asupra unui imobil care are o valoare incertă. Mai mult, se poate întâmpla ca bunul imobil să nu fie transmis în patrimoniul băncii liber de sarcini, nefiind reglementată nici măcar obligația de garantare a debitorului ce apelează la procedura dării în plată a imobilului. Se mai indică faptul că, prin efectul art. 3 din lege, banca este deposedată de un bun actual, respectiv dreptul de creanță născut în temeiul contractului de credit. Se mai susține că Legea nr. 77/2016 restrânge dreptul de proprietate privată, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituție să existe.25.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 45 din Constituție, se subliniază că libertatea contractuală a părților nu presupune doar libertatea acestora de a-și asuma obligații și de a dobândi drepturi, ci și libertatea de a-și asuma riscuri ale contractului, pe care trebuie să le respecte. Libertatea economică presupune un cadru economic caracterizat prin stabilitate, în care participanții pot stabili un preț al contractului prin negociere în funcție de condițiile de pe piață. Se susține că Legea nr. 77/2016 restrânge libertatea contractuală, fără ca niciuna dintre justificările cuprinse la art. 53 din Constituție să existe.26.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 alin. (2) din Constituție, se apreciază că art. 3 și 4 din lege permit hazardul moral al liberării discreționare de datorie de către debitori aflați în situații economico-financiare care nu sunt excepționale. Astfel, se permite modificarea discreționară a prețului contractului de către debitor, ceea ce reprezintă un stimulent pentru ca acesta să nu își execute obligațiile de plată a datoriilor. Se mai indică faptul că legea nu urmărește un scop legitim în sensul că vizează interese pur private, și nu generale, că adoptarea acesteia nu a fost necesară, existând la îndemâna părților contractante și alte mecanisme, precum cel al impreviziunii, și că legea nu asigură un just echilibru între interesele creditorului și ale debitorului.27.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, se arată că legea, reglementând aspecte referitoare la proprietate, trebuia adoptată ca lege organică, și nu ordinară. Din moment ce legea criticată reglementează derogări de la Codul civil, lege organică, se subliniază că și normele derogatorii trebuiau să fie adoptate ca lege organică. 28.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 135 din Constituție, se apreciază că dispozițiile de lege criticate aduc atingere principiilor libertății contractuale, întrucât procedura dării în plată, deși ar fi trebuit să aibă un caracter consensual, este lăsată exclusiv la opțiunea debitorului, nefiind astfel necesar consimțământul creditorului. Mai mult, legea în ansamblul său favorizează comportamentul iresponsabil al consumatorilor care, la momentul încheierii contractului de credit, trebuiau să prevadă și riscurile acestuia cu privire la aprecierea/deprecierea monedei de schimb.29.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 148 din Constituție, este invocat caracterul contrar al legii cu referire la Directiva 2014/17/UE și, în special, art. 43 alin. (1) al acesteia. Se mai arată că legea criticată este contrară Directivei 2014/17/UE, aceasta din urmă reglementând într-un mod proporțional, adecvat și cu respectarea exigențelor principiului neretroactivității posibilitatea stingerii obligațiilor rezultate din contractele de credit prin darea în plată a bunului imobil.30.Judecătoria Ploiești – Secția civilă, în Dosarul nr. 764D/2017, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.31.Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr. 775D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.32.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 780D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.33.Judecătoria Brașov, în dosarele nr. 785D/2017 și nr. 788D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.34.Judecătoria Galați – Secția civilă, în dosarele nr. 829D/2017 și nr. 830D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.35.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 838D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.36.Judecătoria Constanța – Secția civilă, în Dosarul nr. 941D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin raportare la art. 44 și art. 53 din Constituție.37.Judecătoria Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 962D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.38.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 39.Guvernul, în dosarele nr. 764D/2017, nr. 775D/2017, nr. 780D/2017 și nr. 829D/2017, având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, că dispozițiile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi și a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă și că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016, este neîntemeiată.40.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 41.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.42.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum și a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins:– Art. 1: (1)Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor.(2)Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(3)Dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori. (4)Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul «Prima casă», aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă», aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările și completările ulterioare.;– Art. 3: „Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“;– Art. 4: (1)Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:a)creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;b)cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;c)creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;d)consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2)În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.;– Art. 5: (1)În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.(2)Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi. (3)Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. (4)Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată. (5)Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.;– Art. 6: (1)De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.(2)În situația admiterii definitive a contestației prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât și împotriva altor garanți personali sau ipotecari.(3)Demersurile prevăzute la art. 5 și art. 7-9 pot fi întreprinse și de codebitori, precum și de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.(4)Acțiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.;– Art. 7: (1)În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispozițiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.(2)Cererea se judecă în procedură de urgență, cu citarea părților, de judecătoria în circumscripția căreia domiciliază consumatorul. (3)Apelul împotriva hotărârii pronunțate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare și se judecă cu celeritate. (4)Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. (5)În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege. (6)În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației, creditorul are obligația să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispozițiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informațiilor și a înscrisurilor, cât și în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.;– Art. 8: (1)În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(2)Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.(3)Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4)Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.(5)Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.;– Art. 10: (1)La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2)De dispozițiile prezentului articol beneficiază și codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligația debitorului principal.;– Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.“43.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și alin. (5) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 privind categoriile de legi, art. 135 privind economia, art. 136 alin. (5) privind proprietatea și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 1 – Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.44.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește o parte dintre dispozițiile legale criticate, nu sunt respectate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei[…]“, precum și din dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. 45.Astfel, Curtea reține că, în ceea ce privește data încheierii contractelor de credit, acestea au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autorii excepției au invocat neconstituționalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“) și ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiții, instanța de contencios constituțional va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.46.Faptul că în aceste cauze contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant și în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reține că, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile Legii nr. 77/2016 se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.47.În continuare, Curtea reține că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a constatat că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, 7 și 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reținut că, în cazul în care instanța judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condițiilor impreviziunii, aceste dispoziții legale ar încălca dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. 48.Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituțională. 49.În acest context, Curtea reține că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Prin urmare, ținând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menționată, a fost pronunțată și publicată ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum și cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5), (6) și art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere și faptul că autorii excepției de neconstituționalitate critică exact înțelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituțional.50.Soluția respingerii ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4 și art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este valabilă și în condițiile în care, în prezentele cauze, acestea sunt criticate și din perspectiva altor standarde constituționale decât cele prin raportare la care Curtea a reținut neconstituționalitatea lor, dar avute în vedere de instanța constituțională în considerentele Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, respectiv dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 45, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. b) referitor la economie și în art. 148 din Constituție. Curtea a reținut conformitatea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 cu normele fundamentale mai sus menționate, precum și lipsa incidenței dispozițiilor art. 53 din Constituție. Plecând de la această constatare și în urma examinării criticilor formulate de autoarele excepției din perspectiva acestor dispoziții constituționale, apreciem că se impune menținerea soluției pronunțate în prealabil. De altfel, jurisprudența ulterioară a Curții a confirmat această soluție, amintim Decizia nr. 696 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 13 aprilie 2017, Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017, Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 28 noiembrie 2017, și Decizia nr. 569 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 21 decembrie 2017.51.Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“(paragraful 115). 52.Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituție referitor la principiul egalității, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia noțiunea fundamentală de egalitate în fața legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferențiat unor situații distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituțional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și, deci, instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat“. Cu referire la criticile autoarelor excepției, Curtea a reținut că deosebirile obiective dintre categoria profesioniștilor și cea a consumatorilor sunt suficient de relevante și semnificative încât să justifice opțiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct. 53.Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, Curtea reține, în plus față de ceea ce reiese din motivarea Curții din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuși textul art. 45 din Constituție dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie – în condițiile legii – legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și a liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“ (paragraful 16).54.În ceea ce privește criticile aduse Legii nr. 77/2016 din perspectiva art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 108, Curtea a statuat că „Legea nr. 77/2016 reglementează situații specifice care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil. În concordanță cu jurisprudența sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința, dispoziția, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constată că această critică de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată“.55.Prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 22 mai 2017, Curtea a constatat că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligației un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăților pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăților este o măsură imediată, care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condițiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestația creditorului, debitorul obligației va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. Mai mult, Curtea a reținut că, în condițiile în care instanța judecătorească admite contestația formulată de profesionist, prestațiile bănești datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligației, în acest caz, având dreptul și la repararea prejudiciului în măsura în care instanța judecătorească a constatat reaua-credință a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.56.Cu privire la invocarea art. 148 din Constituție, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reținut că, în cauzele deduse judecății, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile constituționale cuprinse în art. 148 nu au incidență în cauză.57.Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 123, și Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că „darea în plată poate opera și în faza executării silite, neputându-se reține încălcarea autorității de lucru judecat al hotărârii instanței judecătorești care a încuviințat executarea silită, întrucât aceasta nu are ca obiect soluționarea fondului. Chiar și în această fază instanța poate aprecia cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii“.58.În fine, referitor la prevederile art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziții ale Legii nr. 77/2016 criticate, Curtea a reținut că toate considerentele anterioare sunt aplicabile mutatis mutandis. În plus, reiterează cele reținute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată: „Curtea reține că în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19) a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 din Constituție cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea reține că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate“. Prin urmare, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziții din Legea nr. 77/2016.59.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea.60.În ceea ce privește menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, față de jurisprudența sa în materie, Curtea reiterează lipsa incidenței acestor dispoziții constituționale.61.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, și cu unanimitate de voturi în privința celorlalte dispoziții din Legea nr. 77/2016,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi raportate la dispozițiile art. 3 teza întâi, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de către Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 14.875/4/2016, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București în Dosarul nr. 14.542/281/2016 al Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, de Societatea Credit Europe Bank NV în Dosarul nr. 19.492/301/2016 al Judecătoriei sectorului 3 București, de Societatea Credit Europe Bank (România) – S.A. în Dosarul nr. 12.235/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, de Societatea OTP Bank România – S.A. în Dosarul nr. 14.177/197/2016 al Judecătoriei Brașov, de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București în Dosarul nr. 13.634/197/2016 al Judecătoriei Brașov, de societățile Credit Europe Ipotecar IFN – S.A. din București și Credit Europe Bank (România) – S.A. în Dosarul nr. 12.537/233/2016 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, de Societatea OTP Bank România – S.A. din București în Dosarul nr. 16.913/233/2016 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 22.282/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 14.254/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și în Dosarul nr. 18.133/245/2016 al Judecătoriei Iași – Secția civilă.2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) și alin. (5)-(6) și ale art. 8 din Legea nr. 77/2016, precum și a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de aceleași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe.3.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la celelalte prevederi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și legea în ansamblul său sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Judecătoriei Ploiești – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București, Judecătoriei Brașov, Judecătoriei Galați – Secția civilă, Judecătoriei Constanța – Secția civilă și Judecătoriei Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x