DECIZIA nr. 768 din 28 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. h) și ale art. 101 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 14.066/55/2017 al Judecătoriei Arad – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2776 D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, reglementarea abaterilor disciplinare, precum și a infracțiunilor fiind în marja de apreciere a legiuitorului.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 31 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 14.066/55/2017, Judecătoria Arad – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 82 lit. h) și ale art. 101 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Faur Nistor Isai în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 82 lit. h) din Legea nr. 254/2013 sunt neconstituționale deoarece abaterile disciplinare prevăzute de art. 82 din lege sunt identice cu infracțiunile de furt sau distrugere prevăzute de art. 228 și 253 din Codul penal, fiind de competența parchetului să le analizeze, neputând fi instrumentate de Comisia de disciplină sau de judecătorul de supraveghere din penitenciar. Cât privește dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 254/2013, se susține că acestea încalcă dispozițiile constituționale deoarece împiedică deținuții sancționați disciplinar cu sancțiunea suspendării dreptului de a efectua cumpărături să remedieze pe cheltuiala lor proprie deficiențele sistemului penitenciar din România privind condițiile de detenție, stabilite prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.  … 6.Judecătoria Arad – Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate. Astfel, legiuitorul a prevăzut norme de conduită a persoanelor private de libertate, stabilind în mod detaliat, strict și restrictiv care sunt drepturile, dar și obligațiile acestora în cursul desfășurării activităților în penitenciar, precum și consecințele nerespectării obligațiilor sau încălcării normelor de conduită, reglementând în mod corespunzător sancțiunile ce pot fi aplicate. Deși acțiunile de distrugere sau sustragere de bunuri prevăzute de art. 82 lit. h) din Legea nr. 254/2013 pot constitui elementul material al infracțiunilor de furt sau distrugere prevăzute de art. 228 și 253 din Codul penal, reglementarea unei răspunderi administrativ-disciplinare în vederea tragerii la răspundere a făptuitorului nu apare ca neconstituțională, nefiind vorba de încălcarea principiului ne bis in idem, care se referă la tragerea la răspundere a unei persoane pentru o faptă pentru care a mai fost trasă la răspundere penală. În ceea ce privește sancțiunea prevăzută de art. 101 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 254/2013, instanța apreciază că aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare atrage o anumită limitare a satisfacerii nevoilor materiale sau morale ale persoanei sancționate, fără ca aceasta să constituie o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale reglementate și apărate de prevederile constituționale. În ceea ce privește dreptul la hrană, instanța apreciază că, deși cumpărarea sau primirea de produse alimentare este restricționată prin aplicarea sancțiunii, penitenciarele asigură în mod gratuit și necondiționat hrana deținuților în condițiile legii, astfel că dreptul la hrană nu este încălcat prin aplicarea acestei sancțiuni. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la apărare sau la anchetă efectivă a persoanei condamnate care, nemulțumită de decizia de sancționare pronunțată de Comisia de disciplină, poate face plângere împotriva acesteia la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data comunicării, potrivit art. 39 alin. (3) din aceeași lege. Plângerea este soluționată de către judecătorul de supraveghere în termen de 10 zile de la data primirii ei, prin încheiere executorie. Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, contestație care se judecă, în ședință publică, cu citarea și ascultarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului, persoana condamnată și administrația penitenciarului putând solicita administrarea de probe.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 23 alin. (12) din Constituție, nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. În cadrul dispozițiilor legale privind executarea pedepselor, legiuitorul a prevăzut norme de conduită a persoanelor private de libertate, stabilind în mod detaliat, strict și restrictiv care sunt drepturile, dar și obligațiile acestora în cursul desfășurării activităților în penitenciar, precum și consecințele nerespectării obligațiilor sau încălcării normelor de conduită, reglementând în mod corespunzător sancțiunile ce pot fi aplicate. Deși acțiuni de distrugere sau sustragere de bunuri în sensul art. 82 lit. h) din Legea nr. 254/2013 pot constitui elementul material al infracțiunilor de furt sau distrugere prevăzute de art. 228 și 253 din Codul penal, reglementarea unei răspunderi administrativ-disciplinare în vederea tragerii la răspundere a făptuitorului nu apare ca neconstituțională, nefiind vorba de încălcarea principiului ne bis in idem, care se referă la tragerea la răspundere a unei persoane pentru o faptă pentru care a mai fost trasă la răspundere penală. În ceea ce privește sancțiunea prevăzută de art. 101 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 254/2013, Guvernul apreciază că aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare atrage o anumită limitare a satisfacerii nevoilor materiale sau morale ale persoanei sancționate, fără ca aceasta să constituie o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale prevăzute de Constituție. De asemenea, prin limitarea menționată este afectată posibilitatea persoanei de a primi sau de a cumpăra bunuri care nu sunt strict necesare și indispensabile vieții cotidiene, îngrijirii sănătății sau igienei, care oricum sunt asigurate în mod gratuit de către penitenciar. Nu este afectat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, deoarece persoana condamnată, nemulțumită de decizia de sancționare pronunțată de Comisia de disciplină, poate face plângere împotriva acesteia la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data comunicării, potrivit art. 39 alin. (3) din aceeași lege. Plângerea este soluționată de către judecătorul de supraveghere în termen de 10 zile de la data primirii ei, prin încheiere executorie. Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 82 lit. h) referitor la Interdicțiile persoanelor private de libertate și art. 101 alin. (1) lit. d) referitor la Sancțiuni disciplinare din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conținut: – Art. 82 lit. h):Persoanelor condamnate le sunt interzise:[…]h)sustragerea sau distrugerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparținând penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activități în penitenciar sau se află în vizită, precum și a bunurilor aparținând altor persoane, inclusiv celor condamnate. …  … – Art. 101 alin. (1) lit. d): „(1) Sancțiunile care pot fi aplicate în cazul săvârșirii abaterilor disciplinare sunt: […] d) suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală sau exercitarea drepturilor la apărare, petiționare, corespondență și asistență medicală, pe o perioadă de cel mult două luni.“ …  … 12.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 82 lit. h) din Legea nr. 254/2013 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 – Statul român, art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție și ale art. 24 – Dreptul la apărare. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, art. 8 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 11 – Libertatea de întrunire și de asociere, art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv și ale art. 41 – Reparație echitabilă din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție – Interzicerea generală a discriminării. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate reglementează în termeni lipsiți de echivoc cu privire la interdicțiile persoanelor private de libertate și la sancțiunile corespunzătoare. Calificarea unei anumite fapte antisociale drept abatere disciplinară sau infracțiune depinde de existența sau nu a tuturor elementelor constitutive ale acestora din urmă, precum și de existența sau nu a diferitelor impedimente procedurale de natură să împiedice sau să declanșeze cercetarea penală. Astfel, sustragerea unor bunuri sau valori de la locul de muncă ori aparținând penitenciarului, personalului, persoanelor care execută activități în penitenciar sau se află în vizită, precum și a bunurilor aparținând altor persoane, inclusiv celor condamnate nu echivalează cu furtul acestora în măsura în care, de exemplu, suntem în prezența culpei, fiind absentă intenția calificată prin scopul special al însușirii. De asemenea, distrugerea unor astfel de bunuri nu poate fi cercetată ca infracțiune câtă vreme, de exemplu, administrația penitenciarului/persoana vătămată nu depune plângere pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în acord cu dispozițiile art. 253 alin. (6) din Codul penal. În această situație rămâne evident faptul că fapta antisocială va exista în continuare și va fi cercetată și pedepsită în mod corespunzător ca abatere disciplinară. Aceste aspecte însă țin de modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente, iar sancționarea unor asemenea fapte este impusă de rațiuni evidente, neputând fi permis un comportament antisocial de natură să lezeze chiar și într-o manieră diminuată diferite valori sociale ocrotite.  … 14.Din această perspectivă, Curtea constată că autorul excepției a criticat prevederile legale în contextul în care susține că, având în vedere natura faptelor care i se impută, acesta ar fi trebuit să fie cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și distrugere, care intră în competența organelor de urmărire penală, și nu pentru săvârșirea unor abateri disciplinare a căror instrumentare este, ca urmare a unui raport de incident, de competența Comisiei de disciplină și a judecătorului de supraveghere din penitenciar. O astfel de susținere nu pune în discuție, în sine, neconstituționalitatea textelor de lege, ca atare, ci aplicarea lor, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței instanței de contencios constituțional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituționale prevederile actelor […] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“, alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“. Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“ (a se vedea Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 4 mai 2017, paragraful 15). … 15.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. h) și ale art. 101 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 14.066/55/2017 al Judecătoriei Arad – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Arad – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește