DECIZIA nr. 766 din 28 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (14)-(18) și ale art. 40 alin. (5) și (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Nicolae Stoica în Dosarul nr. 5.128/221/2017/a1 al Tribunalului Hunedoara – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.660D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției în principal, ca inadmisibilă, arătând că se critică interpretarea dispozițiilor legale dată de instanță și, în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea penală nr. 1/R din 23 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.128/221/2017/a1, Tribunalul Hunedoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 39 alin. (14)-(18) și ale art. 40 alin. (5) și (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată de Nicolae Stoica în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva Încheierii din 12 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Deva, prin care s-a soluționat o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 40 din Legea nr. 254/2013. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prin textele legale invocate îi sunt încălcate dreptul la apărare și accesul la justiție și la un proces echitabil, în condițiile în care în fața judecătorului delegat de la penitenciar nu este obligatorie ascultarea persoanei condamnate, iar în fața instanței de judecată prezența persoanei condamnate nu este obligatorie.  … 6.Tribunalul Hunedoara – Secția penală opinează că excepția este întemeiată în raport cu dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece textele contestate nu impun obligația ascultării persoanei condamnate, judecătorul de supraveghere putând pronunța o soluție fără a fi ascultată și persoana interesată. Aceeași persoană condamnată nu este ascultată, în mod obligatoriu, nici în calea de atac formulată împotriva soluției judecătorului de supraveghere a privării de libertate, aceasta fiind adusă la judecată doar la solicitarea instanței, caz în care va fi și audiată, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013. În aceste condiții, instanța apreciază că dreptul persoanei condamnate aflate în stare de deținere de a avea acces la justiție este unul formal, și nu efectiv, atât timp cât persoana condamnată care a formulat o cale de atac nu și-o poate susține direct și nemijlocit, accesul său efectiv la instanță fiind lăsat la latitudinea acesteia din urmă.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, procedura reglementată de dispozițiile legale criticate nu poate fi considerată ca fiind o procedură în care se aduce o „acuzație în materie penală“, motiv pentru care legiuitorul a optat pentru ascultarea obligatorie a persoanei condamnate doar în cazul contestației încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate privind hotărârea comisiei de disciplină din penitenciar, hotărâre asimilată acuzației în materie penală. Prin urmare, faptul că la soluționarea contestației împotriva încheierii date de judecătorul de supraveghere a privării de libertate în procedura de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate prezența persoanei condamnate nu este obligatorie nu este de natură să încalce accesul acesteia la justiție sau dreptul la apărare. În acest sens fac trimitere argumentele reținute în jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 513 din 7 iulie 2015, Decizia nr. 368 din 14 mai 2015 și Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014. … 9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, când persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată. Totodată, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) din Legea nr. 254/2013, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată. Cât privește critica de neconstituționalitate a textelor legale contestate față de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului arată că trebuie subliniat faptul că legea se referă la executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, iar privarea de libertate a unei persoane presupune limitări ale drepturilor sale fundamentale.  … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (14)-(18) referitoare la Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și ale art. 40 alin. (5) și (12) referitoare la Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul conținut: – Art. 39 alin. (14)-(18):(14)Contestația se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului.(15)Persoana condamnată și administrația penitenciarului pot depune memorii și concluzii scrise. (16)Persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată. (17)Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii. (18)Instanța se pronunță prin sentință definitivă, în ședință publică. … – Art. 40 alin. (5) și (12):(5)Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, dacă persoana condamnată:a)a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate și sancțiunile aplicate și nu a recurs la acțiuni care indică o constantă negativă a comportamentului; … b)a întreprins eforturile necesare în cadrul muncii prestate sau s-a implicat activ în activitățile stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică. … […](12)Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. …  … 13.Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 22 – Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 – Libertatea individuală, art. 24 – Dreptul la apărare și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.  … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 535 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 13 august 2015, și Deciziei nr. 426 din 15 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 3 august 2017, s-a statuat că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează atât cu privire la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și cu privire la contestația formulată de persoana condamnată sau de administrația penitenciarului, pe rolul judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea.  … 15.Prin urmare, cadrul general prevăzut de art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel încât Curtea a reținut că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Într-un sens similar s-a pronunțat Curtea în jurisprudența sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013, de exemplu, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, și prin Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014.  … 16.Așa fiind, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin Legea nr. 254/2013, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale. În acest sens s-a referit și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat „că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea – nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia din 7 mai 1990 – Aldrian împotriva Austriei, Cererea nr. 16.236/90, (…) Decizia din 22 februarie 1995 – A.B. împotriva Elveției, Cererea nr. 20.872/92, Decizia din 13 mai 2003 – Montcornet de Caumont împotriva Franței, Cererea nr. 59.290/00, Decizia din 27 iunie 2006 – Szabo împotriva Suediei, Cererea nr. 28.578/03, și Decizia din 23 octombrie 2012 – Ciok împotriva Poloniei, Cererea nr. 498/10, paragraful 33“. (a se vedea Decizia nr. 535 din 14 iulie 2015, precitată, paragraful 20) … 17.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față inclusiv cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (5) și (12) referitoare la Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Legea nr. 254/2013 și pentru care, potrivit art. 40 alin. (22), „Dispozițiile art. 39 alin. (14)-(19) se aplică în mod corespunzător“. … 18.Distinct de aceste argumente, Curtea mai reține că, atât în procedura de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și în cea de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate ori este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, în acest caz fiind audiată [art. 39 alin. (5) și (16) și art. 40 alin. (12) și (22)]. Totodată, în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) și al art. 40 alin. (22) din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată. De asemenea, potrivit prevederilor art. 39 alin. (14) coroborat cu art. 40 alin. (22) din Legea nr. 254/2013, contestația formulată împotriva încheierii de soluționare a plângerii formulate împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a pedepsei privative de libertate/hotărârii de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se judecă, în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate și a administrației penitenciarului. … 19.Așa fiind, câtă vreme persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce plângerea sa a fost examinată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, putând depune memorii și concluzii scrise, nu poate fi reținută pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție. De altfel, potrivit celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Pilla împotriva Italiei, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse.  … 20.În ceea ce privește critica raportată la dispozițiile art. 53 din Constituție, Curtea constată că nu poate fi primită, întrucât autorul excepției nu a motivat în ce constă contrarietatea reclamată. … 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Stoica în Dosarul nr. 5.128/221/2017/a1 al Tribunalului Hunedoara – Secția penală și constată că dispozițiile art. 39 alin. (14)-(18) și ale art. 40 alin. (5) și (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește