DECIZIA nr. 766 din 18 noiembrie 2021

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 20.628/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 448D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Susține că dispoziția criticată este o normă specială și completatoare a art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală, în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de trei luni în care trebuie să fie introdusă plângerea prealabilă. Astfel, dacă într-o cauză s-au făcut acte de urmărire penală, inițial din oficiu, și se constată din probele deja administrate legal că este necesară plângerea prealabilă, termenul de trei luni curge din momentul în care organele de cercetare penală și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală. În cazul în care plângerea prealabilă este tratată ca o modalitate de sesizare a organului de urmărire penală, obligația organului judiciar de a verifica regularitatea sesizării este adaptată specificului acestei instituții, incluzând condițiile referitoare la termen. În condițiile descoperirii unor fapte noi sau schimbării încadrării juridice, care necesită plângerea prealabilă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, se notifică persoana vătămată cu privire la această împrejurare, aceasta fiind o obligație a organului judiciar. Astfel, organele de urmărire penală vor chema persoana vătămată și o vor întreba dacă dorește să formuleze plângere prealabilă chiar înainte de începerea urmăririi penale in personam. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 20.628/325/2018, Judecătoria Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile criticate sunt neclare, deoarece nu se prevede un termen în care organul de urmărire penală are obligația de a chema persoana vătămată și a o întreba cu privire la formularea sau nu a plângerii penale prealabile. Astfel, în practică se poate interpreta fie că o astfel de obligație incumbă organului de urmărire penală în termenul prevăzut pentru introducerea plângerii penale prealabile, fie că această obligație nu mai este supusă termenului prevăzut de lege. Susține că există infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (de exemplu, cele prevăzute la art. 193,196,206 sau 208 din Codul penal), însă înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale, conform art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală, este necesară efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect (urmărirea penală față de persoana suspectată de săvârșirea infracțiunii), pentru care este necesară îndeplinirea condiției referitoare la inexistența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, implicit lipsa plângerii prealabile. În aceste condiții sunt diferențiate mai multe situații posibile de cercetare a unei fapte penale pentru care este necesară introducerea plângerii penale prealabile și necesită a fi analizate mai multe aspecte, respectiv: data sesizării, forma și fondul actului de sesizare, data introducerii plângerii prealabile, forma plângerii penale prealabile în situația în care au fost efectuate acte de urmărire penală în cauză. … 6.Se face, totodată, diferența între actele de sesizare și actele de urmărire penală, primele constituind doar o formă de aducere la cunoștința organului de urmărire penală a unei fapte penale, iar celelalte constituind acte procesuale sau procedurale pentru aducerea la îndeplinire a scopului urmăririi penale. Arată că plângerea prealabilă este un mod de sesizare a organului de urmărire penală competent, ale cărei condiții de formă și de conținut sunt prevăzute de art. 289 alin. (2) din Codul de procedură penală. O altă modalitate de sesizare este cea din oficiu, conform art. 292 din același act normativ, aceasta fiind obligatorie pentru organul de urmărire penală în situația în care a aflat despre săvârșirea unei fapte penale (chiar dacă pentru aceasta acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea penală prealabilă) pe altă cale decât prin plângere, denunț, procesverbal de constatare întocmit de alte organe. … 7.În situația în care sesizarea cu privire la săvârșirea unei fapte penale ce se urmărește la plângerea prealabilă s-a realizat din oficiu, organul de urmărire penală are obligația de a începe urmărirea penală față de faptă și de a proceda la administrarea probatoriului ce reclamă urgență, chiar și în lipsa introducerii unei plângeri penale prealabile. Mai mult decât atât, în cazul în care făptuitorul are calitatea de reprezentant legal al persoanei vătămate lipsite de capacitate de exercițiu sau încuviințează actele persoanei vătămate cu capacitate de exercițiu restrânsă, organele de urmărire penală au obligația să se sesizeze din oficiu. … 8.În situația în care organul de urmărire penală a efectuat acte într-o cauză în care era cercetată o infracțiune pentru care nu este necesară formularea unei plângeri penale prealabile, fie din culpa organului de urmărire penală în ceea ce privește greșita încadrare juridică a faptei, fie pentru că ulterior au fost descoperite aspecte ce au impus schimbarea încadrării juridice sau extinderea urmăririi penale cu privire la o infracțiune pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, devin incidente dispozițiile art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală, dispoziții care nu prevăd un termen în care trebuie întrebată persoana vătămată dacă dorește să formuleze plângere prealabilă. … 9.În acest context, apreciază că textul prevăzut de art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală nu este clar și previzibil, lăsând posibilitatea interpretării asupra coroborării cu textul prevăzut de art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală și, implicit, lăsând loc de interpretări ce pot determina adoptarea unor soluții diferite în practică [incidența sau nu a cauzei de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) din același act normativ – lipsa plângerii penale prealabile]. … 10.Judecătoria Timișoara – Secția penală arată că nu își poate exprima opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocate, având în vedere că în cazul în care va face aprecieri cu privire la caracterul clar sau neclar al dispozițiilor art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală sau cu privire la caracterul previzibil sau lipsit de previzibilitate al acestor dispoziții legale, raportat la celelalte dispoziții legale incidente în cauză și la practica Curții Constituționale în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate în cauzele în care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, ar reieși modul în care urmează să soluționeze fondul cauzei, ceea ce ar atrage incompatibilitatea judecătorului. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate și propunerea de clasare.“ … 15.Autorul excepției apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, și în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Ordonanța de clasare din 26 aprilie 2018, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 6.566/P/2017, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), art. 315 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Codul de procedură penală, raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) din același act normativ, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii faptei de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal. Petentul a formulat în termen legal plângere împotriva soluției de clasare, iar prin Ordonanța prim-procurorului nr. 160/II/2/2018 din 2 iulie 2018 a fost respinsă plângerea formulată de petent ca neîntemeiată, petentul formulând ulterior, în termen legal, plângere în fața judecătorului de cameră preliminară. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara cu nr. 20.628/325/2018, la data de 8 august 2018, petentul a formulat plângere împotriva Ordonanței pronunțate în Dosarul nr. 6.566/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, prin care a solicitat desființarea soluției de clasare și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și a tragerii la răspundere a intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Petentul a mai arătat că inițial, fapta a fost încadrată la infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (1) din Codul penal, iar ulterior, la data de 3 iulie 2017, sa dispus schimbarea încadrării juridice în fapta prevăzută de art. 193 alin. (2) din același act normativ, precizând că din momentul sesizării organelor de poliție cu privire la faptă l-a indicat pe făptuitor și împrejurările în care s-a produs fapta, arătând că a fost convins că aceasta reprezintă plângerea sa prealabilă. A mai arătat că lucrătorul de poliție care a instrumentat cazul nu i-a pus în vedere, cu ocazia audierii din data de 9 august 2017, că trebuie să formuleze în mod expres un act intitulat „plângere penală“, iar el a considerat că odată sesizat organul de poliție înseamnă că a făcut această plângere. În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 339 și 340 din Codul de procedură penală și art. 193 alin. (2) din Codul penal. … 17.În acest context, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală, apreciind, în esență, că textul nu este clar și previzibil, lăsând loc de interpretări ce pot determina adoptarea unor soluții diferite în practică. … 18.Curtea observă că, prin Încheierea penală nr. 390 din 5 februarie 2019, Judecătoria Timișoara – Secția penală a reținut că, „raportat la dispozițiile art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară constată că acestea constituie o normă specială și completatoare față de dispozițiile art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de 3 luni în care trebuie să fie introdusă plângerea prealabilă, în sensul că dacă într-o cauză s-au făcut acte de urmărire penală din oficiu și se constată că este necesară plângerea prealabilă, termenul de 3 luni în care trebuie să fie introdusă plângerea prealabilă curge din momentul în care organele de cercetare șiau îndeplinit obligația prevăzută de art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală de a chema persoana vătămată și de a o întreba dacă înțelege să facă plângere, iar nu din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține că petentul a fost întrebat de organele de cercetare penală dacă înțelege să facă plângere, după cum prevăd imperativ dispozițiile art. 296 alin. (2) din Codul de procedură penală, în cauză termenul prevăzut de art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală de formulare a plângerii prealabile nu a început să curgă, astfel că nu se poate reține că plângerea prealabilă din data de 8 decembrie 2017 a fost tardiv formulată. Având în vedere că plângerea prealabilă a fost formulată de persoana vătămată în termenul prevăzut de art. 296 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 296 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va admite, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, plângerea formulată de către petent și va desființa dispoziția de clasare cuprinsă în Ordonanța din data de 26 aprilie 2018 din Dosarul nr. 6.566/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și va dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) din Codul penal“. … 19.Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că, în ceea ce privește claritatea și previzibilitatea legii, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 464 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 26 octombrie 2018, a statuat că dreptul, ca operă a legiuitorului, nu poate fi exhaustiv, iar dacă este lacunar, neclar, sistemul de drept recunoaște judecătorului competența de a tranșa ceea ce a scăpat atenției legiuitorului, printr-o interpretare judiciară, cauzală a normei. Sensul legii nu este dat pentru totdeauna în momentul creării ei, ci trebuie să se admită că adaptarea conținutului legii se face pe cale de interpretare – ca etapă a aplicării normei juridice la cazul concret -, în materie penală, cu respectarea principiului potrivit căruia legea penală este de strictă interpretare. Curtea a reținut astfel că interpretarea autentică, legală, poate constitui o premisă a bunei aplicări a normei juridice, prin faptul că dă o explicație corectă înțelesului, scopului și finalității acesteia, însă legiuitorul nu poate și nu trebuie să prevadă totul – în concret, orice normă juridică, ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, urmează a fi interpretată de instanțele judecătorești (interpretare judiciară) pentru a emite un act de aplicare legal. … 20.Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93). … 21.De asemenea, Curtea reține că, prin Decizia nr. 122 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 22 mai 2020, paragraful 33, a constatat că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea în mod constant în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. … 22.Așa fiind, Curtea constată că, soluționând plângerea împotriva ordonanței de clasare, Judecătoria Timișoara a interpretat norma de lege criticată în ansamblul reglementărilor aplicabile în materie, fără a fi subliniată vreo dificultate din perspectiva existenței unei lipse de claritate și previzibilitate a acesteia. Or, din această perspectivă, Curtea apreciază că, în realitate, autorul excepției ridică probleme ce țin de modul de interpretare și aplicare a legii. … 23.Referitor la acest aspect, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat constant că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii, acestea intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Atât interpretarea conținutului normelor de procedură penală, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situațiile de fapt deduse judecății, cât și aplicarea acestora sunt de competența organelor judiciare. În cazuri similare, Curtea a reținut că a acționa diferit ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea Decizia nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018, paragraful 22, și Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21). … 24.Referitor la aspectul privind adoptarea unor soluții diferite în practică în ceea ce privește textul de lege criticat, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate nu invocă, în susținerea acestei excepții, o practică a instanțelor judecătorești potrivit căreia dispozițiile criticate ar fi interpretate într-un sens contrar Legii fundamentale. Or, doar o astfel de interpretare acceptată la nivelul instanțelor judecătorești, a textului criticat, ar justifica realizarea de către Curte a unei analize a fondului excepției de neconstituționalitate invocate. În acest sens, prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, instanța de contencios constituțional a statuat că este competentă să procedeze la o astfel de analiză, atunci când „deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări“. De asemenea, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 21, Curtea a reținut că „nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului, o anumită interpretare izolată și vădit eronată a acestuia, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar“. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 20.628/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește