DECIZIA nr. 764 din 28 noiembrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 6 martie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 280
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 127
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 127
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 127
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 127
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 127
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 127
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 127
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 127
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 631 08/10/2015
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 776 18/12/2014
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 641 11/11/2014
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 329
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 803 05/12/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 521 06/07/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 641 11/11/2014
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 127
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 127
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 803 05/12/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 531 11/07/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE 75 28/04/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 40 09/02/2016
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 784 17/11/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 777 17/11/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 631 08/10/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 552 16/07/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 205 31/03/2015
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 641 11/11/2014
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 346
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 803 05/12/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 358 07/05/2015
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 641 11/11/2014
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 102 07/03/2017
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 92
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 344
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 345
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 808 06/12/2018
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 347
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 63 01/02/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 130 21/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 611 21/11/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Marieta Safta – prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) și (3), art. 346 alin. (1) și (4^1) și art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ivu Th. Ioan, Ivu Costică Iulian și Ivu I. Ioan în Dosarul nr. 903/260/2017/a1 al Judecătoriei Moinești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.543D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată în ceea ce privește art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) și (3), art. 346 alin. (1) și (4^1), întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, și ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, arătând că excepția de neconstituționalitate a acestui din urmă articol nu are legătură cu cauza, respectiv un dosar aflat în procedura de cameră preliminară.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 903/260/2017/a1, Judecătoria Moinești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) și (3), art. 346 alin. (1) și (4^1) și ale art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ivu Th. Ioan, Ivu Costică Iulian și Ivu I. Ioan în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unei cauze penale în procedura camerei preliminare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, deoarece, cu excepția inculpatului, celorlalte părți, persoanei vătămate, părții civile, părții responsabile civilmente, precum și reprezentanților legali (tutori, lichidatori judiciari etc.) nu le este comunicat rechizitoriul. Potrivit art. 21 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, iar nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se face referire și la dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.6.În ceea ce privește dispozițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală se susține că afectează prevederile constituționale ale art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor, deoarece, în cazul camerei preliminare, deși este o activitate de judecată, caracterul public lipsește cu desăvârșire, ceea ce este inadmisibil, pentru că nu sunt judecate măsuri procesuale adiacente, ci se examinează întreaga cauză penală sub aspectele de nelegalitate care, de multe ori, își pun amprenta în mod decisiv asupra modului de soluționare a cauzei. Fiind complet lipsită de publicitate, în întregul ei, iar nu doar în anumite proceduri, prin excepție, se încalcă art. 127 din Legea fundamentală, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru aceleași argumente, autorii apreciază că dispozițiile art. 346 alin. (1) și (4^1) din Codul de procedură penală afectează prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor.7.Referitor la dispozițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală se precizează că afectează prevederile constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, deoarece niciuna dintre părți nu poate verifica dacă procurorul a remediat în mod corespunzător neregularitățile actului de sesizare și părțile nu iau cunoștință despre opțiunea procurorului de menținere a dispoziției de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei și, de asemenea, nu au posibilitatea de a contesta activitatea de remediere a parchetului.8.Dispozițiile art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și ale art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor, pentru aceleași argumente similare celor enunțate. Se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia procedura de judecată trebuie să fie echitabilă și în fondul cauzei, și în căile de atac.9.Judecătoria Moinești opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, dreptul la un tribunal este înțeles în cadrul dreptului european ca drept de acces concret și efectiv, care presupune ca justițiabilul să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act. Echitatea, publicitatea și celeritatea unui proces nu mai prezintă niciun interes în absența însăși a procesului. Toate garanțiile instituite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale asigură respectarea dreptului la un proces echitabil pentru orice justițiabil, dar în concret acest lucrul nu este realizat. Principiul contradictorialității operează și în privința admisibilității și discutării probelor și actelor unui dosar. Oralitatea procedurii fiind o garanție implicit consacrată de art. 6 din Convenție, în sarcina statului există o obligație pozitivă de a asigura prezența personală a acuzatului la proces. Publicitatea procesului reprezintă regula, nu excepția, transparența ajutând la derularea unui proces echitabil, motiv pentru care prevederile art. 6 din Convenție sunt de neconceput fără prezența acuzatului.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, se consideră că nu se poate susține existența unui tratament discriminatoriu între inculpat, pe de o parte, și persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, pe de altă parte, deoarece acești subiecți procesuali nu se află în aceeași situație din perspectiva interesului de a le fi comunicat rechizitoriul. Astfel, câtă vreme acest act procesual se limitează – potrivit art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală – la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, cuprinzând, între altele, datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, este firesc că inculpatul este îndreptățit să i se comunice o copie a rechizitoriului, persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente, deși nu au un asemenea drept, putând cunoaște conținutul rechizitoriului cu ocazia consultării dosarului, în temeiul art. 81 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală. În ceea ce privește art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), art. 347 alin. (4^1) și art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, Guvernul precizează că, în conformitate cu art. 127 din Constituție, invocat de autorii excepției, ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. Astfel, potrivit acestui principiu constituțional, legiuitorul este liber, în exercitarea prerogativelor sale, să stabilească prin lege cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, astfel cum se întâmplă în cazul articolelor analizate. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că este, de asemenea, neîntemeiată. Dreptul la un proces echitabil presupune, ca garanții generale, dreptul la o instanță constituită prin lege, independentă și imparțială, publicitatea procesului, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, respectarea principiului egalității armelor și al contradictorialității, dreptul acuzatului de a păstra tăcerea și de a nu se autoincrimina. Comunicarea judecătorului de cameră preliminară de către procuror a deciziei de a menține trimiterea în judecată ori, după caz, de a solicita restituirea cauzei nu este de natură a înfrânge garanțiile procesuale ale dreptului la un proces echitabil. Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul, prin apărătorul său ales sau desemnat din oficiu, are dreptul să consulte actele dosarului, pe toată durata desfășurării procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății, aspect ce constituie o altă garanție a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 din Constituție.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 344 alin. (2) cu denumirea marginală Măsurile premergătoare, art. 345 alin. (1) și (3) cu denumirea marginală Procedura în camera preliminară, art. 346 alin. (1) și (4^1) cu denumirea marginală Soluțiile și art. 347 alin. (3) cu denumirea marginală Contestația, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:– Art. 344 alin. (2): „Copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părți și persoanei vătămate li se aduc la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.“;– Art. 345 alin. (1) și (3): (1)La termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părților și ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum și ale procurorului. […](3)În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.;– Art. 346 alin. (1) și (4^1): (1)Dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora. […](4^1)În cazurile prevăzute la alin. (3) lit. a) și c) și la alin. (4), judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere, în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Încheierea se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate.;– Art. 347 alin. (3): „Contestația se soluționează în camera de consiliu, cu citarea părților și a persoanei vătămate și cu participarea procurorului. Dispozițiile art. 345 și 346 se aplică în mod corespunzător.“15.Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 344 alin. (2) și art. 345 alin. (3), constatând că sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Cu acel prilej, făcând trimitere la Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015, Curtea a reținut că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalității cetățenilor în fața legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. Curtea a reținut în acest sens că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. Potrivit art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței de judecată, acesta limitându-se la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, și, întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzație în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate. Totodată, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialității, atât părții civile, cât și părții civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleași drepturi ca și inculpatului, așa încât, odată citate, partea civilă și partea responsabilă civilmente iau cunoștință despre desfășurarea procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară și au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile și garanțiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.17.De asemenea, prin Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, Curtea, analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1) și ale art. 346 alin. (1) și alin. (4^1) din Codul de procedură penală, a statuat că nu poate reține criticile referitoare la lipsa publicității în această procedură, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară se pronunță „în camera de consiliu“. Publicitatea, ca principiu al ședinței de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfășurarea judecății și este un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanțele judecătorești. Consacrarea sa este asigurată de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod public a cauzei sale de către o instanță care va hotărî, între altele, asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța acestui principiu procesual, statuând că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraful 1 are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei „justiții secrete“ și vizează dezbaterile propriuzise ale procesului (Hotărârea din 26 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Diennet împotriva Franței, paragraful 33). Totodată, instanța europeană a reținut că procedurile ce pot fi derulate în apel, precum și procedurile ce implică doar aspecte de legalitate sunt în concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție, deși apelantului nu i s-a dat posibilitatea de a fi ascultat personal de către instanța de apel. (Hotărârea din 29 octombrie 1991, pronunțată în Cauza Jan Ake Andersson împotriva Suediei, paragraful 27, și Hotărârea din 27 martie 1998, pronunțată în Cauza K.D.B. împotriva Olandei, paragraful 39). Împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară soluționează cererile și excepțiile formulate ori excepțiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, în condițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală ori în condițiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, dispune începerea judecății, de asemenea în camera de consiliu, în situația în care nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și alin. (3) și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții, este în deplină concordanță cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora „Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit argumentelor dezvoltate în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitată, Curtea Constituțională a cenzurat absența contradictorialității și oralității procedurii instituite în fața judecătorului de cameră preliminară. Totodată, pronunțându-se cu privire la lipsa oralității și contradictorialității în procedura reglementată în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 521 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 1 noiembrie 2017, paragrafele 14-23, că aceste dispoziții sunt constituționale, în condițiile în care legiuitorul a reglementat premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile și interesele legitime ale persoanelor implicate în această procedură, lipsa de diligență a acestora, atitudinea lor pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepții ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de neconstituționalitate a normei procesual penale criticate.18.Tot astfel, prin Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, precitată, paragrafele 18 și 19, cu trimitere la argumentele reținute în Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017, Curtea a arătat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 345 alin. (3) și ale art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală se regăsea – anterior modificării art. 345 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 75/2016 – într-o formă identică celei criticate, în art. 345 alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală. Curtea a constatat că aceste din urmă norme procesual penale au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate critici similare, relevante, în acest sens fiind considerentele deciziilor nr. 205 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, paragraful 16; nr. 552 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, paragraful 29; nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, paragraful 20; nr. 777 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 12 februarie 2016, paragraful 30; nr. 784 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2016, paragraful 30 și nr. 40 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 23 martie 2016, paragraful 29, potrivit cărora, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 64, s-a statuat că dispozițiile art. 345 alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală reglementează procedura în camera preliminară referitoare la constatarea unor neregularități ale actului de sesizare, la sancționarea, potrivit art. 280-282, a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori excluderea unor probe administrate, precum și remedierea de către procuror a neregularităților actului de sesizare. Referitor la aceste dispoziții, Curtea a reținut că acestea sunt criticate din perspectiva încălcării principiului contradictorialității și a dreptului la o procedură orală. Observând dispozițiile de lege criticate, precum și conținutul principiului contradictorialității și al dreptului la o procedură orală, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate formulată. Astfel, având în vedere competențele procurorului în procesul penal, Curtea a apreciat că este firesc ca încheierea prin care se constată neregularități ale actului de sesizare, prin care s-au sancționat, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.19.Distinct de aceste argumente, prin Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, precitată, paragraful 20, Curtea a invocat Decizia nr. 358 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015, paragraful 15, prin care a constatat că, admițând, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (3) raportat la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) și art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, a statuat că pronunțarea judecătorului de cameră preliminară, atât pe fond, cât și în cadrul contestației, în absența contradictorialității și oralității, afectează dreptul la un proces echitabil. Așa fiind, raportat la considerentele deciziei mai sus enunțate, judecătorul de cameră preliminară va putea pune în discuție, la cerere sau din oficiu, în condițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, neregularități ale actului de sesizare, cu respectarea principiului contradictorialității și oralității. Prin urmare, elementele de noutate invocate de autor pot fi combătute înainte ca judecătorul de cameră preliminară să emită încheierea ce se va comunica parchetului în temeiul art. 345 alin. (2) din același cod, pentru că soluția legislativă „fără participarea procurorului și a inculpatului“ a fost constatată ca fiind neconstituțională. De asemenea, după ce procurorul va remedia în termen de 5 zile neregularitățile actului de sesizare astfel dezbătute în contradictoriu în condițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, noua formă a rechizitoriului circumscrisă aspectelor analizate poate fi cunoscută de inculpat în condițiile art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală [în prezent, art. 346 alin. (4^1) din Codul de procedură penală], deoarece, și de această dată, judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere, cu respectarea dreptului părților la un proces echitabil, în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea și egalitatea armelor. Este firesc să fie așa, câtă vreme a fost regândită poziția instanței de judecată care, nemaiavând un rol activ, urmează modelul sistemului adversarial care consacră contradictorialitatea manifestă atât în raporturile dintre părți, persoana vătămată și procuror, cât și în cele ale acestora cu instanța.20.Totodată, în Decizia nr. 102 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017, paragraful 23, referitor la critica autorului excepției cu privire la lipsa reglementării obligației de a-i fi comunicate inculpatului modificările aduse actului de sesizare a instanței, conform art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul, prin apărătorul său, ales sau desemnat din oficiu, are dreptul să consulte actele dosarului, pe toată durata desfășurării procedurii de cameră preliminară și în cursul judecății, aspect ce constituie o altă garanție a drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.21.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) și (3) și art. 346 alin. (1) și (4^1) din Codul de procedură penală.22.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta a fost ridicată în fața Judecătoriei Moinești într-un dosar aflat în procedura de cameră preliminară, în faza fondului. Or, dispozițiile criticate reglementează elemente ale procedurii de soluționare a contestației împotriva încheierii de cameră preliminară. Ca atare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, care reglementează calea de atac împotriva încheierii pronunțate în procedura de cameră preliminară, nu are legătură cu soluționarea cauzei, în accepțiunea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 808 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 17 aprilie 2019, paragraful 30). 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ivu Th. Ioan, Ivu Costică Iulian și Ivu I. Ioan în Dosarul nr. 903/260/2017/a1 al Judecătoriei Moinești și constată că dispozițiile art. 344 alin. (2), art. 345 alin. (1) și alin. (3) și art. 346 alin. (1) și alin. (4^1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Moinești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x