DECIZIA nr. 763 din 29 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 59 din 23 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 5REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015
ART. 5REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 5REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 242 19/04/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 128 20/03/2018
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 12REFERIRE LAOUG 35 02/09/2015
ART. 12REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 12REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 152 15/07/1998
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 13REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 214 17/04/2018
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 507 04/07/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 387 06/06/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 221 04/04/2017
ART. 15REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 387 06/06/2017
ART. 16REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015
ART. 16REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 16REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 387 06/06/2017
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 755 16/12/2014
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 387 06/06/2017
ART. 19REFERIRE LALEGE 293 25/11/2015
ART. 19REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 507 04/07/2017
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 5 raportat la art. 5 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 1 alin. (2) și (13) din Legea nr. 293/2015“, de aprobare a acesteia, excepție ridicată de Cleopatra Borza în Dosarul nr. 949/62/2016* al Tribunalului Brașov – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 656D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 949/62/2016*, Tribunalul Brașov – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 5 raportat la art. 5 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 1 alin. (2) și (13) din Legea nr. 293/2015“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Cleopatra Borza în cadrul soluționării acțiunii având ca obiect cererea de modificare a dispoziției de încadrare emise în anul 2015 de Direcția de Sănătate Publică Brașov, în sensul calculării salariului său de bază „cu includerea sporului de 25%, dar la nivelul salariului de bază din luna septembrie 2015“.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt contrare dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, deoarece creează o diferență flagrantă între modalitățile de salarizare a unor categorii de personal cu aceleași atribuții, în cadrul funcțiilor pe care le îndeplinesc. Astfel, în forma sa inițială, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 excludea de la acordarea majorării salariale de 25%, raportat la luna septembrie 2015, personalul din direcțiile de sănătate publică, cum este cazul reclamantei, excepție prevăzută de art. 1 alin. (5^10) din aceasta. Prin Legea nr. 293/2015, s-a stabilit că beneficiază de majorarea salarială de 25% și personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică. Însă textul rămâne neconstituțional, deoarece majorarea salarială de 25% pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică se aplică la nivelul lunii iunie 2015. Așadar, se creează din nou discrepanțe între salariile angajaților cu aceleași funcții și aceleași atribuții din cadrul diferitelor structuri ale sistemului public sanitar, dat fiind că, pentru unii, majorarea de 25% operează raportat la salariul avut în cursul lunii septembrie 2015, comparativ cu luna iulie 2015, salariile fiind mai mari pentru aceștia. Pentru personalul din direcțiile de sănătate publică, majorarea se aplică, însă, la nivelul lunii iunie 2015, deși și acestor angajați li s-a operat în cursul lunii iulie 2015 asimilarea cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, ca atare, baza de calcul este diferită, creând discriminări. În acest mod se încalcă, pe de-o parte, principiul egalității și echității, prevăzut de art. 16 și art. 41 din Constituție, conform căruia la muncă egală, salarizarea este egală, iar, pe de altă parte, se relevă caracterul discriminatoriu al dispozițiilor criticate.6.Tribunalul Brașov – Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care se redau considerentele de la paragrafele 17-19 din Decizia Curții Constituționale nr. 242 din 19 aprilie 2016.9.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 128 din 20 martie 2018, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie „art. 5 raportat la art. 5 alin. (10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 1 alin. (2) și (13) din Legea nr. 293/2015“. Analizând, însă, din notele autoarei excepției, prin care invocă excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: „Pentru personalul direcțiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Dispozițiile art. 1 alin. (5^5), la care textul de lege criticat face referire, au următorul conținut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepție de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“13.Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au fost abrogate. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece temeiul juridic al acțiunii formulate de reclamanta – autoare a excepției de neconstituționalitate se află într-o strânsă legătură cu dispozițiile normative criticate.14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și în art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, criticate din perspective identice, prin Decizia nr. 221 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2017, Decizia nr. 387 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, sau Decizia nr. 214 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, constatând constituționalitatea acestora.16.La paragraful 16 al Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, Curtea a reținut că, prin art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, s-a acordat, începând cu data de 1 decembrie 2015, o majorare salarială de 25%, față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, pentru personalul din sistemul public sanitar, precum și pentru personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Potrivit art. 1 alin. (5^10) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, modificat prin Legea nr. 293/2015, „Beneficiază de prevederile alin. (5^5) și (5^6) personalul din rețeaua de medicină școlară și universitară, preșcolară și antepreșcolară, asistență medicală comunitară, precum și personalul altor unități sanitare și medico-sociale publice“. Potrivit dispoziției de lege criticate – art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, introdusă prin Legea nr. 293/2015, pentru personalul direcțiilor de sănătate publică, majorarea salarială de 25% se acordă la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015. În forma sa inițială, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 excludea de la majorarea de 25% personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică.17.Curtea a constatat, la paragraful 17 al Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor și principiilor din Constituție. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor, în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).18.Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție, privind principiul egalității, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice“ (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție „vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor“ (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Curtea a mai reținut că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“, din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție, privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau a alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite (a se vedea Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). Astfel, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea acestuia; discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat.19.Analizând dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 293/2015, cu privire la majorarea salarială de 25%, Curtea a reținut, la paragraful 19 al Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, că există o diferență de reglementare privind această majorare de 25%, aplicabilă, pe de o parte, față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015, personalului din sistemul public sanitar, personalului din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală, aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, personalului din rețeaua de medicină școlară și universitară, preșcolară și antepreșcolară, asistență medicală comunitară, precum și personalului altor unități sanitare și medico-sociale publice, iar, pe de altă parte, aplicabilă față de cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015, pentru personalul direcțiilor de sănătate publică. Însă, aplicând considerentele de principiu stabilite de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, referitoare la principiul egalității în drepturi, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu prevăd discriminări sau privilegii care să constea în excluderea de la un drept sau în acordarea unui avantaj nejustificat, nefiind de natură să contravină art. 16 din Constituție.20.Referitor la invocarea art. 41 din Constituție, prin Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, paragraful 27, Curtea a reținut că, deși autorii excepției își raportează critica și la prevederile art. 41 din Constituție, referitor la dreptul la muncă și la protecția socială a muncii, în realitate nu oferă niciun argument care să se sprijine pe acest text constituțional, excepția de neconstituționalitate fiind nemotivată sub acest aspect.21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cleopatra Borza în Dosarul nr. 949/62/2016* al Tribunalului Brașov – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x