DECIZIA nr. 76 din 22 februarie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 18 aprilie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ActulREFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 1REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 4REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 4REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 5REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 5REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 6REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 6REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 598 21/10/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 733 16/12/2014
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 598 21/10/2014
ART. 9REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 10REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 11REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 12REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 15REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 535 14/07/2015
ART. 17REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 486 21/11/2013
ART. 18REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013
ART. 18REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 462 15/05/2007
ART. 18REFERIRE LALEGE 275 04/07/2006
ART. 19REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013
ART. 21REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 56
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 598 21/10/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 39
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LALEGE 254 19/07/2013 ART. 82
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 6 17/01/2017
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 595 30/09/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 107 25/02/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 451 28/06/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (17) și art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Anghel Laurențiu Dumitru în Dosarul nr. 13.514/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.357D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus note scrise.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale și de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din aceeași lege, deoarece nu au fost formulate veritabile critici de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 28 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 13514/236/2016, Judecătoria Giurgiu – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (17) și art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Anghel Laurențiu Dumitru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva hotărârii judecătorului delegat.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul, deși nu precizează in terminis, susține că prevederile legale criticate afectează dispozițiile constituționale referitoare la calitatea legilor, la egalitatea în drepturi și la dreptul la apărare. Astfel, prevederile art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 sunt imprevizibile prin aceea că permit unui agent al penitenciarului să susțină că într-o sticlă se află alcool și nu dau condamnatului posibilitatea de a se apăra și de a demonstra că aceasta conține o substanță permisă (cum ar fi ceaiul). Totodată, dispozițiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 sunt neconstituționale, întrucât rapoartele de pedepsire sunt întocmite de cadre ale penitenciarului care au studii juridice, în timp ce deținuții nu au astfel de studii.7.Judecătoria Giurgiu – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face trimitere la Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014, prin care Curtea Constituțională a statuat că persoana condamnată și administrația penitenciarelor beneficiază de aceleași drepturi procesuale. Totodată, potrivit art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 persoanelor condamnate le este interzisă introducerea în penitenciar, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanțe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripție medicală, de natură să creeze tulburări de comportament. Textul este cât se poate de clar și nu lasă loc de interpretări, iar administrarea probelor în cursul cercetării judecătorești este atributul exclusiv al instanței de judecată, nefiind nevoie de intervenția legiuitorului.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013, face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014 și Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014.10.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013, apreciază, în principal, că aceasta este inadmisibilă, întrucât autorul excepției critică textul pentru ceea ce nu conține. În subsidiar, consideră că excepția este neîntemeiată, dispozițiile legale contestate fiind previzibile și accesibile destinatarilor acestora, sens în care cuvintele utilizate au înțeles comun în limba română. Previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Așa fiind, formularea lit. d) a art. 82 din Legea nr. 254/2013 nu este de natură a afecta previzibilitatea normei, orice destinatar al acesteia fiind așteptat a cunoaște înțelesul noțiunilor utilizate de legiuitor, adaptânduși conduita exigențelor legii.11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, prevederile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 vizează faza executării pedepsei, care este cea de-a patra fază a procesului penal, reglementând cu privire la asistența juridică în procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva deciziei de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Așa fiind, aspectul criticat de autorul excepției, respectiv lipsa asistenței juridice obligatorii pe parcursul procedurii anterior arătate, excedează procedurii penale speciale, ce reglementează numai faza urmăririi penale și a judecății, situația juridică a condamnatului nefiind identică cu cea a suspectului sau a inculpatului.12.Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013, Avocatul Poporului arată că nu poate fi reținută, întrucât înțelesul acestora este clar, interzicând persoanelor condamnate în penitenciar introducerea, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice, substanțe toxice sau medicamente. Prin urmare, persoanele condamnate pot să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care ar putea rezulta din săvârșirea faptei.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39 alin. (17) și art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:– Art. 39 alin. (17): „(17) Asistența juridică nu este obligatorie. În cazul în care procurorul și reprezentantul administrației penitenciarului participă la judecată, aceștia pun concluzii.“– Art. 82 lit. d): Persoanelor condamnate le sunt interzise: […]d)introducerea în penitenciar, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanțe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripție medicală, de natură să creeze tulburări de comportament.16.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legilor, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi și art. 24 referitor la Dreptul la apărare.17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 535 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 13 august 2015, paragrafele 18-21, Curtea a statuat că prevederile art. 39 și cele ale art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Art. 39 din lege reglementează atât cu privire la stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, la plângerea depusă de persoana condamnată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva deciziei comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât și cu privire la contestația formulată de persoana condamnată sau de administrația penitenciarului, pe rolul judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, împotriva încheierii prin care judecătorul de supraveghere a privării de libertate a soluționat plângerea.18.Prin urmare, cadrul general prevăzut de art. 39 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală, astfel încât Curtea reține că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal, având în vedere că situația juridică a persoanei condamnate nu este identică cu cea a inculpatului. Într-un sens similar s-a pronunțat Curtea în jurisprudența sa referitoare la Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013, de exemplu, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, și prin Decizia nr. 486 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2014.19.Așa fiind, Curtea a constatat că, în considerarea diferenței mai sus arătate, legiuitorul poate reglementa, în materia executării pedepselor, o procedură specială de soluționare a căilor de atac referitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, stabilite prin Legea nr. 254/2013, procedură care să nu mai implice în mod necesar prezența persoanei condamnate, fără ca în acest mod să fie încălcate dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil.20.De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că garanțiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – egalitatea de arme, dreptul la apărare, contradictorialitatea – nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia din 7 mai 1990, pronunțată în Cauza Aldrian împotriva Austriei, Decizia din 22 februarie 1995, pronunțată în Cauza A.B. împotriva Elveției, Decizia din 13 mai 2003, pronunțată în Cauza Montcornet de Caumont împotriva Franței, Decizia din 23 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Pilla împotriva Italiei, Decizia din 27 iunie 2006, pronunțată în Cauza Szabo împotriva Suediei și Decizia din 23 octombrie 2012, pronunțată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33.21.Totodată, Curtea a mai reținut că, în procedura de soluționare a plângerii împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, potrivit art. 56 alin. (3) din lege, persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, alin. (4) al aceluiași articol stabilind că, în cazul în care persoana condamnată este transferată la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana în cauză, audiere care va avea loc prin videoconferință, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luată. Totodată, în procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, pronunțată în soluționarea plângerii, persoana condamnată are posibilitatea de a-și formula apărările prin intermediul memoriilor și concluziilor scrise, în temeiul art. 39 alin. (15) din lege, indiferent dacă este adusă sau nu la judecată.22.De asemenea, prin Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2015, paragraful 19, Curtea Constituțională a reținut că persoana condamnată și administrația penitenciarelor beneficiază de aceleași drepturi procesuale, neputând fi reținută încălcarea prin dispozițiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 a prevederilor art. 16 din Constituție.23.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.24.În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013, Curtea constată că acestea reglementează în termeni lipsiți de echivoc cu privire la interdicțiile persoanelor private de libertate, sens în care nu este permisă introducerea în penitenciar, producerea, deținerea, comercializarea sau consumul de stupefiante, băuturi alcoolice ori de substanțe toxice sau ingerarea de medicamente fără prescripție medicală, de natură să creeze tulburări de comportament.25.Autorul excepției a criticat aceste prevederi, susținând că nu dau condamnatului posibilitatea de a se apăra și de a demonstra contrariul celor stabilite de reprezentanții administrației penitenciarului. Or, motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenței instanței de contencios constituțional.26.Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituționale prevederile actelor [… ] care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției“, alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța constituțională „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“.27.Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“ (a se vedea Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 4 mai 2017, paragraful 15). De aceea, administrarea probelor în cursul cercetării judecătorești este doar atributul exclusiv al instanței de judecată, nefiind nevoie ca legiuitorul să indice aceasta în textul legal contestat.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Anghel Laurențiu Dumitru în Dosarul nr. 13.514/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și constată că dispozițiile art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 lit. d) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de același autor, în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x