DECIZIA nr. 758 din 22 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 195 din 12 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ActulREFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ActulREFERIRE LAACORD 27/01/2006
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 1REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 1REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 4REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 4REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 4REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 5REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 62 07/02/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 1533 28/11/2011
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 413 14/04/2010
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 710 06/05/2009
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 472 22/04/2008
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 885 15/12/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 843 10/12/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 805 24/11/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 662 15/10/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 328 30/04/2015
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 715 09/12/2014
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 714 09/12/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 8REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 13REFERIRE LALEGE 205 23/05/2006
ART. 13REFERIRE LAACORD 27/01/2006
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1533 28/11/2011
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 413 14/04/2010
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 710 06/05/2009
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 534 12/07/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 624 26/10/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 75
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 18REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 19REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAOUG 98 15/12/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 45 04/02/2014
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 21REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 174 29/03/2016
ART. 24REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 24REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 618 04/11/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 25REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 26REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 27REFERIRE LALEGE 111 19/05/2017 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 294 06/07/2004
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 458 02/12/2003
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 330 27/11/2001
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 662 15/10/2015
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 1541 25/11/2010
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 820 09/11/2006
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 20 02/02/2000
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu-Dumitrescu în Dosarul nr. 18.102/3/2017 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 380D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, apreciind că este vorba de o problemă de aplicare a legii. Pe fondul cauzei se arată că excepția este neîntemeiată, dat fiind faptul că ipoteza învederată de autorul excepției este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua lege nu putea fi decât imediat aplicabilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 310 din 21 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 18.102/3/2017, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Ștefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu-Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind anularea în parte a unei decizii de compensare în puncte emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic pct. 4, teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017, autorul acesteia formulează motive de neconstituționalitate extrinsecă, arătând că prevederea legală criticată încalcă principiul bicameralismului. În acest sens invocă cele statuate de Curtea Constituțională în deciziile nr. 472 din 22 aprilie 2008, nr. 710 din 6 mai 2009, nr. 413 din 14 aprilie 2010, nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 sau nr. 62 din 7 februarie 2017, arătând că, din examinarea comparativă a actului normativ criticat, în forma adoptată de Senat, respectiv, de Camera Deputaților, rezultă că aceasta din urmă a reconfigurat modalitatea de evaluare a despăgubirii acordate fostului proprietar, prin includerea unui criteriu suplimentar, respectiv raportarea despăgubirii la categoria de folosință a imobilului de la data preluării abuzive. De asemenea, din examinarea comparativă a celor două forme ale actului normativ criticat, rezultă configurații semnificativ diferite. Astfel, Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională, a modificat substanțial obiectul de reglementare al inițiativei legislative, de la prorogarea unor termene și a unor măsuri administrative premergătoare soluționării cererilor de restituire la modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, îndepărtându-se de obiectivele urmărite de inițiator.6.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 se susține că acestea încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, din perspectiva întinderii valorice a măsurilor reparatorii, între persoanele ale căror terenuri sunt încadrate în categoria terenurilor construibile, dar care se aflau în categoria de teren agricol, la data preluării, pe de o parte, și celelalte persoane îndreptățite la restituire și care beneficiază de măsuri reparatorii. În acest sens se susține că aceste două categorii de persoane se află în situații egale, însă tratamentul juridic instituit este diferențiat, fără o justificare rezonabilă. Astfel, prin aplicarea criteriului evaluării imobilului în funcție de categoria de folosință de la data preluării rezultă patru categorii de persoane îndreptățite, și anume: persoane îndreptățite la restituirea unui imobil încadrat în categoria de folosință teren construibil, atât la data preluării abuzive, cât și în prezent, și care poate fi restituit în natură, persoane îndreptățite la restituirea unui imobil încadrat în categoria de folosință teren construibil, atât la data preluării abuzive, cât și în prezent, dar care nu poate fi restituit în natură, persoane îndreptățite la restituirea unui imobil încadrat în categoria de folosință teren agricol la data preluării, dar construibil în prezent și care poate fi restituit în natură și, respectiv, persoane îndreptățite la restituirea unui imobil încadrat în categoria de folosință teren agricol la data preluării, dar construibil în prezent și care nu poate fi restituit în natură. Se mai susține că în acest mod, contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Hotărârea din 8 iulie 1996, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, cea de-a patra categorie de persoane îndreptățite la restituire nu beneficiază de o restituire rezonabilă, în raport cu valoarea bunului, prin aplicarea unei modalități diferite de despăgubire, diferită de cea aplicabilă procedurii exproprierii, prin aceea că măsurile reparatorii sunt acordate după trecerea unei perioade îndelungate de timp, de la data preluării abuzive a imobilului.7.Invocând cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, în legătură cu sistemul de evaluare a imobilelor, se susține că prezenta critică de constituționalitate nu pune în discuție legitimitatea acordării măsurilor reparatorii sau regulile de evaluare, ci legitimitatea limitării măsurilor reparatorii, în cazul persoanelor îndreptățite la restituirea unui imobil încadrat în categoria de folosință teren agricol la data preluării, dar construibil în prezent, și care nu poate fi restituit în natură, în privința cărora actualul sistem de evaluare a imobilului afectează major despăgubirea obținută, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.8.Se mai susține că prin Decizia nr. 1.267 din 20 februarie 2014, rămasă irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată la emiterea deciziei de compensare, cu evaluarea imobilului conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. Se arată că circumstanțele prezentei cauze sunt diferite de cele reținute în deciziile Curții Constituționale nr. 714 din 9 decembrie 2014, nr. 715 din 9 decembrie 2014, nr. 328 din 30 aprilie 2015, nr. 662 din 15 octombrie 2015, nr. 885 din 15 decembrie 2015, nr. 805 din 24 noiembrie 2015 și nr. 843 din 10 decembrie 2015, în care instanța de judecată a stabilit în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor o obligație de a face, respectiv de a realiza evaluarea. În prezenta cauză, instanța de judecată a indicat în mod expres criteriul de evaluare, respectiv prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. Se susține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Cauza Străchinaru împotriva României sau Luca împotriva României, hotărârea judecătorească prin care autoritățile sunt obligate la restituire duce la nașterea unui „bun“, în sensul art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Așadar, se susține că criteriul suplimentar de evaluare a imobilelor, respectiv în funcție de categoria de folosință de la data preluării, prevăzut de textul de lege criticat, în forma modificată prin articolul unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017, reprezintă o ingerință în exercitarea unui drept de proprietate, afectând dreptul la un proces echitabil, ca rezultat al unei aplicări retroactive a textului de lege criticat, care a intrat în vigoare ulterior pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile, de obligare la emiterea deciziei de compensare.9.Tribunalul București – Secția a III-a civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile articolului unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017, precum și ale art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: – Articolul unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017: „4. La articolul I, după punctul 3 se introduc șapte noi puncte, punctele 3^1-3^7, cu următorul cuprins:3^1.Articolul 11 se abrogă.3^2.La articolul 17 alineatul (1), litera c) se abrogă.3^3.Articolul 20 se abrogă.3^4.La articolul 21, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:(6)Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.»“;– Art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 61 alin. (2) privind principiul bicameralismului. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 – Protecția proprietății cuprins în Primul Protocol adițional la aceeași Convenție.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă a prevederilor articolului unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017, referitoare la modificarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, susținând că, din examinarea comparativă a actului normativ criticat, în forma adoptată de Senat, respectiv de Camera Deputaților, rezultă că aceasta din urmă a reconfigurat modalitatea de evaluare a despăgubirii acordate fostului proprietar, prin includerea unui criteriu suplimentar, respectiv raportarea despăgubirii la categoria de folosință a imobilului de la data preluării abuzive, iar cele două forme ale actului normativ criticat, respectiv forma adoptată de Senat, pe de o parte, și cea adoptată de Camera Deputaților, pe de altă parte, au configurații semnificativ diferite.16.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011), Curtea a stabilit două criterii esențiale pentru a se determina cazurile în care prin procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și, pe de altă parte, existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea cumulativă a celor două criterii este de natură a afecta principiul constituțional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziție privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ.17.Cu toate acestea, prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 534 din 12 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 25 iulie 2017, paragraful 33, stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea a observat că aplicarea acestui principiu nu poate avea ca efect „deturnarea rolului de Cameră de reflecție a primei Camere sesizate […] în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conținutul proiectului sau propunerii legislative (și, practic, conținutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecință faptul că cea de-a doua Cameră, Camera decizională, nu va avea posibilitatea să modifice ori să completeze legea adoptată de Camera de reflecție, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o respinge“. Sub aceste aspecte, „este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât și obligația acestora de a-și exprima prin vot poziția cu privire la adoptarea legilor; prin urmare, lipsirea Camerei decizionale de competența sa de a modifica sau completa legea astfel cum a fost adoptată de Camera de reflecție, deci de a contribui la procesul de elaborare a legilor, ar echivala cu limitarea rolului său constituțional și cu acordarea unui rol preponderent Camerei de reflecție în raport cu cea decizională în procesul de elaborare a legilor. Într-o atare situație, Camera de reflecție ar elimina posibilitatea Camerei decizionale de a conlucra la elaborarea actelor normative, aceasta din urmă putându-și doar exprima prin vot poziția cu privire la propunerea sau proiectul de lege deja adoptat de Camera de reflecție, ceea ce este de neconceput“. În consecință, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, că art. 75 alin. (3) din Constituție, atunci când folosește sintagma „decide definitiv“ cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătut/ă în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări și completări. Însă, în acest caz, Camera decizională nu poate modifica substanțial obiectul de reglementare și configurația inițiativei legislative, cu consecința deturnării de la finalitatea urmărită de inițiator.18.În prezenta cauză, Curtea reține că, după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016, Guvernul a depus, la data de 21 decembrie 2016, la Senat, ca primă Cameră sesizată, proiectul de Lege privind aprobarea acesteia, conținând articolul unic care prevedea aprobarea. Din analiza comparată a documentelor privind inițierea și desfășurarea procesului legislativ în cauză, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, reținem că forma adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, și forma inițiatorului sunt identice, cuprinzând articolul unic prin care se aproba Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016. Pe parcursul procedurii legislative desfășurate la Senat, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, precum și Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului au analizat proiectul de lege în cauză și au adoptat, la data de 20 februarie 2017, un raport comun de admitere, cu amendamente, al acestuia. Astfel, așa cum rezultă din anexa la acest raport, printre amendamentele adoptate se numără și cel potrivit căruia, la art. I din legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016, după pct. 3 se introduce, între altele, și pct. 3^4, potrivit căruia: „La articolul 21, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:(6)Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.19.Însă, având în vedere depășirea termenului de 30 de zile de la depunerea proiectului de lege, în temeiul dispozițiilor art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituție (potrivit cărora „Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență.“), proiectul de lege s-a considerat adoptat de Senat în forma inițială, fără dezbateri în Plen, la data de 20 februarie 2017. Așadar, atât în forma inițiatorului, Guvernul, cât și în forma considerată adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, legea cuprindea articolul unic prin care se aproba Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016. Întrucât, referitor la termenul de adoptare a aceleiași legi în Camera Deputaților, Cameră decizională, Constituția nu prevede un termen imperativ concret în care aceasta să se pronunțe, ci doar necesitatea pronunțării în procedură de urgență (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014), urmând procedura parlamentară, proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la data de 25 aprilie 2017. În forma adoptată de Camera Deputaților, articolul unic prevede că se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/2016, cu o serie de modificări și completări, între care și cele cuprinse la pct. 4 al articolului unic, și care se referă exact la forma amendamentului dezbătut și admis la Senat, cuprins în raportul comun al comisiilor sesizate în fond, respectiv Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, precum și Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului.20.Așadar, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența sa referitoare la criteriile esențiale ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru respectarea principiului bicameralismului, în procesul de adoptare a unei legi, Curtea reține că, deși există diferențe între formele adoptate de Senat și de Camera Deputaților, în esență, nu există deosebiri de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și nicio configurație semnificativ diferită. În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Constituție referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale.21.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea reține că autorul excepției susține, în esență, încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, din perspectiva întinderii valorice a măsurilor reparatorii, între persoanele ale căror terenuri sunt încadrate în categoria terenurilor construibile, dar care se aflau în categoria de teren agricol, la data preluării, pe de o parte, și celelalte persoane îndreptățite la restituire și care beneficiază de măsuri reparatorii. De asemenea se mai susține că actualul sistem de evaluare a imobilului afectează major despăgubirea ce ar fi putut obținută, iar, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, hotărârea judecătorească prin care autoritățile sunt obligate la restituire duce la nașterea unui „bun“, în sensul art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest mod este încălcat și dreptul la un proces echitabil, ca rezultat al unei aplicări retroactive a textului de lege criticat, care a intrat în vigoare ulterior pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile, de obligare la emiterea deciziei de compensare.22.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în privința constituționalității dispozițiilor din Legea nr. 165/2013, care instituie, pentru evaluarea imobilului ce constituie obiectul deciziei de compensare, metoda aplicării grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență, care își menține valabilitatea și în cazul de față. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea Constituțională, observând expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, a arătat că acordarea de măsuri compensatorii pentru un imobil imposibil de restituit în natură, prin aplicarea, la evaluarea acestuia, a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, așa cum dispune art. 21 alin. (6) din aceasta, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele și recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în materia restituirii proprietăților. Astfel, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către instanța europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituțională a mai reținut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.23.Totodată, Curtea Constituțională a remarcat jurisprudența Curții de la Strasbourg prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele].Invocând jurisprudența sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.24.Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat – având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv – că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016).25.Mai mult, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 și 24, prin Legea nr. 165/2013, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.26.Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, respectiv art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost completate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017.27.În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, dat fiind faptul că, la data sesizării instanței de judecată, textul de lege criticat nu prevedea în mod expres că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se face în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, însă pe parcursul soluționării cauzei textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017, Curtea reține că acestea nu sunt întemeiate. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea reține că o lege nu este retroactivă atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Astfel, în prezenta cauză, nu poate fi vorba de retroactivitatea modificării Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi.28.Autorul excepției de neconstituționalitate mai susține și încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, cu motivarea că instituie o discriminare între două categorii de persoane care au aceleași drepturi, respectiv persoanele ale căror terenuri sunt încadrate în categoria terenurilor construibile, dar care se aflau în categoria de teren agricol, la data preluării, pe de o parte, și celelalte persoane îndreptățite la restituire și care beneficiază de măsuri reparatorii, prin aplicarea unui tratament juridic diferit.29.În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, în jurisprudența sa, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la prezenta cauză, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiași principiu mai sus amintit, respectiv tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19).30.Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).31.Prin urmare, având în vedere că cele reținute prin deciziile la care s-a făcut referire își mențin valabilitatea, mutatis mutandis, și în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu-Dumitrescu în Dosarul nr. 18.102/3/2017 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și constată că dispozițiile articolului unic pct. 4 teza referitoare la introducerea pct. 3^4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x