DECIZIA nr. 757 din 22 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 174 din 5 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 254 22/08/2018
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 8REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 34
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 15REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 786 15/12/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 20 19/03/2007
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 207 08/04/2014
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 754 20/09/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 201 06/03/2012
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 685 26/11/2014
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 18REFERIRE LAHOTARARE 12/10/2010
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 20 19/03/2007
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 113 03/03/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 22REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 19 21/01/2003
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 95 27/02/2014
ART. 25REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 26REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 26REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 33
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 613 05/10/2017
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 110 03/03/2016
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 269 07/05/2014
ART. 27REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 174 29/03/2016
ART. 28REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 28REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 35
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 28REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 569 09/07/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 338 23/05/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina-Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Deacu în Dosarul nr. 4.514/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 244D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 254 din 24 aprilie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 29 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.514/118/2017, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Maria Deacu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind acordarea de măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că instituirea, prin textul de lege criticat, a unui termen de decădere, de numai 6 luni, în vederea exercitării dreptului la acțiune în instanță, împotriva nesoluționării notificării de către entitățile învestite de lege, nu se poate justifica printr-o nevoie de urgentare a procedurilor de restituire, câtă vreme termenele prevăzute de lege pentru soluționarea notificărilor au fost prelungite în mod succesiv. Se arată că în acest mod, precum și prin faptul că soluționarea notificărilor, la nivelul entităților învestite de lege, poate continua și după expirarea termenelor instituite de lege în acest scop se ajunge, în realitate, la o tergiversare a procedurilor de restituire, prin transformarea obligației de soluționare a notificărilor într-o obligație naturală, fără termen de soluționare și fără un control al instanței judecătorești. Se arată, în acest sens, că dreptul de acces la justiție este limitat, fără ca această limitare să fie proporțională cu scopul urmărit sau să păstreze un just echilibru între interesul individual și cel colectiv.6.De asemenea se mai arată că textul de lege criticat este neclar, deoarece nu se înțelege care este momentul de la care curge termenul de 6 luni, în interiorul căruia persoana care se consideră îndreptățită poate supune controlului instanței de judecată refuzul entității învestite de lege de a soluționa notificarea. În acest sens, se arată că, în speță, entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării a făcut publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate la două luni după data începerii curgerii termenului de 6 luni.7.Se mai arată că, prin instituirea unui termen scurt, de 6 luni, după expirarea căruia intervine decăderea din dreptul de a se adresa justiției, în vederea soluționării pe fond a notificării, se încalcă dreptul la proprietate privată, reglementat prin art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În același sens se susține și încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.8.Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul recunoaște persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, analizând pe fond notificarea nesoluționată în termen de către entitatea învestită de lege. Se mai apreciază că principul constituțional al accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări, respectiv, în speță, necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. Nu se poate vorbi de o situație disproporționată între persoanele care se consideră îndreptățite la restituire, pe de o parte, și instituțiile statului care nu și-au îndeplinit obligațiile referitoare la soluționarea notificării, pe de altă parte, dat fiind faptul că nu întotdeauna aceste entități sunt instituții ale statului, iar termenele instituite de lege au putut fi cunoscute de persoanele interesate încă de la data publicării legii în Monitorul Oficial, astfel încât acestea au avut în mod efectiv posibilitatea să adopte o conduită corespunzătoare propriilor interese, în limitele stabilite prin lege. Mai mult, prin Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat asupra necesității implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii, pentru imobilele preluate abuziv de către stat, termene care trebuie să constituie garanții ale celerității procedurii, iar nu obstacole ale finalizării sale. De asemenea se apreciază că nu este încălcat dreptul constituțional sau convențional de proprietate, dat fiind faptul că, atâta vreme cât o instanță de judecată nu a constatat, prin hotărâre judecătorească definitivă, existența dreptului pretins, nu se poate vorbi de un „bun actual“.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.10.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, prin faptul că legiuitorul a impus noi termene pentru soluționarea notificărilor, iar, ulterior, pentru sesizarea instanței de judecată, în situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, nu se aduce atingere principiilor constituționale invocate. Se mai apreciază că textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze notificarea. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite, în vederea soluționării notificărilor. Se mai apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate privată în substanța sa, atât timp cât acesta nu este suprimat printr-un act administrativ sau al instanței de judecată. Mai mult, în temeiul art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepției, Curtea reține că obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (2), prin raportare la art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:– Art. 33: (1)Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.(2)Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.(3)Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1). Prin excepție, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entități desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supraviețuitoare ale Holocaustului, aflate în viață la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.;– Art. 34: (1)Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.(2)Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.(3)Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.(4)Dosarele se soluționează în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naționale.(5)Prin excepție de la prevederile alin. (4), se soluționează cu prioritate:a)dosarele în care Secretariatul Comisiei Naționale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5);b)dosarele în care, prin hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la existența și întinderea dreptului, precum și la calitatea de persoană îndreptățită;c)dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele prevăzute la art. 33 alin. (4);d)dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România.;– Art. 35 alin. (2): „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 44 – Dreptul de proprietate privată și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale precum și art. 1 – Protecția proprietății, cuprins în Primul Protocol adițional la Convenție.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Totodată, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).16.În legătură cu termenele instituite prin prevederile art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 786 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, paragraful 16, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea unor noi termene, în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de art. 35 alin. (2) din aceeași lege (când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită de a acționa împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare, Legea nr. 165/2013 instituind, prin art. 35 alin. (2), ceea ce în vechiul cadru procesual era recunoscut doar pe calea unei decizii pronunțate ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007).17.Totodată, prin Decizia nr. 207 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 3 iulie 2014, paragraful 28, Curtea a statuat că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea unor termene, înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept – subiectiv ori procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine accesului liber la justiție.18.În ceea ce privește dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc termenele în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată refuzul entității învestite de lege de a emite decizia privitoare la imobilul revendicat, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi legale conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Curtea a observat că acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite cu soluționarea notificărilor, respectiv cu soluționarea dosarelor privind propunerile de acordare de despăgubiri și emiterea unor decizii reprezentând titluri de despăgubire. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile unite nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României.19.De asemenea, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituțională a liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34 din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale.20.Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.21.În plus, în prezenta cauză, Curtea reține că se mai invocă și încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, arătându-se, în esență, că prevederile legale criticate sunt lipsite de claritate, deoarece, în opinia autoarei excepției, nu se înțelege momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.22.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că prevederile art. 33 stabilesc în mod expres anumite termene în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termene calculate în funcție de numărul de cereri rămase nesoluționate la nivelul fiecărei entități și care au început să curgă de la data de 1 ianuarie 2014, iar prevederile art. 34 reglementează termenele de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv a dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. De asemenea se instituie în mod expres obligația acestora de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are, la rândul ei, obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet. Așadar, conținutul normativ al textelor de lege criticate nu susține o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5), acesta fiind suficient de precis și clar. De asemenea, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că dreptul la acțiune în justiție al persoanei care se consideră îndreptățită se poate exercita în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 și art. 34 din lege, pentru soluționarea cererilor.23.Susținerea autoarei excepției referitoare la faptul că, în ipoteza neîndeplinirii obligației entităților învestite de lege, de a comunica numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în vederea determinării termenului pe care acestea îl au la dispoziție pentru soluționarea acestora, nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituționalitate a normei legale. Astfel, aprecierea, de la caz la caz, asupra îndeplinirii obligației de afișare, la sediul fiecărei entități, a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, astfel încât stabilirea acesteia intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.24.Autoarea excepției mai susține că, prin instituirea unui termen scurt, de 6 luni, după expirarea căruia intervine decăderea din dreptul de a se adresa justiției, în vederea soluționării pe fond a notificării, se încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014, Curtea a reținut, referitor la evaluarea existenței sau nu a discriminării în cazul aplicării unui tratament diferit la situații analoage, că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60).25.Prin decizia precitată, Curtea a constatat că termenele introduse prin prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim. Acestea sunt termene pe care legiuitorul și le-a asumat și pe care trebuie să le respecte, fără a interveni pentru amânarea aplicării lor, pentru că, în acest fel, s-ar goli de conținut dreptul consacrat de norma criticată și s-ar anula însuși scopul legii. Ca atare, Curtea a constatat existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.26.De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 165/2013, la stabilirea termenelor prevăzute de prevederile art. 33 din acest act normativ s-au avut în vedere procedurile administrative necesare implementării noului cadru legislativ, alocările de resurse materiale și umane pentru ca autoritățile locale și centrale să își îndeplinească obligațiile legale prevăzute de noua reglementare, numărul mare de cereri și posibilitatea completării cu înscrisuri a dosarelor depuse la entitățile învestite de lege. Așa fiind, Curtea a constatat că tratamentul juridic diferențiat instituit de textul de lege criticat are o justificare obiectivă și rezonabilă, astfel încât nu se constituie într-o încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.27.În ceea ce privește susținerile formulate în prezenta cauză referitoare la încălcarea dreptului la proprietate privată, reglementat prin art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că, în sensul jurisprudenței sale, până la emiterea deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor – ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 – persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din decizia de compensare în puncte, astfel încât susținerile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate nu pot fi reținute (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 48, Decizia nr. 110 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 6 mai 2016, paragraful 21, sau Decizia nr. 613 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 45).28.De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a constatat conformitatea prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 cu prevederile art. 44 din Legea fundamentală, făcând, în acest sens, din nou, trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat – având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv – că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 174 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016). Totodată, prin hotărârea-pilot mai sus menționată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că Legea nr. 165/2013 cuprinde o serie de proceduri care implică, inter alia, termene concrete de soluționare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficiență și o previzibilitate sporită.29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Deacu în Dosarul nr. 4.514/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 35 alin. (2), prin raportare la art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x