DECIZIA nr. 756 din 9 noiembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Nicolae Guzu, Zincuța Maniu, Lucian Paul Rotaru și Dan Mircea Rusu în Dosarul nr. 3.530/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 247D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de înștiințare fiind legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că textul criticat a reglementat nivelul de salarizare a specialiștilor IT, valorificând nivelul instanței/unității de parchet din care aceștia fac parte. O atare rațiune justifică adoptarea unei asemenea norme legale. Se subliniază că textul criticat, prin faptul că valorizează nivelul instanței/unității de parchet în care specialiștii IT lucrează și nu cel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu aduce în discuție restrângerea unui drept sau a unei libertăți fundamentale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 1.032 din 23 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.530/2/2019, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Nicolae Guzu, Zincuța Maniu, Lucian Paul Rotaru și Dan Mircea Rusu într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a unui act administrativ, emis de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, prin care, ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2019, au fost stabilite drepturile salariale ale autorilor excepției de neconstituționalitate, specialiști IT în cadrul Curții de Apel Cluj. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că nu sunt îndeplinite condițiile constituționale de adoptare a ordonanțelor de urgență. Astfel, în preambulul ordonanței de urgență nu este motivată situația extraordinară, neregăsindu-se vreo împrejurare obiectivă care să reclame intervenția imperativă a Guvernului. Prin textul criticat, Guvernul a exprimat aprecierea de ordin subiectiv referitoare la corelarea nivelului de salarizare a specialiștilor IT cu conținutul activității desfășurate de aceștia, nivelul de pregătire profesională și poziția lor în procesul de înfăptuire a justiției. Or, acest lucru relevă faptul că Guvernul are ca justificare pentru intervenția sa legislativă doar considerente de oportunitate, care nu sunt în niciun fel situații extraordinare în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție. Se mai arată că nu este îndeplinită nici condiția urgenței care să fi impus adoptarea unei asemenea reglementări și nici cerința de motivare a urgenței în corpul ordonanței de urgență. Se subliniază că nici în preambulul și nici în nota de fundamentare ale ordonanței de urgență nu s-a făcut vreo referire la situația specialiștilor IT din instanțe și nici nu s-a explicat nevoia de schimbare a dreptului acestora de a fi ierarhizați, din punct de vedere salarial, într-o manieră care să reflecte corect conținutul și importanța muncii lor. … 6.Cu privire la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, se arată că textul criticat este unul abrogator al unei norme care corectase pierderile salariale pe care specialiștii IT le-au înregistrat în perioada 1 ianuarie-23 iulie 2018. Simplitatea textului nu lasă niciun dubiu cu privire la scopul său, și anume salarizarea specialiștilor IT la un nivel inferior celui avut în plată. Însă, o atare reglementare nu asigură securitatea juridică, parte componentă a previzibilității legii. Textul criticat nu permite înțelegerea concepției pe care Guvernul o are cu privire la salarizarea specialiștilor IT, mai ales că, după adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salarizarea acestora a cunoscut cel puțin 6 modificări. De altfel, textul criticat a fost în vigoare în perioada 20 februarie-6 martie 2019, perioadă după care s-a revenit la situația normativă anterioară. Se susține că prin adoptarea ordonanței de urgență criticate s-a procedat nu numai intempestiv, ci mai ales fără să se fi relevat nevoia de schimbare a ierarhizării specialiștilor IT. Astfel, una și aceeași activitate și poziție din sistemul funcțiilor din justiție a fost corelată în mod diferit cu salariul cuvenit doar în planul cuantumului acestui drept. Se arată că este afectată stabilitatea nivelului salarial, iar textul criticat reflectă conduita arbitrară a Guvernului cu privire la salariile specialiștilor IT din instanțe și parchete. … 7.Cu privire la încălcarea art. 53 din Constituție, se arată că diminuarea salarială suferită reflectă o restrângere a dreptului la salariu, corolar al dreptului la muncă. Această restrângere nu a fost determinată de vreo situație economică defavorabilă sau de criză, nu a fost concepută ca o măsură temporară și de aplicabilitate generală. Mai mult, Guvernul nu a explicat motivele pentru care diminuarea reglementată a fost necesară pentru asigurarea echilibrului între resursele bugetare și costurile salariale și dacă a fost proporțională. Întrucât norma criticată nu respectă aceste criterii, rezultă că este contrară art. 53 din Constituție. … 8.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019, care au următorul cuprins:Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […]8.La articolul 120, alineatele (6) și (7) se abrogă …  … 13.Dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004 aveau următorul cuprins:(6)Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege“. … 14.Curtea observă că abrogarea dispusă a determinat eliminarea din fondul activ al legislației a unei norme care reglementa nivelul de salarizare a specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare. Deși abrogarea a produs efecte definitive asupra art. 120 alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 7 martie 2019, a reintrodus soluțiile legislative abrogate în corpul art. 120, sub forma alin. (5^1) și (5^2). Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între 20 februarie 2019 și 6 martie 2019 (data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2019 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2019), norma abrogatoare produce în continuare efecte juridice cu privire la salarizarea personalului IT în cauză, astfel că, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea este competentă să se pronunțe pe fondul excepției de neconstituționalitate. … 15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul securității juridice, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul criticat este o normă abrogatoare a dispozițiilor art. 120 alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2004. Curtea are competența de a controla constituționalitatea normelor abrogatoare (a se vedea Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007). … 17.În ceea ce privește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Curtea reține că, în cauza de față, preambulul ordonanței de urgență cuprinde o motivare in extenso a diferitelor soluții legislative promovate în cuprinsul său, iar fundamentarea pentru adoptarea normei criticate se poate regăsi în următorul considerent al preambulului: „ținând seama de necesitatea adoptării unor reglementări prin care să fie eliminate o serie de elemente de incertitudine juridică generate de prevederi existente în legile supuse modificării și completării prin prezenta ordonanță de urgență“. Acest text din cuprinsul preambulului poate fi considerat ca fiind o motivare ce vizează prevederile supuse controlului de constituționalitate, pentru că norma de abrogare adoptată a vizat eliminarea unor elemente de incertitudine juridică referitoare la structura ierarhică în care funcționează specialiștii IT. … 18.Reglementarea abrogată stabilea că specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare se asimilează, sub aspect salarial, cu cei din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest context, pentru a elimina această normă de asimilare, legiuitorul delegat a considerat necesară așezarea sistemului de salarizare a acestora în funcție de poziția instituțională a structurilor în cadrul cărora funcționează. Este o situație obiectivă și cuantificabilă, care intră în sfera de cuprindere a situației extraordinare prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție. Urgența reglementării este dată tocmai de necesitatea asigurării unui sistem de salarizare bazat pe poziția instituțională a respectivelor entități publice, reafirmând, astfel, principiul potrivit căruia sistemul de salarizare se reglementează în funcție de trepte/niveluri/poziție instituțională. Toate aceste aspecte sunt motivate în preambulul ordonanței de urgență criticate, ceea ce înseamnă că sunt respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. Faptul că, ulterior, același legiuitor delegat, prin adoptarea Ordonanței de urgență nr. 12/2019, a revenit asupra soluției normative promovate nu reflectă decât o opțiune legislativă ulterioară derogatorie de la situația obiectivă dată de nivelul instituțional în care funcționează. … 19.Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Constituție, Curtea constată că stabilitatea normelor juridice constituie o expresie a principiului securității juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, principiu care exprimă în esență faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Art. 1 alin. (5) din Constituție consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). … 20.Curtea reține că textul legal criticat nu produce în sine o insecuritate juridică, ci aduce în discuție așezarea pe trepte ierarhice a drepturilor salariale de care beneficiază specialiștii IT în funcție de poziția instituțională a entităților în care aceștia funcționează. Faptul că, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019 s-a revenit la sistemul inițial de salarizare nu reflectă decât o opțiune legislativă care nu este de natură a indica o fragilizare a dreptului la salariu al categoriei de personal antereferite, dimpotrivă, readuce în sistemul de salarizare o normă de favoare pentru a atrage și încuraja specialiștii IT să lucreze în sistemul justiției. Mai mult, Curtea observă că legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegânduse atât stabilirea sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (a se vedea Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 23, sau Decizia nr. 139 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15). … 21.Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea reține că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. Totodată, legiuitorul național se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu (a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Guzu, Zincuța Maniu, Lucian Paul Rotaru și Dan Mircea Rusu în Dosarul nr. 3.530/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef delegat,
Benke Károly + 
OPINIE SEPARATĂ1.În dezacord cu soluția adoptată, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 756 din 9 noiembrie 2021, considerăm că dispozițiile art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt neconstituționale prin raportare, pe de o parte, la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 și, pe de altă parte, la art. 115 alin. (4) din Constituție. … 2.Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, se constată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. … 3.În cauza de față, problema care se ridică este aceea a nemotivării urgenței reglementării în cadrul preambulului ordonanței de urgență. Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „La ordonanțele de urgență preambulul este obligatoriu și cuprinde prezentarea elementelor de fapt și de drept ale situației extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare“. … 4.Cu privire la motivarea urgenței, se observă că, în cauză, preambulul ordonanței de urgență cuprinde o motivare in extenso a diferitelor soluții legislative promovate în cuprinsul său. Singura fundamentare pentru adoptarea textului criticat sar putea regăsi în fraza generală „ținând seama de necesitatea adoptării unor reglementări prin care să fie eliminate o serie de elemente de incertitudine juridică generate de prevederi existente în legile supuse modificării și completării prin prezenta ordonanță de urgență“. … 5.Cu privire la această frază, Consiliul Legislativ a observat în Avizul său nr. 105/20 februarie 2020, pct. 4, că „necesitatea și urgența adoptării soluțiilor legislative propuse la (…) art. 14 nu sunt motivate deloc în cadrul preambulului“. S-a mai arătat că „nemotivarea sau motivarea necorespunzătoare a urgenței reprezintă motive de neconstituționalitate a ordonanțelor de urgență.“ … 6.Fraza generală antereferită din cuprinsul preambulului nu poate fi considerată ca fiind o motivare ce vizează textul supus controlului de constituționalitate pentru că norma de abrogare adoptată nu viza eliminarea unor elemente de incertitudine juridică, ci eliminarea unei norme de asimilare în privința salarizării specialiștilor IT de la instanțe/parchete cu cei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Această soluție legislativă a avut drept consecință reducerea salariilor specialiștilor IT de la instanțe/parchete. Prin urmare, nu s-a reglat o situație juridică ce genera insecuritate/incertitudine, ci s-a optat pentru o altă soluție legislativă decât cea aflată în vigoare, ambele la fel de clare. … 7.De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 7 martie 2019, se arată că: „totodată, ținând cont de importanța procesului de informatizare a sistemului judiciar pentru realizarea unui act de justiție de calitate, proces care nu se poate realiza fără asigurarea resursei umane înalt calificate în domeniu, fapt care necesită luarea unor măsuri legislative în regim de urgență pentru salarizarea corespunzătoare a specialiștilor IT din acest sistem, în acest sens se propune revenirea la soluția legislativă anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2019, în materia salarizării specialiștilor IT din sistemul judiciar, astfel cum aceasta era cuprinsă în Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, soluție care asigură totodată și un regim uniform de salarizare a acestora“, drept care se revine la soluția normativă anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2019 în privința salarizării specialiștilor IT de la instanțe/parchete. … 8.Prin urmare, se constată că preambulul ordonanței de urgență nu motivează în niciun fel urgența, imposibilitatea amânării reglementării sau existența situației extraordinare. Este o constatare obiectivă, care nu poate fi înlăturată în niciun mod. Pur și simplu corpul preambulului nu cuprinde nicio referire la soluția normativă promovată și criticată în prezenta cauză. … 9.În aceste condiții, se ridică problema dacă în preambulul ordonanței de urgență trebuie motivată urgența fiecărei dispoziții în parte a acesteia sau este suficient ca legiuitorul delegat să fi motivat urgența principalei modificări legislative realizate. În opinia noastră, motivarea urgenței reglementării se referă la toate aspectele/dispozițiile/soluțiile normative cuprinse în ordonanța de urgență. Altfel, preambulul ar deveni o chestiune absolut formală, iar dispozițiile art. 115 alin. (4) teză finală din Constituție ineficace. S-ar ajunge la situația în care Guvernul să motiveze selectiv urgența doar în privința anumitor reglementări. Or, motivarea urgenței reprezintă o garanție pentru ca puterea legislativă delegată conferită Guvernului să nu poată fi exercitată discreționar, ci numai în situații extraordinare și urgente. Numai indicându-se și motivându-se caracterul urgent al reglementării/ situației extraordinare se poate verifica îndeplinirea tuturor exigențelor art. 115 alin. (4) din Constituție. În situația în care ordonanța de urgență cuprinde dispoziții diverse/diferite/ eterogene, urgența adoptării sale cu privire la anumite reglementări din cuprinsul acesteia nu poate fi justificată/ acoperită prin prisma motivelor care au justificat urgența unei alte soluții legislative cuprinse tot în cadrul aceleiași ordonanțe de urgență. Din această perspectivă, se constată că nu a fost motivată urgența/situația extraordinară care a determinat adoptarea soluției legislative analizate, ceea ce reprezintă, în mod evident, o încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție. … 10.Conform jurisprudenței Curții Constituționale, neconstituționalitatea extrinsecă afectează actul în ansamblul său (Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019, paragraful 45, sau Decizia nr. 83 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, paragraful 48), drept care ar rezulta că neconstituționalitatea afectează întreaga ordonanță de urgență, deși celelalte dispoziții ale acesteia își găsesc o justificare sub aspectul condițiilor de adoptare a ordonanței de urgență chiar în preambulul acesteia. … 11.De principiu, neconstituționalitatea extrinsecă afectează actul în ansamblul său, însă, de la această regulă există și excepții în măsura în care se poate determina o relație directă între exigența extrinsecă neîndeplinită și o dispoziție expresă a actului supus controlului de constituționalitate. Astfel, o inconsistență formală de natură constituțională care vizează un anumit segment normativ al actului nu poate fi extinsă la cele care nu sunt vizate prin critica formulată sau nu au legătură cu aceasta. De altfel, în acest sens, se pot identifica două decizii ale Curții Constituționale (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, și Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), prin care aceasta a constatat neconstituționalitatea art. I și II, respectiv a art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 din perspectiva art. 115 alin. (4) din Constituție, restul dispozițiilor normative ale respectivei ordonanțe de urgență nefiind afectate de cele două decizii de admitere ale excepției de neconstituționalitate.  … 12.Raportând acest considerent de principiu la cauza de față, rezultă că neconstituționalitatea extrinsecă vizează numai textul art. 14 pct. 8 din ordonanța de urgență. Numai în privința acestuia Guvernul nu a furnizat în preambulul ordonanței de urgență motivarea urgenței și nu a indicat situația extraordinară, iar Curtea Constituțională, având în vedere această omisiune de natură constituțională, nu poate cerceta dacă reglementarea era urgentă/dacă a existat o situație extraordinară. Prin urmare, art. 14 pct. 8 din ordonanța de urgență încalcă art. 115 alin. (4) din Constituție. … 13.Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă raportate la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Constituție, se constată, astfel cum s-a reținut în decizia la care formulăm prezenta opinie separată, că stabilitatea normelor juridice constituie o expresie a principiului securității juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituție, principiu care exprimă în esență faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, precitată, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Art. 1 alin. (5) din Constituție consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). … 14.În cauza de față, se constată că, raportat la perioada 1 iulie-31 decembrie 2017, salariile personalului IT au fost diminuate începând cu 1 ianuarie 2018, ca urmare a aplicării art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) raportat la anexa nr. V, capitolul II – grila de salarizare pct. 4 și 7, respectiv capitolul VIII, art. 4, 5 și art. 17 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Odată cu adoptarea Legii nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018, la art. 120 din Legea nr. 304/2004 a fost introdus alin. (6), revenindu-se, astfel, la un nivel de salarizare apropiat lunii decembrie 2017. Ulterior, prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, începând cu 1 ianuarie 2019 s-a reglementat o majorare salarială cu sume reprezentând ¼ din diferența dintre salariul de bază prevăzut pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018. La 20 februarie 2019, prin efectul textului criticat, se reduce cuantumul salariilor personalului IT de la instanțe/parchete cu aproximativ 40%, pentru ca din 7 martie 2019 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019) să se revină din nou la nivelul anterior zilei de 20 februarie 2019. … 15.Așadar textul criticat a fost în vigoare 15 zile (20 februarie-6 martie 2019). Având în vedere și expunerea de motive la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2019, se constată că soluția legislativă promovată prin textul criticat reprezintă mai degrabă un accident/o rezolvare nefericit(ă) a salarizării personalului IT, care a determinat o insecuritate vădită în privința dreptului la salariu al acestuia, corolar al dreptului la muncă (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, sau Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Or, art. 1 alin. (5) din Constituție asigură o protecție corespunzătoare persoanelor contra pericolului care vine din partea dreptului și, așadar, al conduitei autorităților publice. O reglementare normativă care nu face altceva decât să vădească o evidentă neadecvare a soluției alese raportat la situația de fapt existentă, aspect care a necesitat modificarea ei rapidă într-un timp atât de scurt (15 zile), este de natură să afecteze stabilitatea normelor juridice ce vizează salarizarea personalului IT și expune personalul antereferit la o situație salarială confuză și nesigură, insecuritatea juridică fiind, astfel, vădită. Or, dreptul trebuie să asigure o stabilitate normativă de natură a proteja persoana, nu să o desconsidere. O reglementare normativă consistentă, coerentă și consecventă indiferent de domeniul în care intervine este o cerință constituțională din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituție. Mai mult, atunci când instabilitatea juridică vizează un drept fundamental, cum este cel la muncă, ar fi trebuit constatată încălcarea art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Constituție. … 16.Pentru considerentele mai sus expuse, considerăm că dispozițiile art. 14 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 sunt neconstituționale, iar excepția de neconstituționalitate ar fi trebuit admisă. … 
Judecător,
prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește