DECIZIA nr. 755 din 23 noiembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 39.514/3/2016 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.092D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au depus la dosar înscrisuri prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 115 din 3 martie 2016. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 7 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 39.514/3/2016, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 35 alin. (1) Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale în ce privește efectul stabilirii competenței exclusive a Tribunalului București în soluționarea tuturor contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. În acest sens se arată că principiul general al stabilirii competenței instanțelor în soluționarea cererilor privitoare la notificările nesoluționate în termenele legale, formulate fie în temeiul Legii nr. 10/2001, fie în temeiul Legii nr. 18/1991, este acela că instanța care soluționează contestația este instanța în circumscripția căreia se află unitatea notificată. Acest principiu stabilește astfel o legătură directă între locul situării imobilului și instanța competentă, deoarece unitatea notificată este, de regulă, unitatea administrativ-teritorială în raza căreia se află imobilul. În acest sens sunt prevederile art. 21, 22 și 26 din Legea nr. 10/2001, iar scopul acestora este de a asigura soluționarea cu celeritate a notificărilor. … 7.Prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au preluat principiul general al competenței generale a unității care pronunță decizia în privința notificărilor și, în consecință, a instanțelor în circumscripția cărora se află aceste unități, însă, prin efectul stabilirii unei entități unice la nivel național cu competență în validarea dispozițiilor/deciziilor emise de unitățile deținătoare s-au îndepărtat de la acest principiu, deoarece nu au circumstanțiat modul în care au stabilit această competență în privința entității create la nivel național chemate să emită decizii care să finalizeze procedura administrativă – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. … 8.În opinia instanței de judecată care a invocat din oficiu excepția, legiuitorul era ținut ca, păstrând principiul general al soluționării dosarelor formate prin depunerea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, să circumstanțieze modul de reglementare a competenței instanțelor de control al deciziilor emise cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în raport cu sediile unităților în circumscripția cărora se află imobilele, iar nu în raport cu sediul unic al comisiei naționale. Principiul general al competenței în soluționarea notificărilor cât mai aproape de locul situării imobilelor, atât raportat la entitatea administrativă învestită, cât și raportat la instanțe, se impune a fi respectat și în privința dosarelor administrative formate în temeiul Legii nr. 18/1991, la care se referă art. 34 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 165/2013. … 9.Se mai apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în condițiile supraîncărcării Tribunalului București cu soluționarea tuturor contestațiilor împotriva deciziilor de validare/invalidare emise de comisia națională, indiferent de situarea imobilului vizat în dosarul administrativ. În acest sens se arată că prevederile legale criticate fac mai dificil accesul la justiție al cetățeanului, care trebuie să se deplaseze la sediul instanței competente, respectiv în municipiul București, pentru a parcurge procedura de judecată în ce privește contestația împotriva unei decizii emise de comisia națională, iar, pe de altă parte, procedura de judecată poate cunoaște prelungiri semnificative, datorate necesității efectuării unor acte procedurale la distanță, respectiv prin comisii rogatorii. Soluția legislativă nu este justificată nici prin scopul unificării practicii judiciare, având în vedere că singurele instrumente procedurale prin care se asigură unificarea practicii judiciare, pornind de la obligativitatea dezlegării date problemelor de drept de către instanța supremă, sunt recursul în interesul legii și hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. … 10.Se mai arată că, în vederea restabilirii principiului statuat în Legea nr. 10/2001 și în Legea nr. 18/1991, instanțele competente să soluționeze deciziile de validare/invalidare emise de comisia națională trebuie să fie în continuare tribunalele în circumscripția cărora se află entitatea care a soluționat notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001 ori cererea de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991. O altă soluție preconizată de instanța de judecată care a invocat excepția de neconstituționalitate este cea prevăzută în materia contestării actelor administrative, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căreia persoana interesată are posibilitatea de a alege între instanța de la domiciliu și instanța de la sediul autorității publice emitente a actului contestat. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 13.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând cele statuate în sensul respingerii unor critici de neconstituționalitate similare prin deciziile nr. 833 din 3 decembrie 2015 și nr. 115 din 3 martie 2016. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.“ … 17.În opinia instanței de judecată care a invocat din oficiu excepția, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil. … 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate, conformitatea acestuia cu prevederile Constituției invocate și în cauza de față fiind examinată prin prisma unor argumente identice. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, apreciind că este neîntemeiată, în raport cu criticile formulate. … 19.Prin decizia menționată, paragrafele 19-27, Curtea a observat că textul de lege criticat conține norme de procedură prin care este reglementată competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității de a soluționa contestația împotriva deciziilor emise de entitățile învestite de lege. Totodată, Curtea a constatat că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, precum și refuzul acesteia de a soluționa cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietății vor putea fi contestate numai la secția civilă a Tribunalului Municipiului București, fiind așadar reglementată competența exclusivă a unei singure instanțe cu privire la soluționarea acestor cauze. … 20.Cu privire la modul de stabilire a competenței instanțelor de judecată, Curtea a observat însă că aceasta nu este singura situație în care legiuitorul a reglementat o competență exclusivă a unei instanțe. Astfel, spre exemplu, potrivit art. 4 alin. (4), art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia ori contestația împotriva adeverinței prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din aceeași ordonanță de urgență se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. De asemenea, potrivit art. 283 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, este Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal. Cu privire la acestea, Curtea a constatat, de exemplu, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, și Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, că asemenea reglementări sunt în consonanță cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție statuează că justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. În înțelesul acestei norme constituționale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, fără alte restricții decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituției sau din actele normative internaționale prevăzute în art. 20 dinLegea fundamentală. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a mai stabilit, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social. … 21.În continuare, prin decizia citată, Curtea a mai reținut că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la data de 12 octombrie 2010, a Hotărârii-pilot din Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care, inter alia, instanța europeană a remarcat că prevederile legislative complexe și modificările ce le-au fost aduse de-a lungul timpului s-au tradus printr-o practică judiciară neconstantă și au generat o incertitudine juridică generală în ceea ce privește interpretarea noțiunilor esențiale referitoare la drepturile foștilor proprietari, ale statului și ale terților dobânditori ai bunurilor imobile naționalizate (paragraful 221). În considerarea acestor observații, Curtea Constituțională a apreciat că, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiției, prin reglementarea criticată legiuitorul român a avut ca scop și realizarea obiectivului de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător. … 22.Având în vedere cele anterior expuse, precum și faptul că nicio dispoziție din Legea fundamentală sau din actele normative internaționale invocate nu prevede interdicția instituirii unei anumite instanțe care să fie competentă să judece o cauză, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, cele statuate prin decizia citată își mențin valabilitatea și în cauza de față. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 39.514/3/2016 și constată că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește