DECIZIA nr. 754 din 14 decembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 11.184/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 570D/2019. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, referitor la dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, întrucât, prin Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, Curtea a admis excepția și a constatat că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituționale. În ceea ce privește dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 485 din 12 iulie 2018. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea penală nr. 404 din 5 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 11.184/325/2018, Judecătoria Timișoara – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească într-o cauză penală în care instanța a revocat beneficiul liberării condiționate și a recalculat restul de pedeapsă rămas neexecutat potrivit dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească, autoare a acesteia, susține, în esență, că dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, iar dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 aduc atingere principiului legalității. Cu privire la situația de fapt, arată că infracțiunea care face obiectul cauzei a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă, față de infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 2.423 din 12 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 3 noiembrie 2015, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 1 martie 2016, cu un rest neexecutat de 475 de zile. În temeiul prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, aplicând Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța judecătorească constată că inculpatului îi sunt considerate ca executate suplimentar un număr de 228 de zile închisoare (cu un rest de 27 de zile) în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare în perioada 20 decembrie 2012-1 martie 2016, perioadă în care inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei mai sus menționate. Astfel, recalculând restul neexecutat din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei, potrivit dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte, instanța reține că restul rămas neexecutat este de 247 de zile (475 de zile – 228 de zile, cu un rest de 27 de zile). Aplicând și Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, raportat la data liberării condiționate (1 martie 2016) și la restul rămas neexecutat de 247 de zile calculat în modalitatea arătată, instanța constată că fapta care face obiectul cauzei (comisă în data de 2 decembrie 2017) a fost săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie. În continuare, instanța judecătorească arată că infracțiunea care face obiectul cauzei este concurentă cu infracțiunile contopite în pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni și 247 de zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 17 octombrie 2018, în care a fost contopită pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni și 475 de zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 6.537 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 278/A din 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Instanța descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni și 247 de zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în pedepsele componente, pe care le contopește cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 4 luni închisoare, ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse supuse contopirii, astfel că pedeapsa rezultantă este de 2 ani și 7 luni închisoare. De asemenea, instanța constată că, aplicând Decizia Înaltei Curți nr. 15 din 26 septembrie 2018, raportat la data liberării condiționate (1 martie 2016) și la restul rămas neexecutat de 247 de zile calculat în modalitatea mai sus menționată, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, respectiv prin Sentința penală nr. 6.537 din 19 decembrie 2017, ambele pronunțate de Judecătoria Timișoara, comise în data de 27 ianuarie 2017, respectiv în data de 6 martie 2017, au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, astfel că nu mai există un rest neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei. Instanța menține revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2.423 din 12 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara, astfel cum s-a reținut în Sentința penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara, și adaugă la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare restul rămas neexecutat de 247 de zile (cu un rest de 27 de zile), astfel cum a fost recalculat conform Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă finală de 2 ani, 7 luni și 247 de zile închisoare, cu un rest de 27 de zile care nu a fost luat în considerare la recalcularea efectuată în temeiul art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Instanța judecătorească, autoare a excepției, consideră că dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă principiul egalității în drepturi, în măsura în care, în cauzele similare aflate pe rolul instanțelor judecătorești, suspendarea nu este obligatorie până la soluționarea sesizării de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, arată că, raportat la data rămânerii definitive a sentințelor prin care inculpatul a fost condamnat pentru fapte concurente cu fapta care face obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost sesizată anterior acestor date pentru a se pronunța referitor la interpretarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 – cu privire la care a pronunțat Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 – și, respectiv, ale art. 43 alin. (1) și (5) din Codul penal raportat la art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 – cu privire la care a pronunțat Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018. Menționează că, deși cauzele în care inculpatul a fost condamnat pentru fapte concurente cu fapta în curs de judecată erau similare cu cele care au făcut obiectul sesizărilor mai sus menționate adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanțele judecătorești nu au aplicat prevederile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală, cauzele nefiind suspendate până la soluționarea celor două sesizări, ceea ce a dus la un tratament sancționator mai aspru, care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Arată că aplicarea interpretării date de instanța supremă prin Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018 pentru toate situațiile similare în care s-a aflat inculpatul ar fi condus la înlăturarea din pedeapsa rezultantă a restului de pedeapsă rămas neexecutat. Subliniază că, potrivit prevederilor art. 476 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, atunci când cauza – în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – nu a fost suspendată, iar cercetarea judecătorească este finalizată înainte ca Înalta Curte să se pronunțe asupra sesizării, instanța suspendă dezbaterile până la pronunțarea respectivei hotărâri prealabile. De asemenea, susține că textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât inculpatul nu are la dispoziție nicio cale de atac care să-i permită să beneficieze de interpretarea dată de Înalta Curte prevederilor art. 43 alin. (1) și (5) din Codul penal prin Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018 și în cazul faptelor pentru care a fost condamnat anterior publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, interpretare potrivit căreia prin pedeapsa „executată sau considerată ca executată“, ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Referitor la prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, instanța judecătorească, autoare a excepției, susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale privind calitatea legii, în ceea ce privește determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, sub aspectul considerării ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Din motivarea criticii de neconstituționalitate, reiese că aceasta privește, în realitate, dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală și ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost introduse prin prevederile art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Ulterior, dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate prin prevederile art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. Dispozițiile art. III din Legea nr. 240/2019 stabilesc că: „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi.“ În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiția ca textul criticat să fie „în vigoare“, se observă că norma abrogată se aplică în continuare persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, urmând ca acestora să li se aplice măsura compensatorie prevăzută de art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019. Așa fiind, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, se constată că dispozițiile de lege criticate îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare“, putând fi analizată constituționalitatea acestora. Totodată, prin Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 8 iulie 2021, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituționale. Prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018, s-a stabilit că, „în interpretarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012 – perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare“. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală: „(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.“; … – Art. 55^1 din Legea nr. 254/2013: (1)La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.(2)În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.(3)În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:a)cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză; … b)lipsa accesului la activități în aer liber; … c)lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație; … d)lipsa temperaturii adecvate a camerei; … e)lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă; … f)existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție. … (4)Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/ pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.(5)În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:a)internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică; … b)în tranzit. … (6)Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.(7)Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.(8)Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012. …  … 10.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, instanța judecătorească, autoare a excepției, invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. … 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală vizează posibilitatea suspendării cauzelor similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, până la soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. … 12.Curtea observă că instanța judecătorească, autoare a excepției, este nemulțumită de modul de aplicare a textului de lege criticat în alte dosare, dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală neavând legătură cu soluționarea cauzei în care este ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate. Or, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. … 13.Așa fiind, indiferent de soluția pronunțată, decizia Curții Constituționale nu produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală neavând legătură – în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 – cu soluționarea acesteia. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragrafele 39 și 40, și Decizia nr. 270 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 1 septembrie 2022, paragrafele 28 și 29. … 14.Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 15.În ceea ce privește dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea observă că, ulterior sesizării în prezenta cauză, prin Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, precitată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituționale. În acest sens, prin decizia mai sus menționată, paragraful 73, Curtea a reținut că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală conferă o interpretare a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 de natură să creeze persoanei față de care s-a dispus liberarea condiționată o situație juridică incertă în ceea ce privește efectele liberării condiționate sau ale săvârșirii unei noi fapte penale, cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5). Totodată, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală determină o aplicare retroactivă a unei norme care nu are natura juridică a unei legi penale de drept substanțial sau material, cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2). … 16.Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, mai sus citată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în cauza de față, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a devenit inadmisibilă. … 17.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 11.184/325/2018 al Judecătoriei Timișoara – Secția penală. … 2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește