DECIZIA nr. 753 din 4 noiembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 3 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 4REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 55
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 648 17/10/2017
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 13REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 15REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 17REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 19REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 28REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 72 09/02/2021
ART. 32REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 32REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 244 06/04/2017
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 297 27/03/2012
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 775 07/11/2006
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 297 27/03/2012
ART. 35REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 35REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 35REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 712
ART. 35REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 715
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 36REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 36REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 37REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 771 29/11/2018
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 1122 23/09/2010
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 37 15/01/2008
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 648 17/10/2017
ART. 39REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013
ART. 39REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 39REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 40REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 40REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 476
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 396 26/04/2012
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 1132 16/10/2008
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 375 07/06/2016
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 192 03/04/2014
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 500 15/05/2012
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 743 04/11/2021
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 680 21/10/2021
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 532 02/07/2020
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 292 04/05/2017
ART. 45REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 47REFERIRE LADECIZIE 771 29/11/2018
ART. 47REFERIRE LAHOTARARE 26/01/2006
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 48REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 355 11/05/2017
ART. 49REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 712
ART. 49REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 718
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 355 11/05/2017
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 53REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 53REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 53REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 54REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 54REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă coroborate cu prevederile art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Florea Rusu și Emilia Rusu în Dosarul nr. 1.772/311/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.715D/2018. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției de neconstituționalitate au depus o cerere prin care solicită renunțarea la soluționarea excepției de neconstituționalitate.4.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.836D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.131 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Agenția de Gestionare a Litigiilor în Procesul de Privatizare a Republicii Serbia cu sediul în Belgrad, Serbia în Dosarul nr. 10.800/3/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.048D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Marian Gheorghe în Dosarul nr. 13.242/302/2015* al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă și în Dosarul Curții Constituționale nr. 58D/2019 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Tanța Lazăr în Dosarul nr. 6.733/233/2015 al Curții de Apel Galați – Secția I civilă.5.La apelul nominal, în Dosarul nr. 1.836D/2018, se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Valentin Găman din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, în substituirea domnului avocat Valentin Rădoi. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.6.Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 2.048D/2018, autoarea excepției de neconstituționalitate a depus o cerere de îndreptare a unei erori materiale, în sensul că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 7.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.836D/2018, nr. 2.048D/2018 și nr. 58D/2019 la Dosarul nr. 1.715D/2018.8.Atât reprezentantul părții prezente, cât și cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.836D/2018, nr. 2.048D/2018 și nr. 58D/2019 la Dosarul nr. 1.715D/2018, care a fost primul înregistrat.9.Președintele Curții pune în discuția reprezentantului părții prezente și a reprezentantului Ministerului Public cererea autorilor din Dosarul nr. 1.715D/2018 de renunțare la judecarea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul părții prezente apreciază că cererea este inadmisibilă, iar reprezentantul Ministerului Public apreciază că odată ce a fost sesizată instanța de contencios constituțional, soluționarea excepției de neconstituționalitate este o chestiune de ordine publică și că, deci, nu se mai poate renunța la ea.10.Având în vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea respinge cererea de renunțare la soluționarea excepției de neconstituționalitate.11.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente din Dosarul nr. 1.836D/2018, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, invocând Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a instanței de contencios constituțional. Acesta arată că recursul nu este o cale de atac excepțională, ci una extraordinară și că nu este permis legiuitorului să restrângă accesul la această cale de atac fără a indica o situație obiectivă diferită. În materia litigiilor evaluabile în bani, părțile au acces și la recurs, în timp ce în materia arbitrajului, care vizează obligații evaluabile în bani, părțile nu au aceeași posibilitate. Or, în aceste condiții, se ajunge la încălcarea principiului egalității în fața legii.12.În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că există jurisprudență relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 648 din 17 octombrie 2017. Se mai arată că natura litigiului poate justifica excluderea de la folosirea unei căi de atac. În aceste condiții, nu este încălcat principiul egalității în fața legii, atât timp cât toate persoanele aflate în aceeași situație juridică au acces la aceleași căi de atac. Nu este vorba despre valoarea litigiului, ci despre natura sa, astfel încât invocarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 nu se susține. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 21 din Constituție, amintește că părțile au avut acces la apel în cadrul căruia se judecă din nou fondul, astfel că nu se poate afirma că acest articol ar fi fost încălcat. Referitor la critica raportată la art. 124, respectiv art. 129 din Constituție, reprezentantul Ministerului Public arată că legiuitorul este competent să stabilească regulile de procedură.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:13.Prin Încheierea din 17 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.772/311/2016, Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă coroborate cu prevederile art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Florea Rusu și Emilia Rusu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. 14.Prin Încheierea din 8 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.800/3/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1.131 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Agenția de Gestionare a Litigiilor în Procesul de Privatizare a Republicii Serbia cu sediul în Belgrad, Serbia, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recurs.15.Prin Încheierea din 12 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 13.242/302/2015*, Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție invocată de Marin Marian Gheorghe, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. 16.Prin Decizia civilă nr. 598R din 20 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.733/233/2015, Curtea de Apel Galați – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Tanța Lazăr, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor recursuri civile.17.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile criticate creează o discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului în materie civilă, atât între justițiabilii care formulează acțiuni în constatare și cei care formulează contestații la executare, cât și între justițiabilii care formulează contestații la executare în afara intervalului de timp prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și cei care formulează contestații la executare înăuntrul intervalului de timp prevăzut de aceste dispoziții.18.Delimitarea hotărârilor atacabile doar cu apel de cele care pot fi atacate în instanță și cu recurs nu este realizată conform unor criterii precise, lăsând la aprecierea discreționară a legiuitorului care cereri beneficiază de posibilitatea accesului la toate căile de atac prevăzute de lege.19.Discriminarea creată de dispozițiile legale criticate nu se bazează pe nicio cauză obiectivă, ci este efectiv rezultatul hazardului ce ține de momentul când cererea adresată justiției se înregistrează pe rolul instanțelor. Măsurile pentru degrevarea instanțelor judecătorești instituite prin Legea nr. 2/2013 nu pot constitui un motiv obiectiv pentru discriminarea justițiabililor care formulează contestații la executare în condițiile în care dispozițiile Constituției garantează, prin art. 124 alin. (2) că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.20.Se mai arată, în esență, că prin prevederile criticate se creează o discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului în materie civilă între justițiabili, în raport cu valoarea pretențiilor. Justițiabilii sunt lipsiți de dreptul de a exercita o cale extraordinară de atac în vederea apărării drepturilor, a libertăților și intereselor lor legitime, fără ca legiuitorul să fi avut în vedere vreun criteriu obiectiv. 21.Se mai susține că se impune a fi analizată constituționalitatea art. 718 din Codul de procedură civilă, în sensul dacă acesta respectă și este în concordanță cu dispozițiile art. 129 din Constituție, care prevede că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.22.Curtea de Apel Craiova – Secția a II-a civilă apreciază în Dosarul nr. 1.715D/2018 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.23.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă apreciază în Dosarul nr. 1.836D/2018 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că dispozițiile legale invocate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nu instituie discriminări și nu contravine principiului egalității de tratament între subiectele de drept în condițiile în care Curtea Constituțională a statuat că este competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție care reiese și din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție.24.Nu se poate vorbi de o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât statele nu sunt obligate să creeze căi de atac, cu excepția celui de-al doilea grad de jurisdicție în materie penală. Astfel, numai în măsura în care acestea o fac, au obligația, în temeiul art. 6 din Convenție, de a asigura respectarea exigențelor unui proces echitabil în căile de atac astfel create.25.Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă apreciază în Dosarul nr. 2.048D/2018 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.26.Curtea de Apel Galați – Secția I civilă apreciază în Dosarul nr. 58D/2019 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că textul de lege criticat nu conține nicio dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Așa fiind, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție nu este întemeiată.27.De asemenea, se opinează că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. XVIII din Legea nr. 2/2013, părților interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă.28.Astfel, dispozițiile legale criticate constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.29.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 30.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 31.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.32.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, în Dosarul nr. 1.715D/2018 prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 coroborat cu art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în Dosarul nr. 1.836D/2018 prevederile art. 1.131 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportat la art. 483 alin. (2) teza finală din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în Dosarul nr. 2.048D/2018, prevederile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, iar în Dosarul nr. 58D/2019 prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ceea ce privește dosarele nr. 1.836D/2018 și nr. 58D/2019, Curtea reține că, având în vedere că procesele au început în anul 2016, respectiv 2015, așadar, ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, sub aspectul posibilității formulării recursului în speță, erau aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Acestea din urmă, sub aspectul (substanțial) criticat de autorii excepției, au un conținut similar cu cel cuprins la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Diferența constă în perioada de aplicare în timp, în sensul că aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele începute din data de 1 ianuarie 2019, în timp ce art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se referă la aceeași regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv (a se vedea și Decizia nr. 72 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021).33.Astfel, în ceea ce privește stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, prin raportare la obiectul reținut în actele de sesizare, Curtea reamintește cele statuate cu valoare de principiu în jurisprudența sa, în sensul că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017).34.De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, determinarea obiectului excepției de neconstituționalitate este o operațiune care, pe lângă existența unor condiționări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita și o apreciere obiectivă a Curții Constituționale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepției. O atare concepție se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituționalitate exercitat pe cale de excepție (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată).35.În aceste condiții, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, raportat la art. 718 alin. (1) și la art. 1.131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul cuprins:– Art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013: „[…] De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“;– Art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.“;– Art. 1.131 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recunoaștere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluționează prin hotărâre dată cu citarea părților și care poate fi atacată numai cu apel.“36.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, ale art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 – Universalitatea, ale art. 16 – Egalitatea în fața legii, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești, ale art. 129 – Folosirea căilor de atac și ale art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană. Se mai invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, precum și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 37.Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, din perspectiva unor critici similare, constatând că prevederile legale criticate sunt constituționale.38.Astfel, prin Decizia nr. 771 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 19 iunie 2019, paragrafele 33-39, Curtea a reținut că accesul la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale. Art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un singur grad de jurisdicție. Totodată, s-a statuat că art. 21 din Constituție nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și cea a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de neconstituționalitate. Pentru aceleași rațiuni, Curtea a apreciat că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, sau Decizia nr. 1.122 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010).39.Curtea a reținut că prevederile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 se referă la faptul că în procesele începute de la data de 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare atât a Legii nr. 2/2013, cât și a Codului de procedură civilă) și până la data de 31 decembrie 2018 nu pot fi atacate cu recurs hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului (a se vedea și Decizia nr. 648 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2018).40.Raportat la critica de neconstituționalitate conform căreia legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului, Curtea a reținut că, în noul Cod de procedură civilă, recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac ce are un caracter devolutiv, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă).41.În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012).42.Mai mult, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 39].43.În ceea ce privește critica referitoare la discriminarea creată prin interzicerea exercitării căii extraordinare a recursului împotriva hotărârilor date de instanțele de apel, în cazurile în care legea instituie doar calea de atac a apelului împotriva hotărârilor de primă instanță, în acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că, în vederea asigurării egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, la instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut să respecte principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. De aceea, nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994).44.Totodată, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, Curtea mai reține că legiuitorul are o marjă de apreciere referitor la alegerea materiilor exceptate de la calea de atac a recursului. În acest sens sunt și Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, paragraful 24, prin care Curtea a statuat că, în privința căilor extraordinare de atac, legiuitorul are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, în acel caz fiind vorba despre hotărâri pronunțate în materie de carte funciară, sau Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, paragraful 26 (hotărâri pronunțate în materia insolvenței), prin care Curtea a constatat că existența unor reglementări diferențiate, sub aspectul normelor de procedură, în funcție de specificul materiei reglementate, nu reprezintă o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea. Totodată, prin Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021*), paragraful 23, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a statuat că stabilirea regulilor procedurale în funcție de specificul materiei reglementate, inclusiv a celor referitoare la exercitarea căilor de atac, ține de opțiunea legiuitorului, fiind impropriu să se pună problema instituirii unui tratament juridic discriminatoriu prin prisma unor comparații între reguli aplicabile unor domenii distincte, cu individualitate proprie, adaptate specificului materiei în care sunt edictate (a se vedea și Decizia nr. 743 din 4 noiembrie 2021**), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii).*) Decizia nr. 680 din 21 octombrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2022.**) Decizia nr. 743 din 4 noiembrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 2 februarie 2022.45.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în privința dispozițiilor art. 1.131 alin. (1) din Codul de procedură civilă.46.De asemenea, în privința acestor din urmă dispoziții legale, Curtea mai reține că legiuitorul român a ținut cont de specificul procedurii arbitrajului, unul dintre motivele pentru care părțile unui litigiu apelează la arbitraj fiind tocmai celeritatea sporită a acestei proceduri față de procedura de drept comun din fața instanțelor judecătorești. Astfel, legiuitorul are posibilitatea de a excepta de la recurs hotărârile în materia recunoașterii/executării hotărârilor arbitrale străine.47.În plus față de considerentele din Decizia nr. 771 din 29 noiembrie 2018, în conformitate cu jurisprudența sa constantă, Curtea mai reține că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. 48.În același timp, instanța de la Strasbourg, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37-38, a statuat, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept.49.De asemenea, prin Decizia nr. 355 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017, paragraful 20, Curtea a reținut că reglementarea cuprinsă în art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și al art. 715 alin. (4), care pot fi atacate în condițiile dreptului comun, nu contravine art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. 50.Distinct de considerentele Deciziei nr. 355 din 11 mai 2017, precitată, Curtea reține că legiuitorul a avut în vedere faptul că, în faza executării silite, este nevoie ca respectivul creditor să își recupereze rapid creanța și tocmai de aceea a edictat căi de atac adaptate acestei faze procesuale.51.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale. 52.În ceea ce privește invocarea în susținerea criticilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 148 din Constituție, care prevăd prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din dreptul intern, întrucât nu este relevat niciun act european cu caracter obligatoriu care să susțină criticile formulate, Curtea constată că aceste norme constituționale nu au incidență în materia supusă controlului.53.Așadar, pentru toate argumentele de mai sus, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă nici prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 1 alin. (5), ale art. 11, ale art. 15, ale art. 16, ale art. 20, ale art. 21, ale art. 24, ale art. 124 alin. (2), ale art. 126 și ale art. 129 și nici prevederile art. 6 sau cele ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.54.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florea Rusu și Emilia Rusu în Dosarul nr. 1.772/311/2016 al Curții de Apel Craiova – Secția a II-a civilă, de Agenția de Gestionare a Litigiilor în Procesul de Privatizare a Republicii Serbia în Dosarul nr. 10.800/3/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, de Marin Marian Gheorghe în Dosarul nr. 13.242/302/2015* al Curții de Apel București – Secția a V-a civilă și de Tanța Lazăr în Dosarul nr. 6.733/233/2015 al Curții de Apel Galați – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă raportat la art. 718 alin. (1) și la art. 1.131 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport de criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția a II-a civilă, Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, Curții de Apel București – Secția a V-a civilă și Curții de Apel Galați – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x