DECIZIA nr. 75 din 3 martie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 22 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 46 30/06/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 47 17/04/2014
ART. 1REFERIRE LAOG 26 21/08/2013
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009
ART. 1REFERIRE LALEGE 273 29/06/2006 ART. 2
ART. 1REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002 ART. 2
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 288 27/04/2021
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 11 14/01/2021
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017 ART. 1
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009 ART. 1
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017
ART. 9REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 5
ART. 9REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 40
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 131
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 62 10/05/2011 ART. 148
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 102 03/03/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 575 04/05/2011
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 1414 04/11/2009
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 292 01/07/2004
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 65 20/06/1995
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 840 12/12/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 102 03/03/2015
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 575 04/05/2011
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1414 04/11/2009
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 861 28/11/2006
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 292 01/07/2004
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 44 24/04/1996
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 65 20/06/1995
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 94 01/07/2014
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 8 18/02/2009 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 288 27/04/2021
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 11 14/01/2021
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 46 30/06/2017 ART. 1
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 102 03/03/2015
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 196 07/04/2016
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 143 12/03/2020
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 292 01/07/2004
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 65 20/06/1995
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 574 04/05/2011
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 1414 04/11/2009
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, excepție ridicată de Petronel Chiriac în Dosarul nr. 14.839/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 558D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 657D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017, excepție ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din București, în numele și pentru membrii de sindicat Elena Burdulea, Maria Iuliana Cîrstoniu și alții, precum și de Emil Crișan, Cătălin Florian Popescu și alții în Dosarul nr. 24.197/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 657D/2020 la Dosarul nr. 558D/2020, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care subliniază că dreptul la prima de vacanță are sorginte legală, nefiind un drept fundamental, și invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2021 și Decizia nr. 288 din 27 aprilie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 6 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.839/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță. Excepția a fost ridicată de Petronel Chiriac cu prilejul soluționării apelului împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză având ca obiect drepturi bănești. 8.Prin Încheierea din 15 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 24.197/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din București, în numele și pentru membrii de sindicat Elena Burdulea, Maria Iuliana Cîrstoniu și alții, precum și de Emil Crișan, Cătălin Florian Popescu și alții cu prilejul soluționării apelului împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză având ca obiect pretenții. 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece, prin aplicarea acestora, angajații nu mai beneficiază de prima de vacanță în bani, ci doar sub forma voucherelor de vacanță, inferioare ca valoare. Se arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017, o parte din salariați, care au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2017, au încasat prima de vacanță prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cuantumul și sub forma prevăzut de acesta, iar ulterior datei de 1 iulie 2017, salariaților care au efectuat concediul de odihnă le-a fost refuzată acordarea acestui drept (adaos salarial prevăzut de convenția colectivă), deoarece legea interzice acordarea primei de vacanță în bani și condiționează acordarea primei de vacanță, stabilind că aceasta se acordă numai sub forma voucherelor de vacanță în limita a 1.450 lei pentru un salariat. În aceste condiții, este evidentă încălcarea principiului constituțional prevăzut de art. 16 alin. (1) și, implicit, a art. 5 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, deoarece are loc excluderea unor angajați de la beneficiul unui drept legal constituit, pe care angajatorul era obligat să-l acorde potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Așadar, se încalcă principiul egalității de tratament, deoarece în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, iar, potrivit legii, constituie discriminare actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință care au ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.10.De asemenea, deși contractul colectiv de muncă constituie legea părților, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părți (art. 148 din Legea nr. 62/2011), se constată ingerința legiuitorului în executarea convenției colective, prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017. Astfel, fără a modifica în mod explicit reglementările contractului colectiv de muncă legal încheiat, legiuitorul intervine în executarea acestuia în sensul interzicerii acordării primei de vacanță, astfel cum este prevăzută în acordul colectiv. Se încalcă și dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, care dispun că este interzisă orice imixtiune a autorităților publice, sub orice formă și modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor colective de muncă, și ale art. 41 alin. (5) din Constituție, care garantează executarea convențiilor colective legal încheiate.11.Distinct, se susține că este încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în măsura în care efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017, de modificare a modului de acordare a voucherelor de vacanță, intervin în executarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate anterior intrării sale în vigoare, înlocuind ope legis drepturile statuate de părțile semnatare ale convenției colective cu cele legale, inferioare ca valoare. Nefiind în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 nu poate stinge, din perspectiva constituțională, drepturile recunoscute de angajator prin semnarea convenției colective. Apariția unor legi ulterior încheierii unui contract colectiv de muncă nu este de natură să afecteze clauzele sale, pentru că ar însemna ca legea civilă să retroactiveze. Potrivit Constituției, dreptul la primă de vacanță aferentă anului 2017 s-a născut în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017 și ale cărui clauze produc efecte până la data încetării sale, indiferent de modificările legislative intervenite între timp. Se mai susține că drepturile salariale ale autorilor excepției, prevăzute în convenția colectivă, nu pot fi suprimate, în timp ce colegilor acestora, care sunt angajați în cadrul aceleiași unități, le-au fost acordate astfel cum au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă. Este de neacceptat ca drepturile prevăzute în contractul colectiv aplicabil tuturor salariaților să fie plătite unora dintre salariați și refuzate unei alte categorii, în condițiile în care alegerea momentului efectuării concediului de odihnă nu este liberă, fiind obligatorie efectuarea concediului pe bază de programare, astfel încât să nu se afecteze activitatea angajatorului.12.Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor fundamentale invocate, sens în care invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 sau Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009)13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.14.Guvernul, în Dosarul nr. 558D/2020, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, Decizia nr. 840 din 12 decembrie 2019, Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 și Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, ale căror considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 30 iunie 2017, și ale art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017.18.Din examinarea considerentelor actelor de sesizare și a notelor scrise ale autorilor excepției, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017, referitor la modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017, care au următorul cuprins: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: + 
Articolul IAlineatele (2), (2^4) și (4) ale articolului 1 se modifică și vor avea următorul cuprins:(2)Instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, precum și operatorii economici, astfel cum sunt definiți de Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările și completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinație, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018, o singură indemnizație de vacanță sau o singură primă de vacanță, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.
19.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, sau Decizia nr. 288 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 29 iulie 2021).21.Curtea a statuat, în acord cu jurisprudența sa, că dreptul la vouchere de vacanță are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituțional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015).22.De asemenea, referitor la invocarea încălcării principiului constituțional al egalității în drepturi, Curtea a statuat că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016). În consecință, Curtea a constatat că, stabilind acordarea dreptului la prima de vacanță sau indemnizația de vacanță sub forma voucherelor, legiuitorul a acționat în limitele marjei sale permise de Legea fundamentală, fără a încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut de art. 16 din Constituție.23.Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 alin. (5) din Constituție, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale privind acordarea primei de vacanță sub formă de vouchere, în raport cu normele constituționale antereferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 26 iunie 2020). Astfel, Curtea a statuat că încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar, s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale (a se vedea și Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, și Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).24.Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009). Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să se desfășoare negocierile colective, contractele colective neputând genera drepturi și obligații contra legem. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor, și nicidecum acte care să prevaleze forței legii. Astfel, este evident că în sfera publică asemenea contracte se negociază și se încheie în limitele și în cadrul stabilite de lege (Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). Aceleași rațiuni sunt valabile și în privința contractelor colective de muncă încheiate la nivelul societăților la care statul este unic acționar sau acționar majoritar, prevederile acestora putând fi modificate prin acte de reglementare primară. Prin urmare, caracterul obligatoriu al convențiilor colective încheiate la nivelul autorităților publice sau al societăților unde statul este acționar unic sau majoritar nu poate fi opus legii.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.26.Distinct, în ceea ce privește critica raportată la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu dispun pentru trecut, ci exclusiv pentru viitor, urmând a-și găsi aplicarea de la data intrării în vigoare a actului normativ, și, în consecință, principiul neretroactivității legii civile nu este încălcat. 27.Aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate excedează controlului de constituționalitate, fiind de resortul instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petronel Chiriac în Dosarul nr. 14.839/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din București, în numele și pentru membrii de sindicat Elena Burdulea, Maria Iuliana Cîrstoniu și alții, precum și de Emil Crișan, Cătălin Florian Popescu și alții în Dosarul nr. 24.197/3/2018 al aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x