DECIZIA nr. 75 din 28 februarie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 27 iunie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 129
ActulREFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 130
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 130
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 0REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 129
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 130
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 3REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 130
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 130
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 130
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 8REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 32
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 130
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 129
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 55
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 526 05/07/2016
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 14
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 15
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 421 15/10/2013
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 20REFERIRE LALEGE 9 20/02/2004
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 15/11/2000
ART. 20REFERIRE LALEGE 116 03/07/1997
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 28/06/1978
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 129
ART. 21REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 148 17/03/2016
ART. 22REFERIRE LALEGE 554 02/12/2004
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 28
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 295 28/06/2004 ART. 29
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 236 19/04/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 și pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Radu Petrică Vidican în Dosarul nr. 5.488/55/2015 al Tribunalului Arad – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 308D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, autorul excepției de neconstituționalitate susține o pretinsă discriminare între contravenientul ce formulează plângere în temeiul art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și contravenientul ce formulează plângere potrivit Legii nr. 295/2004, astfel că sesizează o pretinsă diferență între cele două texte legale și nu încălcarea prevederilor constituționale. Or, acest aspect excedează controlului de constituționalitate exercitat de către Curtea Constituțională. De altfel, și celelalte critici formulate nu aduc elemente de noutate, bazându-se doar pe compararea celor două texte legale. Pentru aceste considerente, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.488/55/2015, Tribunalul Arad – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 și pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Radu Petrică Vidican într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de dispozițiile Legii nr. 295/2004.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și art. 53 alin. (2) din Constituție, fiind neconstituționale în măsura în care pedeapsa complementară, cea mai severă, a anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor, se atașează în mod automat sancțiunii principale a amenzii, în mod arbitrar, de o manieră în care nu se permite individualizarea sancțiunii. Astfel, aceeași sancțiune complementară a anulării dreptului de deținere, port și folosire a armelor este aplicabilă atât în cazul săvârșirii unei contravenții, cât și în cazul săvârșirii unei infracțiuni, fără a se face nicio distincție între gravitatea contravențiilor și a infracțiunilor, cu toate că acestea sunt calificate, în legislație, diferit, în funcție de gravitate și pericol social. În acest context, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 23 alin. (11) din Constituție, având în vedere situația privilegiată de care se bucură un simplu contravenient în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în urma introducerii unei plângeri contravenționale, întrucât, prin introducerea plângerii contravenționale, sancțiunea contestată se suspendă. Or, prin excepție și cu totul discriminatoriu, prevederile art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 și 14] din Legea nr. 295/2004 instituie o prezumție de vinovăție, în raport de alte categorii de contravenienți care beneficiază de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001.6.În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor criticate în raport de art. 21 alin. (3) din Constituție, se susține că, prin instituirea automată a sancțiunii complementare, contravenientul este privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanțierii stării de fapt și a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancțiunii, în funcție de care sancțiunea complementară să nu se justifice, așa cum este cazul în procedura reglementată de dreptul comun în materia contravențiilor.7.Referitor la contrarietatea prevederilor criticate cu art. 53 alin. (2) din Constituție, susține că prin măsurile dispuse de autoritățile statului este limitat exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale, fără a exista o justificare rațională care să reprezinte, în special, existența unui raport adecvat între aceste măsuri, situația de fapt și scopul urmărit. Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că, având în vedere principiul proporționalității consacrat de art. 53 din Constituție, există un exces de putere nejustificat legiferat prin art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 și 14] din Legea nr. 295/2004, față de scopul urmărit de legiuitor.8.Tribunalul Arad – Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că dispozițiile art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instituie regula suspendării executării sancțiunilor contravenționale ca urmare a formulării plângerilor împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, regulă derogatorie de la principiul legalității actelor administrative care impune executarea imediată a acestora. De asemenea, menționează că de la această regulă s-au instituit numeroase derogări prin acte normative speciale, nu doar prin Legea nr. 295/2004, restabilindu-se, în fapt, principiul executării actelor administrative pentru care legiuitorul a înțeles să instituie prezumția de legalitate, fără ca aceasta să încalce vreo normă constituțională. Egalitatea în drepturi a cetățenilor, libertatea individuală sau accesul la justiție, invocate în susținerea excepției, nu impun un tratament identic persoanelor sancționate contravențional ci, dimpotrivă, sancțiunile complementare sunt adecvate ocrotirii valorii sociale periclitate prin săvârșirea contravenției.9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, precum și din motivarea autorului acesteia, îl constituie dispozițiile art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 și pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(2) Următoarelor contravenții prevăzute la art. 129 li se aplică sancțiuni complementare, după cum urmează: […](2) Următoarelor contravenții prevăzute la art. 129 li se aplică sancțiuni complementare, după cum urmează: […]b)anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 și 52;“. 15.Prevederile art. 129 pct. 11 și 14 din Legea nr. 295/2004, la care fac trimitere dispozițiile criticate în prezenta cauză, au următorul cuprins: „Sunt considerate contravenții următoarele fapte: […] 11. neîndeplinirea obligației de păstrare a armelor în condițiile prevăzute la art. 26 alin. (1) și (2); […] 14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3);“.16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (11) referitor la libertatea individuală și la principiul prezumției de nevinovăție și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care este Decizia nr. 526 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 10 noiembrie 2016, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.18.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate sunt neconstituționale și prin raportare la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, Curtea a observat, în acord cu jurisprudența sa, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. 19.Față de această critică, Curtea a constatat că nu se află în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăți între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, în general, și norme care reglementează în materia privind regimul armelor și al munițiilor. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, cât și norme cu caracter special, derogatorii [a se vedea, în acest sens, art. 14 și art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010].20.În acest context, Curtea a reținut faptul că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislației interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (…)“. De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ținut cont de prevederile Convenției europene cu privire la controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, și de prevederile Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegal de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013).21.De altfel, la art. 132 cu denumirea marginală – Regimul contravențiilor, Legea nr. 295/2004 stabilește că, în privința contravențiilor prevăzute la art. 129, acestora le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, cu posibilitatea de a se achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore jumătate din minimul amenzii.22.Referitor la susținerea potrivit căreia prevederile criticate instituie o prezumție de vinovăție, precum și că, prin aplicarea automată a sancțiunii complementare, contravenientul ar fi privat de un proces echitabil în care ar putea, în urma circumstanțierii stării de fapt și a pericolului social, să beneficieze de o individualizare corectă a sancțiunii, în funcție de care sancțiunea complementară să nu se justifice, astfel cum este reglementată de dreptul comun în materia contravențiilor, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, în ceea ce privește aplicarea măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă prevăzută la art. 29 din Legea nr. 295/2004, constatarea situațiilor în care se impune măsura suspendării sau, după caz, anulării permisului de armă [prevăzute la art. 28 din aceeași lege – Anularea și suspendarea dreptului de deținere a armelor] se face de către organele de poliție competente. Aceste măsuri se comunică, în scris, titularului dreptului de deținere sau, după caz, rudelor ori persoanelor care locuiau împreună cu acesta, în situația prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), măsuri care sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, iar în cadrul soluționării cauzei, persoanele care se află sub incidența prevederilor criticate au posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016).23.Ca atare, faptul că, în materia regimului armelor și munițiilor, contestarea procesului-verbal de contravenție nu suspendă pedeapsa complementară a anulării dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, nu este de natură a contraveni prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției. Această sancțiune este aplicată de drept, nefiind lăsată la aprecierea organelor constatatoare, tocmai datorită valorilor sociale lezate prin săvârșirea contravenției, ceea ce impune o astfel de reglementare în domeniul dreptului de deținere, de port și folosire a armelor și munițiilor, legiuitorul fiind îndreptățit să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societății.24.Cu privire la dispozițiile constituționale referitoare la libertatea individuală și la principiul prezumției de nevinovăție, invocate de autorul excepției în susținerea acesteia, Curtea a reținut că nu sunt incidente în cauză, întrucât prin textele de lege care formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu se instituie măsuri de natură penală care să pună în discuție principiul prezumției de nevinovăție sau normele constituționale prin care se asigură libertatea individuală.25.În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 53 alin. (2) referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece din examinarea sistematică a dispozițiilor Constituției, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de deținere, port și folosire armă nu este un drept constituțional.26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Radu Petrică Vidican în Dosarul nr. 5.488/55/2015 al Tribunalului Arad – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 130 alin. (2) lit. b) [cu referire la pct. 11 și pct. 14] din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x