DECIZIA nr. 749 din 22 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 21 iunie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 185
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 715
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 185
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 194
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 201
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 202
ART. 4REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 185
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 14REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013
ART. 14REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 308 08/05/2018
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 881 15/12/2015
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 19REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 185
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 715
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 20REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 21REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 22REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 22REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ART. 23REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 25REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 27REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 28REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 185
ART. 29REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 715
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 36REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 36REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 185
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 36REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 715
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 37REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 37REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 757 05/11/2015
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 457 16/06/2015
ART. 38REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 197
ART. 38REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 200
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 43 31/01/2017
ART. 39REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 1
ART. 39REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 32
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 39REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 752 16/12/2014
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 79 28/02/2017
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 109 06/03/2014
ART. 42REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 45
ART. 42REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 42REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 8
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 112 24/02/2005
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 608 06/10/2015
ART. 43REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 33
ART. 43REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 479 30/06/2016
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 471 23/09/2014
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 144 07/03/2013
ART. 44REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 44REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 40
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 127
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 45REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 39
ART. 46REFERIRE LADECIZIE 470 12/07/2018
ART. 47REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 185
ART. 47REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 715
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 49REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 49REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 192 26/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 350 27/06/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 328 19/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 286 17/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 150 04/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 116 23/02/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 114 23/02/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 314 11/05/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 313 11/05/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 529 15/07/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 552 14/09/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 872 26/11/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă și ale art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ion Pintilie și Maria Pintilie în Dosarul nr. 7.863/270/2016/a1 al Judecătoriei Onești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.203D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorii excepției de neconstituționalitate au depus note scrise în susținerea admiterii acesteia.4.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.435D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017, nr. 2.516D/2017 și nr. 137D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 și art. 715 din Codul de procedură civilă și ale art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Iren Dume în Dosarul nr. 92.122/299/2015* al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, ale art. 33 alin. (1) și art. 39 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Wellingtonia Bozeșan în Dosarul nr. 7.707/30/2015** al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, ale art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Valeria Catană în Dosarul nr. 9.051/320/2015 al Tribunalului Specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, ale art. 197 din Codul de procedură civilă și ale art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ion Pintilie, Maria Pintilie și Iliana Cibotaru în Dosarul nr. 4.230/270/2016 al Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ale art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Carmen-Mariana Diaconu în Dosarul nr. 4.010/99/2016/a1 al Curții de Apel Iași – Secția civilă.5.La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.584D/2017 Vlad-Ciprian Bozeșan, în calitate de fiu al acesteia, mandatar care nu deține calitatea de avocat. În acest sens, la dosarul cauzei, a depus, în copie, o procură specială din care rezultă că este mandatat să o reprezinte pe mama sa la Curtea Constituțională în ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate ridicate de mandatarul care nu are calitatea de avocat în numele acesteia. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.6.Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 1.801D/2017 și nr. 2.516D/2017 autorii excepției de neconstituționalitate au depus note scrise în susținerea admiterii acesteia.7.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Partea prezentă solicită conexarea Dosarului nr. 1.584D/2017 la Dosarul nr. 1.502D/2018 având în vedere obiectul identic al cauzelor, precum și faptul că în cel de-al doilea dosar are calitatea de autor al excepției de neconstituționalitate și nu de mandatar care nu are calitatea de avocat al acestuia, astfel încât va putea pune concluzii. În situația în care cele două cauze nu se vor conexa precizează că nu va putea susține excepția de neconstituționalitate. Învederează aspecte referitoare la fondul litigiilor în care au fost invocate cele două excepții de neconstituționalitate și depune la dosar o cerere de conexare a Dosarului nr. 1.584D/2017 la Dosarul nr. 1.502D/2018.8.La întrebarea președintelui Curții Constituționale, magistratul-asistent referă asupra faptului că Dosarul nr. 1.502D/2018 nu este înscris pe lista de ședință întocmită pentru prezentul termen de judecată, cele două dosare aflânduse în stadii diferite de soluționare.9.Curtea pune în discuție cererea părții prezente prin care aceasta solicită conexarea Dosarului nr. 1.502D/2018 la Dosarul nr. 1.584D/2017.10.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de conexare formulate de partea prezentă, având în vedere că dosarele se află în stadii diferite de soluționare.11.Curtea respinge cererea de conexare a celor două dosare anterior menționate, întrucât acestea nu se află pe rolul instanței de contencios constituțional în același stadiu procesual.12.În continuare, Curtea pune în discuție conexarea dosarelor înscrise pe lista de ședință de la prezentul termen și strigate de magistratul-asistent. Partea prezentă arată că este de acord și, totodată, insistă cu privire la cererea de conexare a Dosarului nr. 1.502D/2018 la Dosarul nr. 1.584D/2017.13.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.435D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017, nr. 2.516D/2017 și nr. 137D/2018 la Dosarul nr. 1.203D/2017, care a fost primul înregistrat. 14.Curtea pune în vedere părții prezente că a respins cererea sa de conexare a celor două dosare. Partea prezentă insistă asupra admiterii cererii sale, reiterează cele anterior menționate referitoare la posibilitatea susținerii excepției de neconstituționalitate și mai arată, în esență, că la termenul de judecată care va fi stabilit pentru cel de-al doilea dosar, în care poate pune concluzii în calitate de autor al excepției de neconstituționalitate, nu va putea susține excepția, întrucât Curtea va preciza că s-a mai pronunțat asupra acesteia, situație care, în opinia sa, reprezintă o încălcare a dreptului de acces la o instanță. Totodată, precizează că acordă Curții șansa de a repara o chestiune nelegală, respectiv posibilitatea instanțelor de judecată de a se judeca pe sine din cauza unei sintagme neclare în lege, respectiv în Legea nr. 146/1997 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care prevede că prin încheiere se stabilește taxa judiciară de timbru și se soluționează cererea de reexaminare. Așadar, dacă este o hotărâre judecătorească înseamnă că judecătorii se judecă pe sine, iar dacă această încheiere este un act administrativ unilateral cu caracter individual înseamnă că poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ. În concluzie, arată că instanța de judecată, în calitate de prestator de servicii publice, se judecă pe sine.15.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții învederează părții prezente să depună concluzii scrise și, totodată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, îi acordă cuvântul.16.Partea prezentă susține că nimeni nu se poate judeca pe sine.17.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate au fost amplu analizate în jurisprudența Curții Constituționale. În acest sens menționează, spre exemplu, Decizia nr. 308 din 8 mai 2018 și Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:18.Prin Încheierea din 22 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.863/270/2016/a1, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă și ale art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Ion Pintilie și Maria Pintilie într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată.19.Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 92.122/299/2015*, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 și art. 715 din Codul de procedură civilă și ale art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Iren Dume într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost anulată ca netimbrată contestația la executare, respinsă ca tardivă cererea de repunere în termenul de formulare a contestației la executare și s-a respins ca tardiv introdusă contestația la executare.20.Prin Încheierea din 11 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.707/30/2015**, Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și art. 39 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Wellingtonia Bozeșan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a taxei judiciare de timbru.21.Prin Încheierea din 6 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 9.051/320/2015, Tribunalul Specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Valeria Catană într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și excepția perimării executării silite, cererea de suspendare a executării silite, contestația la executare și cererea de constatare a nulității absolute a contractului de garanție imobiliară.22.Prin Încheierea din 19 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.230/270/2016, Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 și ale art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Ion Pintilie, Maria Pintilie și Iliana Cibotaru într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile prin care a fost anulată ca insuficient timbrată o contestație la executare.23.Prin Încheierea din 10 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.010/99/2016/a1, Curtea de Apel Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost invocată de Carmen-Mariana Diaconu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina părții apelante.24.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale limitează accesul liber la justiție, întrucât instanța nu poate dispune discreționar anularea cererii de chemare în judecată, într-o procedură administrativă, desfășurată în camera de consiliu, fără citarea părților. De asemenea, dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale prin impunerea unor termene nerezonabile, precum și prin „crearea unei bariere greu sau imposibil de realizat așa cum este impunerea restrictivă și excesivă a unei taxe foarte mari“.25.Se mai arată că art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituțional prin stabilirea obligativității plății anticipate a taxei judiciare de timbru în exercitarea căilor de atac, fiind totodată o obligație desuetă, întrucât o hotărâre judecătorească este oricum executorie. De asemenea se apreciază că se creează o discriminare între justițiabilii care beneficiază de ajutorul public judiciar și justițiabilii care nu pot plăti taxele judiciare de timbru uno ictu.26.Se mai critică faptul că, prin stabilirea de către instanță – prestator de servicii publice a unei taxe judiciare de timbru mai mare decât cea datorată în mod legal, se încalcă art. 56 din Constituție, iar taxa judiciară de timbru nu poate fi folosită nici legal și nici constituțional, fiind impusă fără respectarea legii. Dacă instanța stabilește pentru sine, prin încheiere dată în camera de consiliu, propria plată a serviciilor pe care le prestează, devine în același timp și judecător în propria cauză, dar și justițiabil față de reclamant. Un justițiabil nu are acces efectiv la o instanță superioară de control judiciar al modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ci are doar dreptul la o simplă reexaminare a actului administrativ unilateral cu caracter individual prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru.27.Se mai susține că din modul de interpretare a art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se refuză părții apelant-intimate dreptul de a putea solicita în mod efectiv verificarea corectă a stabilirii taxei judiciare de timbru, prin faptul că textul de lege restrânge subiecții de drept îndrituiți să formuleze cererea de reexaminare.28.În ceea ce privește dispozițiile art. 185 din Codul de procedură civilă se susține că acestea sunt neconstituționale, întrucât sancțiunea decăderii aplicabilă pentru nerespectarea termenelor de introducere a cererilor încalcă dreptul la informație, accesul liber la justiție și dreptul la apărare. Caracterul absolut al excepției tardivității încalcă garanția constituțională a unui proces echitabil și a rezolvării cauzei într-un termen rezonabil. Decăderea dintr-un termen nu trebuie să sancționeze o persoană înainte ca aceasta să înțeleagă, să aibă acces la informație în mod corect, complet și rezonabil. Interzicerea unui demers juridic unei persoane care nu are cunoștințe juridice este neconstituțională, egalitatea în drepturi fiind garantată doar persoanelor care au studii juridice.29.Dispozițiile art. 715 din Codul de procedură civilă sunt considerate ca fiind neconstituționale sub aspectul termenului de 15 zile stabilit pentru formularea contestației la executare.30.Judecătoria Onești, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, Tribunalul Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Iași – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.31.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.32.Guvernul, prin punctul de vedere transmis în dosarele nr. 1.203D/2017, nr. 1.435D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017 și nr. 2.516D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.33.Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis în dosarele nr. 1.203D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017, nr. 2.516D/2017 și nr. 137D/2018, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.34.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:35.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.36.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) și (4) și art. 715 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 33 și art. 39 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 185 din Codul de procedură civilă:(1)Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.(2)În cazul în care legea oprește îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.;– Art. 197 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.“;– Art. 200 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: (3)Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).(4)Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.;– Art. 715 din Codul de procedură civilă: (1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1.contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă;2.cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;3.debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.(2)Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.(3)Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.(4)Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.(5)Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terții adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.;– Art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: (1)Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.(2)Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.;– Art. 39 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: (1)Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.(2)Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluționarea cererii de reexaminare.37.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informație, art. 32 privind dreptul la învățătură, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 privind contribuțiile financiare, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. Mai sunt invocate și dispozițiile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenție.38.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă este justificată de faptul că taxele judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea proceselor civile, instituirea unei asemenea exigențe nefiind de natură să obstrucționeze, în sine, accesul liber la justiție. De altfel, art. 200 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată, oferindu-se reclamantului posibilitatea să complinească eventualele lipsuri ale acesteia, inclusiv pe cele referitoare la neplata taxei judiciare de timbru corespunzătoare, astfel că anularea cererii nu intervine de plano. Așadar, instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției. Dispozițiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum prevede art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părților. Totodată, legiuitorul a prevăzut un remediu procesual constând în formularea unei cereri de reexaminare a încheierii de anulare a cererii, conform art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 757 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 12 ianuarie 2016, paragrafele 13 și 14, și Decizia nr. 457 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, paragrafele 17 și 18). Obligația la plata anticipată a acestor taxe – în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească – este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (Decizia nr. 457 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, paragraful 17).39.Potrivit art. 32 din ordonanța de urgență, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, fiind o dezvoltare a dispozițiilor art. 1 din același act normativ, potrivit cărora acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 31 mai 2017).40.Așadar, Curtea reține că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție (a se vedea în acest sens Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragraful 33). De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiție este aceea că el nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Totodată, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, instanța europeană a reținut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanțele judecătorești, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiție cu gratuitatea actului de justiție. Statele membre trebuie să se asigure însă de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilitățile financiare ale anumitor justițiabili nu reprezintă o restricție disproporționată, ce împiedică dreptul de acces la o instanță de judecată.41.În acest context, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia plata anticipată a taxei judiciare de timbru pentru exercitarea căii de atac ar fi o cerință desuetă, având în vedere că legiuitorul a optat pentru plata anterioară prestării serviciului public al justiției indiferent de faza procesuală a litigiului, critica urmărind, în realitate, o schimbare de concepție a sistemului de taxare în justiție.42.În privința cuantumului acestora, Curtea reține că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă însă o opțiune a legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală (Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). S-a mai reținut, de asemenea, în jurisprudența Curții, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005). Curtea a subliniat, în același timp, că prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, pentru situația în care justițiabilul nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, legiuitorul a instituit, ca o garanție a accesului liber la justiție, posibilitatea ca persoanele fizice să beneficieze de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Mai mult, art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 prevede că ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România. Or, aceste dispoziții permit instanței de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcție de nevoile reale ale solicitantului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 79 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, paragraful 19), astfel încât nu poate fi reținută nici critica referitoare la discriminarea între diverse categorii de justițiabili. Totodată, Curtea reține că în situația în care justițiabilul a plătit mai mult decât cuantumul legal, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea acestuia, în condițiile art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. 43.Referitor la termenele prevăzute de art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 stabilite de legiuitor pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru sau pentru formularea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat, în mod constant, că reglementarea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Mai mult, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților (a se vedea în acest sens Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 24 noiembrie 2015).44.În continuare, Curtea reține că din coroborarea prevederilor art. 139 și art. 56 din Constituție rezultă că acestea instituie garanția că obligația constituțională a cetățenilor de a contribui prin impozite, taxe și alte contribuții la bugetul de stat se face în condițiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, paragraful 20). Taxele judiciare de timbru nu se încasează de judecătorul cauzei, ci de stat prin entitățile sale, astfel cum rezultă din art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Judecătorul verifică achitarea taxelor judiciare de timbru, iar în situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, justițiabilului i se comunică cuantumul acesteia stabilit în funcție de obiectul cererii după reperele stabilite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, de către instanța de judecată, în temeiul art. 31 alin. (1) din actul normativ. Prin urmare, instanța nu dobândește calitatea de justițiabil și nici de judecător în propria cauză, ci urmărește îndeplinirea unei condiții prealabile impuse de lege pentru demararea unui litigiu/soluționarea unei cereri. Astfel, atunci când timbrarea acțiunii este o cerință imperativă a legii, judecătorul nu poate soluționa o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plății taxei judiciare de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013). De altfel, cuantumul și modul de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi contestat de justițiabil pe calea cererii de reexaminare prevăzute de art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, astfel încât nu se poate susține lipsa unei căi de atac. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfășurarea unui proces, care, în principiu, se realizează cu respectarea condiției publicității impuse de art. 127 din Constituție, condiție ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014). Astfel, rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit – stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru – și mijloacele procedurale utilizate. 45.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile art. 39 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 refuză părții apelant-intimate dreptul de a putea solicita în mod efectiv verificarea corectitudinii stabilirii taxei judiciare de timbru inițiale, în jurisprudența sa, Curtea a reținut, în esență, că interes în utilizarea căii de atac a reexaminării au doar persoanele fizice sau juridice care au obligația de a timbra. Chiar dacă toate părțile implicate într-un proces urmăresc rezolvarea litigiului într-un cadru legal, exercitarea unei cereri (indiferent că este o cerere de chemare în judecată sau o cale de atac) trebuie să aibă la bază interesul. Interesul trebuie să fie juridic și legitim, să fie născut și actual, să fie direct și personal și să fie pozitiv și concret. Interesul trebuie să fie justificat de partea care formulează cereri în procesul civil, deoarece, printr-un demers în justiție, trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese. Prin urmare, calea de atac intitulată „cerere de reexaminare“ se află numai la dispoziția titularului cererii taxabile, acesta fiind „reclamantul-debitor“ față de stat.46.Reglementarea legală criticată reprezintă voința legiuitorului de a oferi dreptul de a contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru doar reclamantului, aceasta fiind o măsură care dă procesului posibilitatea de a se desfășura cu celeritate, evitând tergiversarea voită în faza procedurii de regularizare a cererii, prin exercitarea în mod șicanator de către pârât a unor căi de atac în mod formal. În ceea ce privește egalitatea în fața legii, aceasta trebuie privită din perspectiva calității diferite pe care pârâtul și reclamantul o au în cadrul procesului civil, astfel încât aceștia își exercită drepturile adecvat poziției lor procesuale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 470 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 29 octombrie 2018, paragrafele 20-21).47.Referitor la dispozițiile art. 185 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că această dispoziție legală reglementează instituția decăderii ca modalitate de stingere a unui drept procedural atunci când nu sunt întrunite, cumulativ, următoarele trei cerințe: existența unui termen imperativ înăuntrul căruia există obligația exercitării dreptului procedural, neexercitarea dreptului în cadrul termenului prevăzut de lege și lipsa unei derogări exprese de la sancțiunea decăderii, și este criticată din perspectiva decăderii din dreptul de a mai formula contestație la executare. De asemenea, art. 715 din Codul de procedură civilă cuprinde o normă de procedură, care reglementează termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației la executare, termen considerat ca fiind prea scurt.48.Or, legiuitorul este liber să instituie norme de procedură cu respectarea normelor și principiilor Legii fundamentale. Astfel, prin textele de lege criticate nu s-a adus atingere dreptului de acces la instanță, dreptului la apărare sau la folosirea căilor de atac, întrucât reglementarea unui termen al cărui moment de începere este precis determinat pentru introducerea contestației la executare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate, iar sancțiunea corespunzătoare încălcării sale este decăderea.49.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Pintilie și Maria Pintilie în Dosarul nr. 7.863/270/2016/a1 al Judecătoriei Onești, de Iren Dume în Dosarul nr. 92.122/299/2015* al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, de Wellingtonia Bozeșan în Dosarul nr. 7.707/30/2015** al Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, de Valeria Catană în Dosarul nr. 9.051/320/2015 al Tribunalului Specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, de Ion Pintilie, Maria Pintilie și Iliana Cibotaru în Dosarul nr. 4.230/270/2016 al Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și de Carmen-Mariana Diaconu în Dosarul nr. 4.010/99/2016/a1 al Curții de Apel Iași – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) și (4) și art. 715 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 33 și art. 39 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Onești, Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, Tribunalului Timiș – Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Specializat Mureș – Litigii cu profesioniștii, Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Iași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x