DECIZIA nr. 749 din 14 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 29 august 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 52 13/05/2020
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 9REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 11REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 19REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 32REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 34REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 34REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 34REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 39REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 40REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 41REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 44REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 47REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 48REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 731 06/11/2019
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 54REFERIRE LALEGE 312 28/06/2004 ART. 3
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 55REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 61REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 64REFERIRE LADECIZIE 731 06/11/2019
ART. 65REFERIRE LADECIZIE 731 06/11/2019
ART. 65REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 65REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 67REFERIRE LAOUG 52 14/09/2016
ART. 67REFERIRE LAOUG 52 14/09/2016 ART. 32
ART. 67REFERIRE LAOUG 50 09/06/2010
ART. 71REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 98REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 99REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 99REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 100REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 100REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 100REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 102REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 102REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 102REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 102REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 102REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 102REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 103REFERIRE LADECIZIE 244 06/04/2017
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 103REFERIRE LADECIZIE 297 27/03/2012
ART. 103REFERIRE LADECIZIE 775 07/11/2006
ART. 103REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 62
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 11
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 141
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 105REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 105REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 105REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 106REFERIRE LADECIZIE 432 17/06/2021
ART. 106REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 106REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 106REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 107REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 109REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 114REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 114REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 114REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 115REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 115REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 115REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 116REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 116REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 116REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 116REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 119REFERIRE LADECIZIE 415 19/06/2018
ART. 119REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 119REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 120REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 121REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 121REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 121REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 121REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 122REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 122REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 123REFERIRE LADECIZIE 431 17/06/2021
ART. 123REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 123REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 123REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 1
ART. 123REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 10
ART. 123REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 123REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 123REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864
ART. 123REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 969
ART. 123REFERIRE LACOD CIVIL 26/11/1864 ART. 970
ART. 124REFERIRE LADECIZIE 806 07/12/2017
ART. 124REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 124REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 125REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 125REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 125REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 126REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 127REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 128REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 128REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 130REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 130REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 130REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 132REFERIRE LADECIZIE 39 30/01/2018
ART. 134REFERIRE LADECIZIE 668 18/05/2011
ART. 134REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 135REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 135REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 141
ART. 136REFERIRE LADECIZIE 42 08/07/1993
ART. 137REFERIRE LADECIZIE 405 21/09/2022
ART. 139REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 140REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 140REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 140REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 140REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 140REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 140REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^2), (3) și (4), precum și ale art. 8 alin. (5) teza a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, cât și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în integralitatea sa, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București în Dosarul nr. 3.271/225/2018 al Tribunalului Mehedinți – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 890D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.903D/2020, nr. 2.015D/2020, nr. 2.017D/2020, nr. 2.036D/2020, nr. 2.130D/2020, nr. 2.324D/2020, nr. 2.371D/2020, nr. 86D/2021, nr. 101D/2021, nr. 103D/2021, nr. 429D/2021, nr. 459D/2021, nr. 491D/2021, nr. 747D/2021, nr. 749D/2021, nr. 1.013D/2021, nr. 1.071D/2021, nr. 1.117D/2021, nr. 1.118D/2021, nr. 1.159D/2021, nr. 1.161D/2021, nr. 1.269D/2021, nr. 1.328D/2021, nr. 1.503D/2021, nr. 1.621D/2021, nr. 1.646D/2021, nr. 1.728D/2021, nr. 1.779D/2021, nr. 1.784D/2021, nr. 1.806D/2021, nr. 1.878D/2021, nr. 2.023D/2021, nr. 2.051D/2021, nr. 2.082D/2021, nr. 2.386D/2021, nr. 2.548D/2021, nr. 3.050D/2021, nr. 3.069D/2021, nr. 3.111D/2021, nr. 14D/2022, nr. 146D/2022, nr. 224D/2022 și nr. 815D/2023, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr. 77/2016 și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București în Dosarul nr. 5.169/306/2020 al Judecătoriei Sibiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 13.970/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 24.651/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 19.230/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 22.261/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.152/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă, în Dosarul nr. 20.303/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 22.242/233/2020 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 15.743/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, de Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 1.956/289/2020 al Judecătoriei Reghin, în dosarele nr. 14.469/4/2020 și nr. 12.769/4/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 16.833/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România – S.A. din București în Dosarul nr. 9.148/271/2020 al Judecătoriei Oradea – Secția civilă, de Banca Românească – S.A. din București în Dosarul nr. 6.081/182/2020 al Judecătoriei Baia Mare – Secția civilă, în Dosarul nr. 16.135/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 15.768/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 11.990/281/2020 al Judecătoriei Ploiești, în dosarele nr. 14.509/233/2020 și nr. 16.676/233/2020 ale Judecătoriei Galați – Secția civilă, de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.759/193/2020 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă, în Dosarul nr. 5.944/221/2020 al Judecătoriei Deva – Secția civilă, de Credit Plus (Gulf) Ltd. din Dubai, Emiratele Arabe Unite, în Dosarul nr. 12.990/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, de Credit Europe Bank România – S.A. din București în Dosarul nr. 12.867/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 10.890/320/2020/a1 al Tribunalului Specializat Mureș, de Garanti Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 10.599/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, în Dosarul nr. 17.258/94/2020 al Judecătoriei Buftea – Secția civilă, de Unicredit Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 27.050/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 4.680/291/2020 al Judecătoriei Roman, în Dosarul nr. 20.372/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta în Dosarul nr. 17.184/280/2020 al Judecătoriei Pitești – Secția civilă, în Dosarul nr. 9.306/315/2020 al Judecătoriei Târgoviște, în Dosarul nr. 2.943/197/2021 al Judecătoriei Brașov, în Dosarul nr. 12.382/215/2020 al Judecătoriei Craiova – Secția I civilă, în Dosarul nr. 22.876/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 16.327/301/2020 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 679/1.748/2021 al Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, în Dosarul nr. 645/1.748/2021 al Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, de Eos Credit Funding Dac din Dublin, Irlanda, în Dosarul nr. 27.748/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 26.160/245/2019 al Tribunalului Iași – Secția I civilă, în Dosarul nr. 12.571/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8.065/271/2020 al Tribunalului Bihor – Secția a II-a civilă și de Patria Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 5.762/328/2020 al Judecătoriei Turda.4.La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 224D/2022, pentru partea Garanti Bank – S.A., doamna avocat Delia Bosman, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.903D/2020, nr. 2.015D/2020, nr. 2.017D/2020, nr. 2.036D/2020, nr. 2.130D/2020, nr. 2.324D/2020, nr. 2.371D/2020, nr. 86D/2021, nr. 101D/2021, nr. 103D/2021, nr. 429D/2021, nr. 459D/2021, nr. 491D/2021, nr. 747D/2021, nr. 749D/2021, nr. 1.013D/2021, nr. 1.071D/2021, nr. 1.117D/2021, nr. 1.118D/2021, nr. 1.159D/2021, nr. 1.161D/2021, nr. 1.269D/2021, nr. 1.328D/2021, nr. 1.503D/2021, nr. 1.621D/2021, nr. 1.646D/2021, nr. 1.728D/2021, nr. 1.779D/2021, nr. 1.784D/2021, nr. 1.806D/2021, nr. 1.878D/2021, nr. 2.023D/2021, nr. 2.051D/2021, nr. 2.082D/2021, nr. 2.386D/2021, nr. 2.548D/2021, nr. 3.050D/2021, nr. 3.069D/2021, nr. 3.111D/2021, nr. 14D/2022, nr. 146D/2022, nr. 224D/2022 și nr. 815D/2023 la Dosarul nr. 890D/2020.6.Reprezentantul părții prezente, precum și cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.903D/2020, nr. 2.015D/2020, nr. 2.017D/2020, nr. 2.036D/2020, nr. 2.130D/2020, nr. 2.324D/2020, nr. 2.371D/2020, nr. 86D/2021, nr. 101D/2021, nr. 103D/2021, nr. 429D/2021, nr. 459D/2021, nr. 491D/2021, nr. 747D/2021, nr. 749D/2021, nr. 1.013D/2021, nr. 1.071D/2021, nr. 1.117D/2021, nr. 1.118D/2021, nr. 1.159D/2021, nr. 1.161D/2021, nr. 1.269D/2021, nr. 1.328D/2021, nr. 1.503D/2021, nr. 1.621D/2021, nr. 1.646D/2021, nr. 1.728D/2021, nr. 1.779D/2021, nr. 1.784D/2021, nr. 1.806D/2021, nr. 1.878D/2021, nr. 2.023D/2021, nr. 2.051D/2021, nr. 2.082D/2021, nr. 2.386D/2021, nr. 2.548D/2021, nr. 3.050D/2021, nr. 3.069D/2021, nr. 3.111D/2021, nr. 14D/2022, nr. 146D/2022, nr. 224D/2022 și nr. 815D/2023 la Dosarul nr. 890D/2020, care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente în Dosarul nr. 224D/2022 care arată că criticile de neconstituționalitate sunt formulate dintr-o perspectivă diferită față de criticile formulate în celelalte dosare.8.Acesta mai arată că, deși multe dintre problemele ridicate și-au găsit soluționarea în jurisprudența instanței de contencios constituțional, în niciuna dintre respectivele decizii nu s-a făcut referire la dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.9.Mai susține că elementul de noutate este dat de caracterul absolut al prezumțiilor instituite prin Legea nr. 52/2020, care nu pot fi răsturnate prin argumentele aduse de către instituțiile de credit.10.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, astfel că propune respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 și, ca neîntemeiată, a excepției care privește celelalte dispoziții legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:11.Prin Încheierea din 23 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.271/225/2018, Tribunalul Mehedinți – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1^1)-(1^2), (3) și (4), precum și ale art. 8 alin. (5) teza a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 890D/2020).12.Prin Încheierea din 11 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.169/306/2020, Judecătoria Sibiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1^1), în ceea ce privește sintagma „reprezintă impreviziune“, coroborat cu art. 4 alin. (1^3), care se referă la caracterul absolut al prezumțiilor reglementate la art. 4 alin. (1^1) și cu art. 8 alin. (5) teza finală, precum și a prevederilor art. 4 alin. (1^1) lit. a) și lit. b), ale art. 4 alin. (1^2), ale art. 4 alin. (3) și (4) și ale art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, modificată prin Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 86D/2021).13.Prin Încheierea din 26 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.970/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, și a următoarelor dispoziții din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020: art. 4 alin. (1^1), în ceea ce privește sintagma „reprezintă impreviziune“ coroborat cu art. 4 alin. (1^3), care se referă la caracterul absolut al prezumțiilor reglementate la art. 4 alin. (1^1) și la art. 8 alin. (5) teza finală, art. 4 alin. (1^1) lit. a) și b), art. 4 alin. (1^2), ale art. 4 alin. (3) și (4) și ale art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 749D/2021).14.Prin Încheierea din 5 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 24.651/245/2020, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.118D/2021).15.Prin Încheierea din 4 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.230/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.728D/2021).16.Prin Încheierea din 25 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 22.261/245/2020, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum și, în mod particular, a următoarelor prevederi din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016: articolul unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1) lit. a) și b), alin. (1^2) din Legea nr. 77/2016], respectiv pct. 3, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.784D/2021).17.Prin Încheierea din 3 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.152/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.082D/2021).18.Prin Încheierea din 9 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 20.303/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum și a următoarelor dispoziții din Legea nr. 52/2020: pct. 2 și 3, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 3.069D/2021).19.Prin Încheierea din 10 iunie 2020 pronunțată în Dosarul nr. 22.242/233/2020, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum și, în special, a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016, în ceea ce privește sintagma „reprezintă impreviziune“, coroborat cu art. 4 alin. (1^3), care se referă la caracterul absolut al prezumțiilor reglementate la art. 4 alin. (1^1), art. 4 alin. (1^1) lit. a) și b) și art. 4 alin. (3) și (4), excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 3.111D/2021).20.Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 15.743/302/2020, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 14D/2022).21.Prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.956/289/2020, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.903D/2020).22.Prin încheierile din 13 octombrie 2020 și 2 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 14.469/4/2020 și nr. 12.769/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (dosarele nr. 2.015D/2020 și nr. 2.130D/2020).23.Prin Încheierea din 5 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.833/245/2020, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.117D/2021).24.Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 9.148/271/2020, Judecătoria Oradea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.017D/2020).25.Prin Încheierea din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.081/182/2020, Judecătoria Baia Mare – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de Banca Românească – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.036D/2020).26.Prin Încheierea din 11 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.135/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de Banca Românească – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.324D/2020).27.Prin Sentința nr. 15.507 din 20 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 15.768/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 1-7 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Banca Românească – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.371D/2020).28.Prin Încheierea din 11 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.990/281/2020, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Banca Românească – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 101D/2021).29.Prin Încheierea din 3 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.509/233/2020, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a prevederilor art. 1 alin. (1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Banca Românească – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 429D/2021).30.Prin Încheierea din 5 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.676/233/2020, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Banca Românească – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 491D/2021).31.Prin Încheierea din 18 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.759/193/2020, Judecătoria Botoșani – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 103D/2021).32.Prin Încheierea din 30 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.944/221/2020, Judecătoria Deva – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020, cel din urmă numai cu privire la teza întâi a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 815D/2023).33.Prin Încheierea din 28 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.990/302/2020, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3 și 8 din Legea nr. 52/2020, precum și a legii, în integralitatea sa, excepție ridicată de Credit Plus (Gulf) Ltd. din Dubai, Emiratele Arabe Unite, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 459D/2021).34.Prin Încheierea din 26 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.867/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum și a următoarelor dispoziții din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020: art. 4 alin. (1^1), în ceea ce privește sintagma „reprezintă impreviziune“, coroborat cu art. 4 alin. (1^3), care se referă la caracterul absolut al prezumțiilor reglementate la art. 4 alin. (1^1) și la art. 8 alin. (5) teza finală și art. 4 alin. (1^1) lit. a), excepție ridicată de Credit Europe Bank România – S.A. din București, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 747D/2021).35.Prin Încheierea nr. 241/A din 9 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.890/320/2020/a1, Tribunalul Specializat Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, excepție ridicată de Credit Europe Bank România – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.503D/2021).36.Prin Încheierea din 16 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.599/1.748/2020, Judecătoria Cornetu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum și, în special, a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3 și 8 al Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de Garanti Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.013D/2021).37.Prin Încheierea din 10 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 17.258/94/2020, Judecătoria Buftea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, precum și, în special, ale articolului unic pct. 2, 5 și 8 din aceasta, excepție ridicată de Garanti Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 224D/2022).38.Prin Încheierea din 16 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 27.050/325/2020, Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, excepție ridicată de Unicredit Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.071D/2021).39.Prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.680/291/2020, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, precum și a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1), ale art. 4 alin. (1^1) lit. a) și b), ale art. 4 alin. (1^2) și ale art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 77/2016, excepție ridicată de Unicredit Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.159D/2021).40.Prin Încheierea din 13 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 20.372/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 77/2016, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Unicredit Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.806D/2021).41.Prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 17.184/280/2020, Judecătoria Pitești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 77/2016] și pct. 8 [cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016] din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.161D/2021).42.Prin Încheierea din 14 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.306/315/2020, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3 și 8 din aceasta, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.779D/2021).43.Prin Încheierea din 24 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.943/197/2021, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2, pct. 3 și pct. 8 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.878D/2021).44.Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.382/215/2020, Judecătoria Craiova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3)-(4) din Legea nr. 77/2016] și pct. 8 [cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016] din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.023D/2021).45.Prin Încheierea din 27 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 22.876/245/2020, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3 și 8 din aceasta, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.051D/2021).46.Prin Încheierea din 14 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.327/301/2020, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3 și 8 [cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016] din aceasta, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.386D/2021).47.Prin Încheierea din 30 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 679/1.748/2021, Judecătoria Cornetu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3)-(4) din Legea nr. 77/2016] și pct. 8 [cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016] din aceasta, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 2.548D/2021).48.Prin Încheierea din 29 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 645/1.748/2021, Judecătoria Cornetu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, precum și a dispozițiilor articolului unic pct. 2 [cu referire la art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016], pct. 3 [cu referire la art. 4 alin. (3)-(4) din Legea nr. 77/2016] și pct. 8 [cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016] din aceasta, excepție ridicată de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 146D/2022).49.Prin Încheierea din 24 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 27.748/245/2020, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3, 5, 6, 7 și 8 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Eos Credit Funding Dac din Dublin, Irlanda, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.269D/2021).50.Prin Încheierea din 22 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 26.160/245/2019, Tribunalul Iași – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2 și 8 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Eos Credit Funding DAC din Dublin, Irlanda, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.621D/2021).51.Prin Încheierea din 19 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 12.571/302/2020, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3, 5, 6, 7 și 8 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de EOS Credit Funding DAC din Dublin, Irlanda, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.646D/2021).52.Prin Încheierea din 10 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.065/271/2020, Tribunalul Bihor – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3 și 8 din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de EOS Credit Funding DAC din Dublin, Irlanda, într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 3.050D/2021).53.Prin Încheierea din 7 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.762/328/2020, Judecătoria Turda a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3, din Legea nr. 52/2020, excepție ridicată de Patria Bank – S.A. din București într-un dosar având ca obiect darea în plată (Dosarul nr. 1.328D/2021).54.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că legea criticată este neconstituțională pentru că a fost adoptată în lipsa solicitării unui aviz al Băncii Naționale a României, ceea ce încalcă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Se subliniază că principiul legalității impune ca atât exigențele de ordin procedural, cât și cele de ordin substanțial să fie respectate în cadrul legiferării. Astfel, în contextul Deciziei Curții Constituționale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, în urma reluării procedurii legislative, legiuitorul ar fi trebuit să solicite, din nou, avizul Consiliului Legislativ și al Consiliului Economic și Social. De altfel, legea contravine și considerentelor deciziilor Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 și nr. 731 din 6 noiembrie 2019. De asemenea, se critică lipsa unor studii de impact, precum și lipsa de fundamentare a legii și, mai ales, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a acesteia.55.De exemplu, sintagma „reprezintă impreviziune“ este neclară, echivocă, pentru că nu se înțelege ce condiții a avut în vedere legiuitorul în vedere cu privire la impreviziune, dacă sunt cele care rezultă din cuprinsul art. 1271 din Codul civil și din deciziile Curții Constituționale sau dacă a avut în vedere numai unele dintre aceste condiții.56.Legea nr. 52/2020 este antinomică ordinii juridice interne, dar și dreptului Uniunii, astfel cum a fost acesta interpretat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. De asemenea, se arată că Legea nr. 52/2020 încalcă principiul supremației Constituției, reglementarea contravenind flagrant dezlegărilor obligatorii ale Curții Constituționale date în deciziile anterior pronunțate în materia dării în plată.57.Se mai invocă faptul că Legea nr. 52/2020 aduce o gravă atingere dreptului la libertate economică și libertății comerțului, întrucât intervine în raporturile juridice încheiate între profesionist și consumatori, afectând în mod direct contraprestația la care creditorul este îndreptățit prin încheierea contractelor de credit. Modificarea condițiilor economice pe parcursul executării unui contract de credit, condiții care nu sunt sub influența creditorului, nu justifică modificarea obligației esențiale a debitorului, prin lipsirea creditorului de posibilitatea recuperării creanței în integralitatea sa. Legea nr. 52/2020 modifică raporturi juridice contractuale, intervenind exclusiv în favoarea uneia dintre părțile contractului, prin prejudicierea patrimoniului celeilalte părți contractante, instituind o discriminare inacceptabilă între subiecții de drept privat.58.Se mai susține că legea criticată încalcă principiul securității juridice, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voința părților la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, și creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, fiind astfel inaccesibilă. Astfel, se arată că, prin natura sa, instituția impreviziunii reprezintă o situație de excepție de la principiul forței obligatorii a unui contract și are drept premise evenimente survenite după încheierea contractului care nu au fost prevăzute de părți la momentul încheierii acestuia și care nu au fost asumate de debitor și despre care nu s-ar putea, în mod rezonabil, considera că debitorul și-a asumat acest risc. Însă, deși pretextul este echilibrarea contractului, prezumția absolută de impreviziune nu pornește de la observarea mecanismului contractual în ansamblul său, ci are în vedere exclusiv o parte din obligațiile contractuale. Prin urmare, deși impreviziunea nu poate fi definită doar prin raportare la cursul de schimb, se ajunge, prin efectul legii, la o mutare a riscului cursului de schimb către creditor printr-o abordare superficială fără legătură cu contractul în ansamblul său, ceea ce constituie o privare nejustificată de proprietate a creditorului.59.Legea nr. 52/2020 încalcă exigențele privind siguranța circuitului civil și previzibilitatea legii pentru că stabilește o procedură contrară Codului civil. Legea nr. 52/2020 contravine caracterului excepțional al legislației consumeriste: normele analizate nu permit judecătorului verificarea întrunirii condițiilor pentru garantarea protecției consumatorilor.60.Legea nr. 52/2020 încalcă cerințele liberului acces la justiție și ale procesului echitabil, prezumând absolut impreviziunea intervenită, independent de situația concretă a executării contractului în discuție, suprimând, așadar controlul judecătoresc asupra aplicării unei instituții eminamente judiciare.61.Se susține că art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (5), art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 retroactivează, întrucât permit stingerea tuturor datoriilor, atât a celor deja născute, cât și a celor viitoare. Se punctează faptul că atât creanțele băncilor, cât și ale cesionarilor reprezintă un bun, un drept câștigat sub imperiul vechii legi. Se mai susține că legea criticată încalcă principiul securității juridice, întrucât prevede posibilitatea retroactivării sale, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voința părților la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, și creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, fiind astfel inaccesibilă.62.Se mai arată că art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul de proprietate al creditorului, întrucât anularea debitelor deja scadente ar echivala cu o expropriere fără niciun fel de despăgubire. Mai mult decât atât, nu se poate justifica o ingerință și o privare de proprietate a creditorului în condițiile în care un imobil a fost deja executat silit în vederea stingerii creanței. Din punct de vedere juridic, un imobil executat silit nu mai poate fi dat în plată. Totodată, executarea silită nu reprezintă, în sine, o situație de impreviziune.63.Legea intervine asupra caracterului executoriu și/sau definitiv al unei hotărâri, precum și asupra modalității de încetare a unei executări silite, stabilind că un consumator, indiferent de situația juridică la care este parte, poate solicita instanței modificarea acesteia în virtutea noii legi, deși în cazul acestuia este posibil să fi intervenit o hotărâre judecătorească prin care instanța să fi stabilit în concret prețul contractului de credit, obligațiile părților, sume datorate de consumator etc. Aceeași situație este aplicabilă și executărilor silite în care instanța judecătorească este posibil să fi intervenit prin pronunțarea unei hotărâri pe calea contestației la executare, stabilind sumele datorate de părți în baza contractului de credit.64.Se mai arată că art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 cuprinde o soluție legislativă care a fost constatată ca neconstituțională prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, pronunțată în cadrul controlului a priori de constituționalitate.65.Se susține că instituirea unui anumit prag valoric al fluctuației valutare, respectiv de 52,6%, reprezintă o încălcare a art. 44 și 147 din Constituție, precum și a Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019. În același sens, se apreciază că pentru a interveni impreviziunea este necesar ca, pe lângă condiția privind consistența valorică și persistența temporală, să fie îndeplinită și condiția potrivit căreia debitorul să nu fi avut intenția expres materializată de a se angaja în executarea unui risc supraadăugat asociat contractului de credit. Se mai arată că nu poate fi considerată impreviziune situația în care obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Obligația lunară de achitare a ratelor de credit trebuie să reprezinte o abatere majoră de la situația avută în vedere la momentul contractării. Or, ținând cont de faptul că debitorii au contractat pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 20-30 de ani, analiza impreviziunii nu se poate raporta doar la ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. Fiind o perioadă foarte scurtă de timp, nu se poate concluziona că această creștere a ratelor raportat la dobânda variabilă este una ireversibilă. Prin urmare, reglementarea celor două prezumții absolute de impreviziune este complet deficitară.66.Prevederile legale criticate pornesc fie de la praguri valorice nefundamentate, fie de la împrejurarea executării, fără grija corelării acestora cu regimul de drept comun al impreviziunii (respectiv, normele în vigoare la data încheierii contractelor).67.De asemenea, rațiunea legii criticate este discutabilă în considerarea unor reglementări adoptate recent și care asigură protecția consumatorilor în cazul contractelor de credit în monedă străină. În acest sens, se face trimitere la art. 32 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (prin care a fost transpusă Directiva 2014/17/UE), care în materia împrumuturilor în monedă străină prevede dreptul de conversie a contractului (în condițiile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016).68.În concluzie, se apelează la o serie de prezumții și ipoteze de impreviziune care nu sunt proprii acestui mecanism, ajungându-se la modificări substanțiale ale regimului juridic al unor instituții de drept comun, fără grija reală a prezervării echilibrului și pentru creditor, cu afectarea securității juridice.69.Tribunalul Mehedinți – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază, în Dosarul nr. 890D/2020, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.70.Judecătoria Sibiu – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 86D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.71.Judecătoria Sectorului 6 – Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în dosarele nr. 747D/2021 și nr. 749D/2021; în Dosarul nr. 3.069D/2021 apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 1.806D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.72.Judecătoria Iași – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.784D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în Dosarele nr. 1.118D/2021, nr. 2.051D/2021 și nr. 1.117D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte, iar în Dosarul nr. 1.269D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.73.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.728D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.74.Judecătoria Cluj-Napoca – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.082D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.75.Judecătoria Galați – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 3.111D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, iar în Dosarele nr. 429D/2021 și nr. 491D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.76.Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă apreciază, în Dosarul nr. 14D/2022, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în Dosarul nr. 1.646D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 459D/2021, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.77.Judecătoria Pitești – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 1.161D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.78.Judecătoria Târgoviște apreciază, în Dosarul nr. 1.779D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.79.Judecătoria Brașov apreciază, în Dosarul nr. 1.878D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.80.Judecătoria Craiova – Secția I civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 2.023D/2021.81.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.386D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.82.Judecătoria Cornetu – Secția civilă apreciază, în dosarele nr. 2.548D/2021 și nr. 146D/2022, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte, iar în Dosarul nr. 1.013D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.83.Judecătoria Reghin apreciază, în Dosarul nr. 1.903D/2020, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.84.Judecătoria Sectorului 4 – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.015D/2020, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în Dosarul nr. 2.130D/2020, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, iar în Dosarul nr. 2.371D/2020, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.85.Judecătoria Oradea – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.017D/2020, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.86.Judecătoria Baia Mare – Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 2.036D/2021.87.Judecătoria Sectorului 2 – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.324D/2020, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.88.Judecătoria Ploiești apreciază, în Dosarul nr. 101D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.89.Judecătoria Deva – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 815D/2023, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.90.Tribunalul Specializat Mureș apreciază, în Dosarul nr. 1.503D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.91.Judecătoria Buftea – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 224D/2022, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.92.Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 1.071D/2021.93.Judecătoria Roman apreciază, în Dosarul nr. 1.159D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.94.Tribunalul Iași – Secția I civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 1.621D/2021.95.Tribunalul Bihor – Secția a II-a civilă apreciază, în Dosarul nr. 3.050D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.96.Judecătoria Turda, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 1.328D/2021.97.Judecătoria Botoșani – Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 103D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.98.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.99.Guvernul a comunicat punctul său de vedere în dosarele nr. 2.015D/2020, nr. 2.017D/2020 și nr. 2.036D/2020, apreciind că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, prin prisma încălcării art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție, conducând la neconstituționalitatea legii, în ansamblul său, pentru lipsa avizului Băncii Naționale a României, respectiv la neconstituționalitatea soluțiilor normative cuprinse la art. unic pct. 2 din Legea nr. 52/2020, cu referire la art. 4 alin. (1^1) lit. b) din Legea nr. 77/2016 și la pct. 8 din Legea nr. 52/2020, cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. De asemenea, în aceleași dosare, Guvernul a apreciat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin prisma încălcării dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44, 45, 53, 126, 135, art. 136 alin. (5) și ale art. 148.100.În Dosarul nr. 2.130D/2020 Guvernul a apreciat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin prisma criticilor referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4), ale art. 15 alin. (2) și ale art. 21 alin. (3).101.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:102.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.103.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, respectiv, dispozițiile articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, precum și prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) și ale art. 11 din Legea nr. 77/2016. Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, dar și voința reală a autoarelor excepției de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017), Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1), precum și ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, precum și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinsecă.104.Textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1): „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor.“;– Art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4):(1^1)Reprezintă impreviziune:a)pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;b)pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.(1^2)În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menținerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1^1) lit. a) și b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.(1^3)Prezumțiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestație, conform art. 7, are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).(…)(3)Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).(4)Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale.;– Art. 5 alin. (3) și (3^1):(3)Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunțarea la notificarea de dare în plată și părțile vor fi repuse de drept în situația anterioară.(3^1)Pe perioada notificării, precum și pe perioada soluționării cererilor prevăzute la art. 7 și 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din inițiativa creditorului sau a unei autorități centrale sau locale. Dispozițiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător și persoanelor și procedurilor la care se referă art. 6 și, respectiv, art. 8 alin. (5).;– Art. 7 alin. (4) și (5^1):(4)Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat.(…)(5^1)În cazul admiterii contestației creditorului prin hotărâre definitivă, penalitățile și orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 și 6 vor putea fi pretinse doar dacă creditorul contestator probează că debitorul a fost de rea-credință la depunerea notificării.;– Art. 8 alin. (5): „(5) Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.“;– Art. 10 alin. (1): „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.“;– Art. 11 teza întâi: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit (…) prezenta lege se aplică (…) contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare (…)“.105.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale reglementate de art. 1 alin. (3)-(5) privind principiului statului de drept, al separației puterilor în stat, al legalității, al calității legii și al securității juridice, art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 – Egalitatea în fața legii, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 45 – Libertatea economică, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 79 – Consiliul Legislativ, art. 102 – Rolul și structura Guvernului, art. 124 – Înfăptuirea justiției, art. 126 – Instanțele judecătorești, art. 135 – Economia, art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată, art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale și de art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Se mai invocă și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenție. Se mai poate deduce în mod rezonabil și invocarea prevederilor constituționale ale art. 141 – Consiliul Economic și Social.106.Examinând excepția de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, precum și asupra Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021.107.Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la faptul că la adoptarea Legii nr. 52/2020 nu a fost solicitat un aviz al Băncii Naționale a României, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 30 iunie 2004, Curtea a statuat că Banca Națională a României nu este o instituție fundamentală reglementată prin Constituție, astfel că solicitarea avizului său nu reprezintă un standard de constituționalitate, și că în discuție este o chestiune de drept civil, respectiv reglementarea ipotezelor de impreviziune care pot duce la încetarea contractului de credit prin darea în plată a imobilului ipotecat, astfel că nu intră în atribuțiile Băncii Naționale a României avizarea cazurilor de impreviziune, operațiune esențialmente de drept civil. Prin urmare, Curtea a reținut că Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, nu încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție prin raportare la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004.108.Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea a reținut că acestea vizează în mod principal problema reglementării unor prezumții absolute de impreviziune. Pentru a determina dacă acestea se plasează în sfera riscului supraadăugat al contractului de credit, trebuie să aibă în vedere criteriile consistenței valorice și persistenței temporale a fluctuației în sensul Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020. Pe baza acestor criterii, legea analizată a fixat (i) consistența valorică a diferenței de curs valutar dintre valoarea monedei naționale și a celei străine la un procent de 52,6% raportată la data contractării creditului și (ii) persistența temporală circumscrisă la o perioadă de 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, perioadă în care diferența de curs valutar antereferită trebuie să se mențină.109.Cu privire la consistența valorică a diferenței de curs, Curtea a reținut că art. 4 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 77/2016 reglementează o prezumție de impreviziune care valorifică o creștere a cursului valutar de peste 50%, ceea ce reprezintă o abatere de la obișnuitul unor fluctuații valutare. Curtea a subliniat că încheierea contractelor în monedă străină implică un risc valutar, risc care nu se poate transforma de plano într-o cauză de încetare a utilității sociale a contractului de credit. Prin urmare, riscul valutar nu are valențe subiective, ci obiective, astfel că impreviziunea întemeiată pe acesta nu ține seama de tipul sau durata contractului de credit sau de percepția ulterioară sau în timp a debitorului/creditorului. Ceea ce contează este ca legea să prezume că un risc valutar de o anumită consistență nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre părțile contractului, trecând dincolo de puterea de prevedere a acestora. Faptul că legiuitorul nu a reglementat în mod distinct diferențele de risc valutar care se constituie în cazuri de impreviziune în funcție de durata contractului de credit nu demonstrează decât că toate situațiile trebuie tratate cu aceeași unitate de măsură, evitându-se, astfel, eventuale situații de inegalitate între debitori/creditori, după caz. Mai mult, spre a preveni astfel de situații, creditorii (profesioniști) trebuie să fie diligenți și să stabilească în contractele de credit clauze care să evite intervenirea unui astfel de caz de impreviziune. Nu este rolul Curții Constituționale să clasifice contractele de credit în contracte pe durată scurtă, medie sau lungă, în funcție de care să stabilească un anumit regim juridic sub aspectul reținerii impreviziunii și astfel să impună ea însăși anumite praguri pentru consistența valorică a diferenței de curs valutar.110.Cu privire la consistența temporală a diferenței de curs valutar, Curtea a reținut că menținerea pe o durată de 6 luni a diferenței de 52,6% dintre cursul actual și cel existent la data încheierii contractului de credit relevă un caracter constant, continuu, ireversibil al fluctuației, care, așadar, nu este una temporară/circumstanțială/particulară. Nu este rolul Curții să stabilească dacă această perioadă trebuia să fie mai mare, ci doar să se asigure că este o perioadă rațională și care previne arbitrarul.111.O altă chestiune invocată sub aspectul cerințelor de calitate a legii a fost aceea a stabilirii procentului care se subsumează riscului inerent și a celui care intră în registrul riscului supraadăugat. Această critică nu ține seama de conținutul normativ al textului analizat, care nu cuprinde vreo referire la un anumit procent care ar ține de riscul inerent, ci stabilește pur și simplu că, dacă se atinge o asemenea diferență valorică între cursul monedei străine de la momentul contractării creditului și cel de la momentul invocării impreviziunii, intervenirea impreviziunii este prezumată, iar debitorul are opțiunea de a da în plată imobilul ipotecat.112.Criticile vizând situația creditelor reeșalonate/restructurate aduc în discuție o problemă de aplicare a legii. În cazul contractului prin care se modifică contractul inițial în sensul prelungirii termenului de plată (reeșalonarea), cauza de impreviziune se raportează tot la data încheierii contractului de credit inițial, capitalul nefiind afectat, ci doar plata acestuia urmând să se realizeze într-un interval temporal mai extins. În cazul creditelor deja restructurate, este o problemă distinctă în sensul că, dacă (i) principalul sumei de plată (capitalul) a format obiectul unei negocieri între părți, diminuându-se, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată, și, dacă (ii) a fost stinsă obligația inițială prin încheierea în mod subsecvent a unui nou contract între debitor și creditor, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată. Redimensionarea capitalului constituie o modificare esențială a contractului inițial încheiat, astfel că modificările contractuale care afectează capitalul produc efecte și în privința datei la care se raportează această cauză de impreviziune, data încheierii contractului de credit fiind data încheierii actului care „restructurează“ capitalul.113.Raportat la criticile de neconstituționalitate ce privesc faptul că instanțele naționale s-au pronunțat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuațiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a observat că, potrivit noului cadru normativ, fluctuațiile valutare de peste 52,6% reprezintă impreviziune, astfel că instanțele judecătorești nu mai au competența de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuația valutară poate fi calificată drept impreviziune. Întrucât legea a reglementat, printr-o definiție legală, o prezumție absolută de impreviziune, instanța judecătorească trebuie să o aplice în consecință. Totodată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești se raportează la norma aflată în vigoare, pe baza căreia a fost pronunțată, și nu împiedică modificarea acesteia. De altfel, în sistemul constituțional românesc, hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele judecătorești ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului. Prin urmare, noua reglementare nu încalcă exigențele de calitate a legii, din moment ce este comprehensibil faptul că se aplică și acelor contracte de credit în raport cu care, anterior intrării în vigoare a noii legi, instanțele judecătorești au considerat ca nefiind neîntrunite condițiile impreviziunii sub imperiul vechii reglementări.114.Prin urmare, Curtea a constatat că art. 4 alin. (1^1) lit. a), alin. (1^2) și (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.115.A doua prezumție reglementată valorifică creșterea obligației de plată lunare de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Întrucât obligația lunară de plată (rata lunară) constă din capital plus dobândă, rezultă că o creștere cu 50% a ratei lunare trebuie să fie determinată de creșterea dobânzii cu cel puțin același cuantum procentual. Această prezumție valorifică în latura sa de consistență valorică două aspecte: ponderea dobânzii în cadrul obligației lunare de plată și, corelativ acesteia, creșterea cu minimum 50% a dobânzii, care duce la creșterea cu cel puțin 50% a ratei lunare. Aceasta este condiția de consistență valorică, în timp ce criteriul persistenței temporale este menținerea pe o durată de 6 luni consecutive a acestei situații. Raportarea se face la rata precedentă perioadei de 6 luni consecutive în care trebuie să se mențină această creștere. Nu este rolul Curții să stabilească dacă această fluctuație a valorii obligației lunare de plată determinată de creșterea dobânzii trebuia să fie de 50%-100%, ci doar de a se asigura că este o fluctuație rațională luată în calcul și care previne arbitrarul. Or, cele de mai sus indică o abatere de la riscul inerent contractului de credit. Prin urmare, art. 4 alin. (1^1) lit. b), alin. (1^2) și (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.116.Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea a arătat că, de principiu, o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016 poate parcurge 4 faze (2 extrajudiciare și 2 judiciare), iar în cadrul acestei proceduri se interpune art. 4 alin. (4) din lege, care stabilește că „Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale“. Curtea a reținut că întreaga procedură reglementată de Legea nr. 77/2016 include ideea de adaptare a contractului, astfel că fiecare fază a acestei proceduri implică aplicarea cu prioritate a soluției de adaptare a contractului în raport cu cea de încetare a acestuia. Astfel, în cele două faze extrajudiciare, cele două părți pot negocia atât adaptarea, cât și încetarea contractului de credit, iar, dacă se ajunge la un acord în acest sens, fără intervenția instanței, fie creditorul nu mai formulează contestație, fie debitorul nu mai formulează acțiunea în stingerea creanței, după caz. Optându-se pentru soluția adaptării contractului se ajunge la evitarea încetării contractului de credit prin darea în plată a bunului imobil ipotecat, ceea ce reprezintă o aplicare fidelă a art. 4 alin. (4) teza întâi din lege. Prin urmare, dacă art. 4 alin. (4) teza întâi din lege este o reglementare de principiu care privește relația dintre debitor și creditor, atrăgându-le atenția asupra necesității menținerii utilității sociale a contractului de credit, teza a doua aduce în discuție obligația instanței judecătorești de a aplica – în mod prioritar – soluția adaptării contractului.117.Curtea a stabilit că atât debitorul, pe cale reconvențională în cadrul contestației, cât și creditorul, în cadrul acțiunii în stingerea creanței, pot formula cereri de adaptare a contractului de credit. Posibilitatea formulării unor astfel de cereri reconvenționale trebuie recunoscută în fiecare fază procesuală în parte tocmai pentru că, pe de o parte, evită multiplicarea corespunzătoare a cererilor formulate de debitor și creditor, astfel că partea nu mai trebuie să formuleze o nouă cerere de adaptare a contractului prin mijlocirea dreptului comun, iar, pe de altă parte, asigură egalitatea juridică între cele două părți. Prin urmare, ca o exigență a dreptului la un proces echitabil, prin aplicarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, cererea de adaptare a contractului poate fi formulată atât în contestație, cât și în acțiunea în stingerea obligației.118.În ipoteza intervenirii acordului părților pentru adaptarea contractului în cursul fazelor judiciare, instanța judecătorească va dispune adaptarea acestuia. În schimb, în măsura în care nu se întrunește un asemenea acord, va evalua dacă în cauză există o imposibilitate vădită a continuării contractului, încetarea acestuia dispunându-se doar în această situație. Stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate către creditor echivalează cu încetarea contractului, însă art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 stabilește că aceasta reprezintă o ultimă soluție aplicabilă în situația constatării impreviziunii, astfel că părțile trebuie să depună toate diligențele pentru menținerea utilității sociale a contractului, iar instanța judecătorească să urmărească, în mod firesc, continuarea contractului. De aceea, ca regulă, instanța trebuie să dispună adaptarea contractului de credit, cu excepția situației în care este demonstrată existența unei imposibilități vădite de continuare a acestuia. Această imposibilitate nu se analizează prin raportare la situația patrimonială a debitorului, pentru că nu există nicio relație între impreviziunea în contracte și situația financiară a debitorului, impreviziunea exprimând o tensiune intracontractuală, și nu una personală, ce transcende cadrului strict contractual. Așadar, sintagma „imposibilitate vădită a continuării contractului de credit“ se raportează întotdeauna la drepturile și obligațiile rezultate din contractul de credit, instanța judecătorească neputând realiza un inventar al situației patrimoniale a debitorului pentru a decide adaptarea sau încetarea contractului.119.În deciziile sale cu privire la Legea nr. 77/2016, Curtea a trebuit ea însăși să delimiteze impreviziunea de situația patrimonială actuală a debitorului (spre exemplu, Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018), tocmai pentru că, în mod greșit, instanțele judecătorești analizau și administrau un probatoriu pentru a determina situația materială a debitorului în vederea stabilirii unei afectări a echilibrului contractual, considerând că în acest mod se evaluează starea de impreviziune a contractului de credit. Or, echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilitățile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conținutul clauzelor contractuale. Astfel, materializarea riscului supraadăugat are un efect direct asupra acestor clauze și, în consecință, generează în mod automat dezechilibrul contractual (Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, precitată, paragraful 51). Prin urmare, odată constatată impreviziunea potrivit conținutului matematic al art. 4 alin. (1^1)-(3) din Legea nr. 77/2016, instanța judecătorească poate dispune adaptarea contractului de credit. În măsura în care executarea contractului este excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor și obligațiilor derivând din chiar prevederile sale, acesta își pierde utilitatea socială, fiind, așadar, imposibilă/irațională continuarea sa; în acest caz, instanța va dispune stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate către creditor.120.Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă cerințele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât stabilește în mod clar că soluția adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar, pentru a dispune una dintre cele două soluții, oferă instanței judecătorești un criteriu rațional, și anume aprecierea posibilității continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestațiile la care părțile s-au obligat. Totodată, textul criticat nu încalcă art. 21 alin. (3) din Constituție pentru că atât debitorul, cât și creditorul în faze procesuale distincte pot formula cereri de adaptare a contractului. Prin urmare, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție.121.Cu privire la criticile aduse art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, Curtea a reiterat jurisprudența sa în materie, potrivit căreia suspendarea de drept operată prin textele de lege criticate este proporțională cu scopul legitim urmărit. Cu privire la art. 7 alin. (4) teza a doua din lege, Curtea a constatat că acest text este unul precizator, fără ca ipoteza sa normativă să dubleze art. 7 alin. (4) teza întâi din lege. Astfel, suspendarea executării silite, inclusiv a popririi, era deja prevăzută chiar de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în forma sa inițială. Prin urmare, art. 7 alin. (4) teza a doua din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa privind calitatea legii. În aceste condiții, art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016 nu este decât o consecință firească a art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) și art. 8 alin. (3) din lege, faptul depunerii notificării și al desfășurării procedurilor judiciare consecutive acesteia neputând antrena înscrierea debitorului în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici. Curtea a subliniat că textul criticat este unul de strictă interpretare, care se referă la datoria/penalitățile rezultate din contractul de credit supus notificării, și nu din alte acte/fapte juridice ale debitorului străine acestui contract. Având în vedere cele expuse, art. 5 alin. (3) și (3^1) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.122.Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea a observat că acest text a fost introdus prin Legea nr. 52/2020 și a format obiectul controlului a priori de constituționalitate prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragrafele 114-116, fiind constatat neconstituțional, însă legiuitorul l-a pus de acord cu exigențele stabilite prin decizia antereferită a Curții Constituționale. Redactarea actuală diferă în mod esențial de cea constatată ca fiind neconstituțională, dispoziția legală criticată fiind pusă de acord cu decizia Curții Constituționale. Noua reglementare se circumscrie ipotezei admiterii contestației și se referă exclusiv la penalitățile și daunele-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării, nu și la rata plătită de debitor. Astfel, dacă se probează că debitorul a fost de rea-credință, acesta datorează, în ipoteza admiterii contestației, pe lângă rată (capital și dobândă), penalități și daune-interese; în schimb, dacă a fost de bună-credință, va datora doar rata (capital și dobândă). Având în vedere cele expuse, art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.123.Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, paragraful 115, a statuat că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, acestea se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 și 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează. Faptul că legea stabilește criteriile în funcție de care intervine impreviziunea nu înseamnă că prevederile sale sunt retroactive; de altfel, judecătorul cauzei însuși avea competența de a stabili criteriile în funcție de care apreciază impreviziunea în perioada 2016-2019. Înlocuirea unor criterii judiciare variabile și subiective în sine cu criterii legale fixe și obiective nu echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității. Impreviziunea a fost și este reglementată de Codul civil (atât de cel din 1864, cât și de cel din 2009), cu consecința fie a adaptării, fie a încetării contractului, prin urmare, modul de evaluare a sa (legală/judiciară) nu denotă o aplicare retroactivă a instituției în sine (a se vedea și Decizia nr. 431 din 17 iunie 2021, precitată, paragraful 81). De altfel, nici consecințele intervenirii sale nu sunt novatoare față de regulile generale existente în materie (adaptarea/încetarea contractului). Prin urmare, art. 1 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție.124.Cu referire specifică la prevederile art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016, se impune reiterarea paragrafelor 196-199 din Decizia nr. 806 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 15 mai 2018. Astfel, Curtea a reținut că, pentru o înțelegere clară a acestui text, se impune situarea sa în contextul mai larg al art. 8 din Legea nr. 77/2016 în integralitatea lui. Alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 77/2016 instituie un remediu judiciar de drept civil specific Legii nr. 77/2016, respectiv dreptul de a cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 mai reglementează, deopotrivă, două aspecte cu referire la acest remediu judiciar.125.În primul rând, dreptul debitorului de a cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor are o natură subsidiară, adică poate fi exercitat numai în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. Așadar, debitorul își poate exercita dreptul menționat: 1) în situația în care creditorul nu procedează, potrivit art. 5 alin. (2) și (4) din Legea nr. 77/2016, la încheierea actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului constând, în principal, în dobânzi și penalități izvorând din contractul de credit ipotecar, sau/și 2) în situația, reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016, în care, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației formulate potrivit art. 7 din legea menționată, creditorul nu se prezintă, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia, în vederea semnării actului de dare în plată.126.În al doilea rând, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 îl indică pe titularul dreptului de a recurge la acest remediu judiciar specific, respectiv debitorul. Prevederile art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016 reprezintă, la rândul lor, o clarificare a sferei titularului dreptului de a recurge la remediul judiciar specific instituit de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Astfel, dacă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 nu face decât să se refere la categoria generală a debitorului, art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016 se referă la o anumită categorie, specifică, de titulari ai acestui drept la acțiune, respectiv consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Cu alte cuvinte, legiuitorul a specificat, în mod expres, o anumită categorie de titulari ai remediului judiciar specific instituit de art. 8 al Legii nr. 77/2016, consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. În sfârșit, în scopul clarificării sferei titularului dreptului la introducerea acțiunii instituite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, art. 8 alin. (5) teza întâi al acesteia dispune că acel consumator care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat poate formula această acțiune, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra sa.127.Rezultă că, în soluționarea acțiunii în constatare instituite de art. 8 al Legii nr. 77/2016, deci inclusiv a celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanța judecătorească va aplica, în mod obligatoriu, teoria impreviziunii. O asemenea concluzie este, de altfel, reținută și în paragraful 123 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care Curtea a subliniat că instanța judecătorească este competentă să se pronunțe cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii și în faza executării silite. În urma procesului de aplicare a teoriei impreviziunii, inclusiv în faza executării silite, instanța judecătorească, potrivit considerentelor de la paragraful 121 al deciziei antereferite, va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa. În acest context, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016.128.Curtea reține că art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 au fost constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, precitată, motivat de faptul că nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, și Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, precitată), fiind astfel contrare art. 147 alin. (4) din Constituție prin raportare la art. 1 alin. (5) și art. 44 din Constituție.129.Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a reținut că prezumția legală absolută instituită vizează debitorul împotriva căruia s-a derulat și s-a finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea imobilului cu destinație de locuință și împotriva căruia se continuă executarea, având ca debit un rest neacoperit ca urmare a vânzării realizate. O asemenea măsură reprezintă o ingerință a statului în dreptul de proprietate privată al creditorului, iar limitarea creanței antereferite numai la valoarea bunului ipotecat, pe motiv că acesta a fost executat silit, aspect căruia i se dă eficiența unei situații de impreviziune, fără ca aceasta să fie una reală și efectivă, nu relevă existența unui scop legitim al ingerinței, constituindu-se mai degrabă într-o măsură socială sau care valorifică o condiție potestativă simplă din partea debitorului, cu consecința privării de proprietate a creditorului asupra unei părți din creanța sa. Prin urmare, aceasta, în realitate, reprezintă o cauză de limitare a răspunderii contractuale a debitorului ce împiedică executarea contractului de credit, în funcție de voința debitorului. Practic, o circumstanță personală, fără legătură cu clauzele contractului, este convertită într-un caz de impreviziune.130.Curtea a mai reținut că art. 8 teza a doua din Legea nr. 77/2016 cuprinde un element de procedură și unul de drept substanțial. Cel de procedură privește faptul că debitorul care apelează la procedura reglementată de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu o poate face direct, ci prin depunerea unei notificări conform art. 5 alin. (1) din aceeași lege. Această reglementare procedurală reprezintă o transpunere în plan normativ a paragrafului 44 din Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017. În schimb, reglementarea de drept substanțial, și anume prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, afectând art. 8 teza a doua din Legea nr. 77/2016. În concepția Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, reținerea impreviziunii pentru un creditor aflat în situația descrisă parcurge etapa notificării, a contestației la notificare, a încheierii actului de dare în plată și, în caz de neconformare a creditorului, etapa de stingere a datoriei izvorâte din contractul de credit. Prin urmare, pentru etapa notificării, ipotezele de impreviziune sunt reglementate de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din lege, acestora neputându-le fi alăturată o nouă ipoteză care vizează o eventuală consecință a impreviziunii (faptul că bunul imobil ipotecat a fost executat și că executarea continuă pentru că datoria inițială/accesoriile acesteia nu a/au fost acoperită/ acoperite). Așadar, chiar dacă bunul imobil ipotecat a fost vândut la licitație publică, iar executarea silită continuă, debitorul trebuie să se încadreze în ipotezele de impreviziune prevăzute de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din lege pentru a putea solicita stingerea datoriei. În condițiile constatării neconstituționalității tezei a doua, Curtea a constatat și neconstituționalitatea tezei a treia pentru că aceasta devine restrictivă și poate relativiza întreaga procedură prin introducerea unui dubiu, respectiv acela că numai art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător, nu și celelalte dispoziții cuprinse în art. 4. Rezultă că, în ipoteza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, pentru a se reține incidența impreviziunii, devin incidente art. 4 alin. (1) lit. e) și alin. (1^1)-(1^3) din aceeași lege.131.Prin urmare, raportat la cauza de față, având în vedere soluția de neconstituționalitate, precum și data sesizării Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.132.Desigur, revine instanțelor de judecată competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit și de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudența Curții Constituționale asociată acestora (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 7 septembrie 2018, paragraful 256).133.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.134.Cu privire la art. 148 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea Constituțională a statuat că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare, de către legea națională, a Constituției, unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. În cauză, prevederile invocate ale art. 127 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ale art. 1 din Decizia Consiliului din 29 iunie 1998 privind consultarea Băncii Centrale Europene de către autoritățile naționale cu privire la proiectele de reglementare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 42 din 3 iulie 1998, nu au însă legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, acestea referindu-se la alte aspecte. Astfel, impreviziunea este o instituție esențialmente de drept civil. Prin urmare, dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză.135.În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 79 și ale art. 141 din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, neexistând o încălcare a vreunui drept fundamental. De altfel, Curtea reține că avizul Consiliului Legislativ și cel al Consiliului Economic și Social au fost solicitate potrivit legii.136.De asemenea, în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de fundamentare și motivarea insuficientă a actului normativ criticat, Curtea reține că nu are competența să analizeze caracterul justificat sau fundamentat al unei „propuneri legislative“ și nici fundamentarea expunerii de motive a acesteia. Mai mult, controlul de constituționalitate nu vizează propunerile legislative, ci legea adoptată și nepromulgată încă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 42 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 23 iulie 1993).137.De altfel, în jurisprudența sa, respectiv Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-40, Curtea a reținut că nu are competența să controleze modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor inițiative legislative. Expunerea de motive și, cu atât mai puțin, modul său de redactare nu au consacrare constituțională. Curtea a reținut că expunerea de motive, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție, este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce doar la facilitarea înțelegerii scopului acesteia. Prin urmare, expunerea de motive nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate, metoda de interpretare teleologică. Faptul că expunerea de motive nu este suficient de precisă sau că nu lămurește toate aspectele de conținut ale normei nu duce la concluzia că însăși norma respectivă este neconstituțională pentru acest motiv, aceasta având doar o funcție de suport în interpretarea normei adoptate. Nu este rolul Curții Constituționale să analizeze constituționalitatea legii prin prisma conținutului expunerii de motive. Așadar, controlul de constituționalitate vizează legea ca atare, și nu opțiuni, dorințe sau intenții cuprinse în expunerea de motive. (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 405 din 21 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1232 din 21 decembrie 2022, paragrafele 38 și 39)138.În aceste condiții, pentru toate considerentele de mai sus, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale invocate.139.În ceea ce privește prevederile art. 102 din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză întrucât se referă la rolul și structura Guvernului.140.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în privința punctului 1 și cu majoritate de voturi în privința punctului 2,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de B.R.D. – Groupe Société Générale – S.A. din București în Dosarul nr. 3.271/225/2018 al Tribunalului Mehedinți – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5.169/306/2020 al Judecătoriei Sibiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 13.970/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 24.651/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 19.230/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 22.261/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 1.152/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă, în Dosarul nr. 20.303/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 22.242/233/2020 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 15.743/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, de Raiffeisen Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 1.956/289/2020 al Judecătoriei Reghin, în dosarele nr. 14.469/4/2020 și nr. 12.769/4/2020 ale Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 16.833/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România – S.A. din București în Dosarul nr. 9.148/271/2020 al Judecătoriei Oradea – Secția civilă, de Banca Românească – S.A. din București în Dosarul nr. 6.081/182/2020 al Judecătoriei Baia Mare – Secția civilă, în Dosarul nr. 16.135/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 15.768/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 11.990/281/2020 al Judecătoriei Ploiești, în Dosarul nr. 14.509/233/2020 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 16.676/233/2020 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.759/193/2020 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă, în Dosarul nr. 5.944/221/2020 al Judecătoriei Deva – Secția civilă, de Credit Plus (Gulf) Ltd. din Dubai, Emiratele Arabe Unite în Dosarul nr. 12.990/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, de Credit Europe Bank România – S.A. din București în Dosarul nr. 12.867/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în Dosarul nr. 10.890/320/2020/a1 al Tribunalului Specializat Mureș, de Garanti Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 10.599/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, în Dosarul nr. 17.258/94/2020 al Judecătoriei Buftea – Secția civilă, de Unicredit Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 27.050/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 4.680/291/2020 al Judecătoriei Roman, în Dosarul nr. 20.372/303/2020 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, de Invest Capital Ltd din San Gwann, Malta, în Dosarul nr. 17.184/280/2020 al Judecătoriei Pitești – Secția civilă, în Dosarul nr. 9.306/315/2020 al Judecătoriei Târgoviște, în Dosarul nr. 2.943/197/2021 al Judecătoriei Brașov, în Dosarul nr. 12.382/215/2020 al Judecătoriei Craiova – Secția I civilă, în Dosarul nr. 22.876/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 16.327/301/2020 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 679/1.748/2021 al Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, în Dosarul nr. 645/1.748/2021 al Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, de Eos Credit Funding Dac din Dublin, Irlanda, în Dosarul nr. 27.748/245/2020 al Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 26.160/245/2019 al Tribunalului Iași – Secția I civilă, în Dosarul nr. 12.571/302/2020 al Judecătoriei Sectorului 5 – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8.065/271/2020 al Tribunalului Bihor – Secția a II-a civilă și de Patria Bank – S.A. din București în Dosarul nr. 5.762/328/2020 al Judecătoriei Turda.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași părți în dosarele acelorași instanțe și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1), ale art. 8 alin. (5) teza întâi, ale art. 10 alin. (1) și ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum și Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Sibiu – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, Judecătoriei Iași – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca – Secția civilă, Judecătoriei Galați – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, Judecătoriei Reghin, Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Judecătoriei Oradea – Secția civilă, Judecătoriei Baia Mare – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, Judecătoriei Ploiești, Judecătoriei Galați – Secția civilă, Judecătoriei Botoșani – Secția civilă, Judecătoriei Deva – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București, Tribunalului Specializat Mureș, Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, Judecătoriei Buftea – Secția civilă, Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă, Judecătoriei Roman, Judecătoriei Pitești – Secția civilă, Judecătoriei Târgoviște, Judecătoriei Brașov, Judecătoriei Craiova – Secția I civilă, Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, Tribunalului Iași – Secția I civilă, Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă, Tribunalului Bihor – Secția a II-a civilă și Judecătoriei Turda și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x