DECIZIA nr. 745 din 23 noiembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru“, excepție ridicată de Ionuț Alexandru, Mariana Damian și Mihaela Marin în Dosarul nr. 2.024/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.452D/2016. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014 și Decizia nr. 661 din 15 octombrie 2015. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 21 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.024/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.“ Excepția a fost ridicată de Ionuț Alexandru, Mariana Damian și Mihaela Marin cu prilejul soluționării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată într-o cauză având ca obiect o cerere de strămutare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile criticate sunt neconstituționale „în măsura în care dispun alimentarea bugetului administrațiilor locale cu 70% din taxa judiciară, în condițiile în care administrațiile locale de la domiciliul plătitorilor nu participă la administrarea justiției și nu fac nicio cheltuială în acest scop.“ Apreciază, totodată, că Guvernul, emitent al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, a folosit denumirea înșelătoare de „taxă judiciară“, în loc să informeze corect cetățenii, în sensul că cei 70% din taxa judiciară, care intră în bugetul administrațiilor locale sunt, în realitate, un impozit suplimentar în favoarea administrațiilor locale, impus celor care apelează la justiție.  … 6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Instanța de judecată apreciază că prevederile art. 9 lit. b) coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu aduc nicio atingere dispozițiilor constituționale invocate, astfel încât, prevederile prin care este reglementată destinația sumelor colectate cu titlu de taxă judiciară de timbru nu îngrădesc nicidecum accesul liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 661 din 15 octombrie 2015. … 9.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale. Arată, în esență, că reglementarea legală prin care se impune obligația de a achita o taxă de timbru, în cuantum fix, pentru cererile de strămutare în materie civilă, urmărește menținerea unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit, prin impunerea unei taxe de timbru în cuantum rezonabil, neputând fi apreciat de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile „art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare.  … 13.Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepției de neconstituționalitate și a conținutului încheierii de sesizare, Curtea constată că, în realitate, criticile formulate de autorii excepției vizează prevederile art. 9 lit. b) coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Curtea reține, totodată, faptul că alin. (3) al art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost abrogat, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin art. V din Legea nr. 177 din 18 iulie 2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 21 iulie 2017. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează „dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, prevederile art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile speței, așa încât, în aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității acestora. Având în vedere cele mai sus precizate, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 9 lit. b) coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care au următorul conținut normativ: – Art. 9 lit. b): „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: […]b) cereri de strămutare în materie civilă – 100 lei;“; … – Art. 40 alin. (3): „La finele fiecărei zile lucrătoare, unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului virează o cotă de 30% din suma colectată în contul de venituri al bugetului local prevăzut la alin. (1) în ziua respectivă în contul distinct de venituri al bugetului de stat «Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru», deschis la unitățile Trezoreriei Statului. Ministerul Finanțelor Publice comunică lunar Ministerului Justiției informațiile privind sumele virate în acest cont.“  …  … 14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 31 alin. (2) referitoare la obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul de proprietate privată și celor ale art. 56 alin. (1) și (2) referitoare la contribuțiile financiare.  … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în legătură cu problema instituirii taxelor judiciare de timbru, s-a pronunțat de nenumărate ori, concluziile reținute fiind aplicabile pe deplin și speței de față. Curtea constată, de asemenea, că soluția legislativă criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens, fiind, spre exemplu, Decizia nr. 221 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 680 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 23 decembrie 2014 sau Decizia nr. 573 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014. … 16.Prin aceste decizii, instanța de contencios constituțional a statuat că „accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. De asemenea, Curtea a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.  … 17.Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, Curtea a arătat că plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. S-a reținut, totodată, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. … 18.În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. De asemenea, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției. Totodată, Curtea Europeană a reținut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanțele judecătorești, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiție cu gratuitatea actului de justiție. Statele membre trebuie să se asigure, însă, de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilitățile financiare ale anumitor justițiabili nu reprezintă o restricție disproporționată ce împiedică dreptul de acces la o instanță de judecată. … 19.Raportat la criticile din prezenta cauză, în jurisprudența sa în materie, Curtea a subliniat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei, care nu este de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar. Ca atare, nu pot fi reținute criticile referitoare la restricționarea accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe, datorată în cazul depunerii unei cereri de strămutare, în materie civilă, și nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată. … 20.De altfel, în ipoteza în care ar exista situații în care părțile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora și, în consecință, să nu se poată adresa justiției, Curtea a menționat că legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri. … 21.În ce privește critica privind destinația sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Curtea a reținut că, „potrivit dispozițiilor constituționale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinația impozitelor și taxelor, precum și a altor venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condițiile legii“. Totodată, prin Decizia nr. 931 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2013, Curtea a reținut că, „potrivit principiului realității bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de proveniență, iar cheltuielile pe acțiuni și obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează și servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesitățile practice ale execuției bugetare, care au demonstrat că o afectare inițială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanțat, fie la cheltuirea întregului venit, deși necesitățile nu o impun. Calificarea unor surse de venituri ca aparținând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituțională numai în situația în care funcționarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce, în speță, nu este cazul.“  … 22.Totodată, Curtea a constatat că „independența financiară a justiției nu este dată de destinația taxei judiciare de timbru, ci de existența în sine a unor alocații bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcționare a instanțelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestație raportat la actul de justiție, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiției nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinație sumelor de bani provenite din contraprestația efectuată la serviciul public prestat de instanțele judecătorești, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal.“ De altfel, în cuprinsul art. 56 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 (în prezent abrogat prin Legea nr. 177/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal), se prevedea că „începând cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele încasate în contul bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale, cota care se virează la bugetul de stat potrivit art. 40 alin. (3) este de 45%“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015). … 23.În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 31 alin. (2) referitoare la obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, apreciem că acestea nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Alexandru, Mariana Damian și Mihaela Marin în Dosarul nr. 2.024/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 9 lit. b) coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 23 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește