DECIZIA nr. 744 din 21 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (15) și (16) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bogdan Cătălin Graur în Dosarul nr. 42.204/245/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.530 D/2017. … 2.La apelul nominal este prezent autorul excepției, asistat de doamna avocat Otilia Dupu. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului excepției, care susține admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, depunând în acest sens și concluzii scrise. Arată că, deși în fața Curții Constituționale nu poate aduce critici noi, întrucât au intervenit modificări între timp, respectiv constatarea neconstituționalității soluției legislative cuprinse în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și a excepțiilor formulate ori a excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate“, s-a referit la acestea în concluziile scrise. … 4.În continuare, prezintă Curții situația de fapt în cauză, arătând că fiecare excepție se referă la o astfel de situație. Astfel, împotriva autorului excepției a fost formulată o plângere penală, iar acesta a solicitat în cadrul cercetării penale să fie audiat în prezența procurorului, confruntarea cu partea vătămată, cu martori, precum și înregistrări audiovideo. Toate probele au fost respinse prin ordonanță de către procuror, iar ulterior autorul a primit citație, pentru confirmarea renunțării la urmărirea penală. Făcând trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017, arată că motivarea neconstituționalității prevederilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală se întemeiază pe argumente identice celor afirmate în susținerea neconstituționalității prevederilor art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală. Astfel, aspectele acolo reținute de Curte se aplică și în prezenta cauză cu aceleași considerente ca și în cazul fazei de cameră preliminară care, potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, are „funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată“. Or, în situația de față există o discriminare evidentă între verificarea legalității renunțării la urmărirea penală (netrimiterii în judecată) și verificarea legalității și temeiniciei actului de sesizare al instanței (trimiterii în judecată): în prima situație verificarea se face doar pe baza materialului probator de la dosarul cauzei și pe baza înscrisurilor noi prezentate, pe când în cea de-a doua situație există o verificare completă pe baza unui probatoriu complex. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind obligatorie respectarea dreptului la apărare al autorului excepției în vederea dovedirii inexistenței săvârșirii infracțiunii, prin administrarea unui probatoriu complet și corect, iar nu doar prin analiza unor înscrisuri, fără să existe audierea sa ori a oricăror altor martori în mod nemijlocit de către un judecător în sensul Convenției, limitându-se, astfel, posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția. Se mai arată că, pe lângă problema de ordin probatoriu, poate fi identificat un alt aspect de neconstituționalitate al art. 318 din Codul de procedură penală, și anume acela că nu este respectat principiul imparțialității și independenței magistraților, și nici cel al dublului grad de jurisdicție. Deși potrivit legislației române, judecătorii și procurorii au deopotrivă calitatea de magistrați, procurorul nu îndeplinește exigențele de independență și imparțialitate ale unui magistrat, ceea ce înseamnă că exigența dublului grad de jurisdicție în ceea ce privește soluțiile de renunțare la urmărirea penală nu este respectată. Pe de altă parte, art. 339-341 din Codul de procedură penală exclud într-un mod neînțeles soluțiile de renunțare la urmărirea penală dintre cele împotriva cărora se poate formula plângere de către părți sau persoane interesate. Mai arată că a luat cunoștință de punctul de vedere exprimat în cauză de Avocatul Poporului și celelalte rapoarte, însă acestea surprind neplăcut, întrucât este adevărat că ne aflăm în fața unei instanțe, însă utilitatea demersului la instanța de judecată este asigurarea dreptului la apărare, or, funcția judecătorului de cameră preliminară rămâne pur formală. … 5.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală dispusă de procuror, nu sunt afectate dispozițiile constituționale invocate. În acest sens se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 48 din 22 ianuarie 2019. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Decizia penală nr. 281/A din 6 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 42.204/245/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, admițând calea de atac formulată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pronunțată prin Decizia nr. 560 din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 318 alin. (15) și (16) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Bogdan Cătălin Graur în cadrul apelului formulat împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Iași, „având ca obiect confirmare renunțare urmărire penală.“ … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, întrucât suspectul/inculpatul nu se poate apăra în mod efectiv, deoarece nu poate reveni asupra declarației date în fața organelor de urmărire penală, având în vedere că, potrivit art. 315 din Codul de procedură penală, în fața judecătorului de cameră preliminară, în procedura de confirmare a renunțării la urmărirea penală, prin alin. (15) al art. 318 din Codul de procedură penală se restricționează mijloacele de probă doar la înscrisuri noi. În consecință, instanța de judecată (judecătorul de cameră preliminară) nu exercită o verificare efectivă a probatoriului administrat în cauză, iar confirmarea soluției de renunțare la urmărirea penală constituie în concret doar o formalitate din partea judecătorului, participant la procesul penal care se încadrează în noțiunea de „magistrat“ care trebuie să beneficieze de garanții de independență și imparțialitate. În situația în care cel care are calitatea de acuzat sau suspect nu face declarații în faza de urmărire penală din dorința de a fi audiat de către instanța de judecată, ajunge să nu dispună în mod efectiv și real de „înlesnirile necesare pregătirii apărării“, garanție prevăzută de art. 24 alin. (1) din Constituție. Așa fiind, prin limitarea probatoriului doar la înscrisuri noi, fără posibilitatea de a administra și alte mijloace de probă, fără audierea suspectului/inculpatului și fără posibilitatea de a promova o cale de atac împotriva încheierii nu se respectă dreptul la apărare în conformitate cu garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, nu se respectă principiul proporționalității, câtă vreme nu rezultă care este obiectivul legitim urmărit și nici condiția necesității instituirii restricției asupra drepturilor invocate. Se mai arată că în cazul în care judecătorul de cameră preliminară confirmă renunțarea la urmărirea penală, persoana care are calitatea de suspect nu poate obține clasarea urmăririi penale, deoarece soluția dată în camera preliminară este definitivă, astfel cum precizează alin. (16) al art. 318 din Codul de procedură penală și se creează o situație discriminatorie pentru suspectul care, în fața organelor de cercetare penală, și-a exercitat dreptul la tăcere. De asemenea, excluderea efectuării controlului judiciar asupra soluției de confirmare a renunțării la urmărirea penală face imposibilă îndreptarea erorilor comise atât de către judecătorul de cameră preliminară, cât și de organele de cercetare penală, deoarece este imposibilă verificarea legalității administrării probelor și efectuării actelor organelor de urmărire penală. … 8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul de cameră preliminară verifică soluția procurorului de renunțare la urmărirea penală. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 318 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii de obținere în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. Această procedură este similară, într-o anumită măsură, cu cea privitoare la soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, reglementată în dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală. Or, privitor la aceste din urmă dispoziții, Curtea Constituțională s-a pronunțat în repetate rânduri, constatând că acestea sunt constituționale. De asemenea, nu se poate considera că se încalcă dispozițiile art. 24 alin. (1) din Constituție care garantează dreptul la apărare, întrucât prin hotărârea respectivă judecătorul de cameră preliminară nu a declarat vinovată și nici nu a condamnat vreo persoană. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară doar verifică legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală pe baza lucrărilor și a materialului de urmărire penală, precum și a înscrisurilor noi prezentate, nefiind afectat în niciun fel dreptul la apărare. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 21 din Constituție privitor la accesul liber la justiție, dispozițiile analizate garantând accesul la justiție, nu oricum, ci cu respectarea normelor de procedură. Nu se încalcă nici dispozițiile art. 53 din Constituție, în cauză nefiind vorba de o restrângere a unor drepturi, ci de exercitarea lor cu respectarea dispozițiilor legale. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul de cameră preliminară verifică soluția procurorului de renunțare la urmărirea penală. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 318 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii de obținere în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. Prin urmare, prevederile criticate nu încalcă dispozițiile art. 126 din Constituție. De asemenea, nu este afectat nici dreptul la apărare, deoarece, potrivit art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară verifică doar legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală pe baza lucrărilor și a materialului de urmărire penală, precum și a înscrisurilor noi prezentate. Cât privește dispozițiile art. 21 din Constituție, Guvernul apreciază că nici acestea nu sunt încălcate, deoarece sunt respectate garanțiile procesuale prevăzute de lege în concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil. Totodată, nefiind vorba de o restrângere de drepturi, ci de o exercitare a lor cu respectarea dispozițiilor legale criticate, nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 53. … 11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, este firesc ca, în vederea soluționării cauzei, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea soluției de renunțare la urmărirea penală, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. De aceea, dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil astfel cum acesta este consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, persoanele interesate având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul de urmărire penală, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv „înscrisuri noi“. Totodată, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate. Este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție care rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (2). Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social. Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, Avocatul Poporului menționează că aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, în cauza de față, nu poate fi reținută, cu atât mai mult cu cât suspectul are posibilitatea, potrivit art. 18 din Codul de procedură penală, să ceară continuarea procesului penal. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 318 alin. (15) și (16) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Renunțarea la urmărirea penală, care au următorul conținut:– Art. 318 alin. (15) și (16):(15)Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate și, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară:a)desființează soluția de renunțare la urmărire penală și trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală; … b)desființează soluția de renunțare la urmărirea penală și dispune clasarea. … (16)Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală, o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.“  …  … 15.Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 126 referitor la instanțele judecătorești. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, Curtea a reținut că dispozițiile art. 318 alin. (15) și (16) sunt în concordanță cu prevederile constituționale cuprinse în art. 21, 24 și 126.  … 17.Cu acel prilej, Curtea a statuat că limitarea mijloacelor de probă pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară soluționează cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală este justificată, având în vedere natura juridică a acestei proceduri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului sub aspectul legalității și temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală. Ca urmare, este firesc ca judecătorul de cameră preliminară să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de renunțare la urmărirea penală atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, dispozițiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată și alte persoane interesate cărora, în acord cu art. 318 alin. (12) din același cod, li se comunică ordonanța de renunțare la urmărirea penală având deplina libertate de a demonstra în fața judecătorului de cameră preliminară nelegalitatea actului atacat (paragrafele 28, 29).  … 18.În același sens, Curtea a mai reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării cererii de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Astfel, dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Dispozițiile art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală nu aduc atingere art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală dispusă de procuror, nu sunt afectate dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție și la garantarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât persoanele interesate nu sunt împiedicate să își angajeze un apărător (paragraful 30). … 19.În acord cu aceeași jurisprudență, Curtea reține și în prezenta cauză că drepturile fundamentale invocate nu sunt cu nimic îngrădite prin dispozițiile legale supuse criticilor de neconstituționalitate, din moment ce dispozițiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală reglementează soluțiile ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară cererii de confirmare a soluției. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Respingând cererea de confirmare și desființând soluția examinată, judecătorul de cameră preliminară poate să dispună fie trimiterea cauzei la procuror „pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală“, fie clasarea, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. În ambele situații, dreptul la un proces echitabil al petentului este asigurat, acesta având posibilitatea să se prevaleze de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept. Completarea urmăririi penale, în sensul textului legal citat, vizează inclusiv realizarea unui „probatoriu complet și corect“, astfel încât nu se poate reține critica autorului referitoare la pretinsa limitare, prin dispozițiile menționate, a dreptului la apărare. … 20.Tot astfel, împrejurarea că, potrivit art. 318 alin. (14) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată asupra legalității și temeiniciei soluției de renunțare la urmărirea penală, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12) și cu participarea procurorului, constituie o materializare a dreptului la un proces echitabil în condiții de contradictorialitate, regulile procesuale mai sus analizate reprezentând tot atâtea garanții ale realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin textul criticat.  … 21.Curtea reține, în același sens, și jurisprudența sa în privința unor soluții legislative similare, care se regăsesc în art. 335 alin. (4^1) și art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală referitoare la procedura de confirmare a legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, precum și la procedura de soluționare a plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare, legiuitorul prevăzând și pentru aceste situații că judecătorul de cameră preliminară se pronunță pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror noi înscrisuri prezentate. Astfel, prin Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, invocată și în cuprinsul Deciziei nr. 48 din 22 ianuarie 2019, precitată, paragraful 24, Curtea a reținut, între altele, că „persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, în jurisprudența sa, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, precitată, și Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996)“. Pentru aceleași considerente, aplicabile mutatis mutandis, nu se poate reține pretinsa discriminare invocată în cauză. Altfel spus, persoana față de care s-a dispus renunțarea penală se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanei față de care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel încât Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea soluției legislative cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu permite judecătorului de cameră preliminară, în soluționarea cererilor și excepțiilor formulate ori excepțiilor ridicate din oficiu, să administreze alte mijloace de probă în afara „oricăror înscrisuri noi prezentate“, decizie la care autorul excepției face referire, nu își găsește aplicabilitatea în cauza de față. … 22.De asemenea, cu privire la critica potrivit căreia nu există încă o cale de atac împotriva încheierii de confirmare a ordonanței de renunțare la urmărirea penală, Curtea constată că o soluție legislativă similară se regăsește și în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală referitor la soluționarea de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii formulate împotriva soluției de clasare. Cu privire la aceasta Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, paragraful 15, Decizia nr. 189 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 15 iunie 2015, paragraful 17 și altele) că o astfel de reglementare nu este neconstituțională, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Art. 129 din Constituție prevede că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Cât privește invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, în cauza de față, nu poate fi reținută. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bogdan Cătălin Graur în Dosarul nr. 42.204/245/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 318 alin. (15) și (16) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește