DECIZIA nr. 744 din 14 decembrie 2023

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000 privind organizarea activității de expertiză criminalistică, excepție ridicată de Ioan Lucian Mihălțan și Adrian Bolbos în Dosarul nr. 5.814/30/2018 al Tribunalului Timiș – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.912D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 53 din 28 februarie 2023 și Decizia nr. 601 din 20 septembrie 2016. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 14 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.814/30/2018, Tribunalul Timiș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000 privind organizarea activității de expertiză criminalistică, excepție ridicată de Ioan Lucian Mihălțan și Adrian Bolbos într-o cauză penală în care a fost depus raportul de expertiză traseologică efectuat în dosar, acesta făcând parte din ansamblul probator în baza căruia urmează să se pronunțe o soluție în cauză. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care limitează/interzic participarea expertului-parte la efectuarea constatărilor care stau la baza întocmirii raportului de expertiză. În măsura în care prin „participare la efectuarea expertizei“ se înțelege doar efectuarea unor activități înainte sau după efectuarea raportului de expertiză, iar nu dreptul expertului-parte de a participa efectiv la constatări și la efectuarea expertizei, dreptul la apărare, care include în componența și dreptul inculpatului de a numi un expert care să participe la efectuarea expertizei, este încălcat. Împrejurarea că dispozițiile de lege criticate nu menționează expres posibilitatea expertului-parte de a participa la efectuarea expertizei și a constatărilor care o precedă, ci doar la activitățile anterioare (verificarea și completarea materialului necesar pentru efectuarea expertizei) sau ulterioare (obiecții la raportul de expertiză), a condus în practică la îngrădirea dreptului expertului recomandat de una dintre părți de a participa efectiv la realizarea expertizei. Autorii fac referire la Decizia Curții Constituționale nr. 143 din 5 octombrie 1999. Susțin că dreptul de efectuare a unor obiecțiuni sau de verificare/completare a materialului necesar prevăzut de art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000 nu compensează dreptul expertului de a participa efectiv la efectuarea expertizei. … 6.Tribunalul Timiș – Secția penală, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 601 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că părților li se oferă posibilitatea legală de a cere ca experți aleși de acestea să supravegheze efectuarea expertizei de către expertul desemnat de instanță reprezintă o garanție a exercitării depline a dreptului la apărare, prevederile de lege criticate în cauza de față referitoare la modul în care aceștia pot interveni necontravenind dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituție. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 601 din 20 septembrie 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000 privind organizarea activității de expertiză criminalistică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 29 august 2000, având următorul conținut: „Experții autorizați, numiți de organele judiciare, la cererea părților, participă personal la efectuarea expertizelor prin observații cu privire la obiectul expertizei, modificarea sau completarea acestuia, verificarea și completarea materialului necesar pentru efectuarea expertizei, precum și prin obiecții la raportul de expertiză, adresate organului judiciar.“ … 12.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, pronunțând Decizia nr. 53 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 20 iunie 2023, Decizia nr. 601 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, și Decizia nr. 166 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 20 aprilie 2021. … 14.Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că efectuarea expertizelor judiciare se încuviințează sau se dispune, conform art. 330 alin. (1) din Codul de procedură civilă, de către instanța de judecată, la cererea părților ori din oficiu, dacă apreciază că, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, este necesar să se cunoască părerea unor specialiști. Totodată, participarea la efectuarea expertizei a experților independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau a subiecților procesuali principali, este consacrată și în art. 172 alin. (8) din Codul de procedură penală. … 15.Curtea a observat că, potrivit art. 1 și 10 din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000, expertizele criminalistice judiciare se efectuează de către experți criminaliști autorizați care își desfășoară activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor de specialitate publice ori private, în condițiile prevăzute de lege privind autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice. Experții criminaliști autorizați pot să își exercite activitatea și individual sau în cadrul societăților civile profesionale, constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate participarea la efectuarea expertizelor criminalistice, în condițiile legii. Prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000 stabilesc că experții autorizați numiți de organele judiciare la cererea părților și recomandați de acestea au dreptul să ia cunoștință de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cazul în care acești experți au altă opinie decât cea exprimată de expertul desemnat, vor întocmi rapoarte cu opinii separate. Expertul-parte are aceleași drepturi pe care le are și expertul desemnat de către instanță. … 16.Curtea a constatat că, în acest context legislativ, reglementarea criticată în cauză apare ca fiind rațională și justificată, întrucât expertul-parte are rolul de a supraveghea expertul desemnat de instanță, scopul desemnării sale fiind acela de a conferi părții încrederea că expertiza a fost realizată în condiții de profesionalism și imparțialitate, urmărind activitatea expertului, fără a executa efectiv expertiza, ci doar asigurându-se că modul de efectuare a operațiunilor specifice expertizei este conform standardelor și protocoalelor în materie, iar concluziile raportului de expertiză sunt rezultatul unei succesiuni de operațiuni și raționamente realiste și corect fundamentate științific. Expertul-parte va putea face observații referitoare chiar la obiectul expertizei, apreciind cu privire la necesitatea modificării sau completării acestuia, deci observațiile sale vor putea determina o redirecționare a cercetării tehnico-științifice, o reconfigurare a cadrului inițial în care aceasta urmează să se desfășoare. De asemenea, pentru obținerea unui rezultat corect, expertul-parte poate să verifice materialul necesar pentru efectuarea expertizei și are dreptul să facă observații cu privire la necesitatea ca acesta să fie completat. În fine, poate formula obiecții cu privire la raportul de expertiză elaborat în cauză de expertul oficial, având posibilitatea de a întocmi un raport distinct. … 17.Curtea a reținut că, în cadrul procesului, constituie mijloc de probă raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță, observațiile sau raportul expertului-parte având doar rol de orientare a instanței, oferindu-i acesteia o perspectivă diferită asupra semnificației rezultatelor raportului de expertiză și facilitându-i posibilitatea de a evalua corect relevanța concluziilor expertului desemnat. Astfel, deși opinia expertului-parte nu are valoare probatorie pentru instanță, aceasta poate constitui un reper important în sensul necesității lămuririi raportului oficial sau chiar a refacerii acestuia. … 18.Ca orice mijloc de probă, expertiza nu are valoare probantă absolută, ci va fi analizată în ansamblul tuturor celorlalte probe administrate (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 171 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 12 mai 2016, paragraful 26, prin care Curtea a constatat, referitor la aprecierea probelor în materie penală, că acestea nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză). În plus, raportul de expertiză întocmit de expertul oficial poate fi discutat în contradictoriu de către părți și poate fi supus controlului prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. … 19.Curtea a reținut că s-a mai pronunțat cu privire la o problematică similară, prin Decizia nr. 146 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 6 mai 2011, atunci când a examinat regimul juridic al experților care pot participa la expertizele medico-legale, cu referire la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005. Prin decizia menționată, Curtea a apreciat că nu poate reține criticile de neconstituționalitate formulate privitoare la neacordarea de drepturi egale expertului-parte medico-legal și expertului oficial. Curtea a observat că expertul-parte are posibilitatea să își exprime opinia, iar instanța are în vedere, la soluționarea cauzei, întregul material probatoriu administrat, inclusiv existența unor eventuale neconcordanțe între opiniile experților, proba cu expertiză neavând un caracter absolut. … 20.În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 143 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a observat că, prin aceasta, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 120 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968 și a reținut că, prin neacordarea în favoarea părților dintr-un proces penal a dreptului de a cere ca un expert recomandat de ele să participe la efectuarea expertizei atunci când aceasta urmează să fie efectuată de o instituție specializată potrivit legii, se restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al părților, fiind nesocotită garantarea acestui drept prin Constituție. Curtea a constatat că viciul de neconstituționalitate sancționat prin admiterea excepției a fost corectat, astfel că, în prezent, este posibil să se apeleze la experți-parte indiferent că expertiza va fi realizată de un expert autorizat sau de un institut de specialitate. Așadar, referirea la cele reținute prin decizia menționată de instanța constituțională nu are aplicabilitate în cauza de față. … 21.În continuare, Curtea a reținut că posibilitatea legală oferită părților de a cere ca experți aleși de acestea să supravegheze efectuarea expertizei de către expertul desemnat de instanță reprezintă o garanție a exercitării depline a dreptului la apărare. Curtea a apreciat că această concluzie este susținută și de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Astfel, în Cauza Mirilashvili împotriva Rusiei, soluționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 11 decembrie 2008, s-a reclamat faptul că excluderea anumitor experți propuși de parte din echipa de experți desemnați de instanță pentru efectuarea unei expertize tehnice a unor înregistrări audio în vederea identificării vocilor a fost nelegală și arbitrară, cei doi experți în discuție fiind bine-cunoscuți specialiști în domeniul analizei fonetice. Motivul respingerii de către instanța națională a celor doi experți a constat în faptul că unul dintre aceștia își exprimase deja opinia în calitate de „martor-expert“, iar celălalt era cetățean străin. … 22.În paragraful 189 din această hotărâre, instanța de la Strasbourg a reamintit că art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impune instanțelor interne obligația de a solicita opinia unui expert sau orice altă măsură de investigație care urmează să fie luată numai pentru că este solicitată de către o parte. Este, în primul rând, de competența instanței naționale să decidă dacă măsura solicitată este relevantă și esențială pentru stabilirea unui caz (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 24 octombrie 1989, pronunțată în Cauza H. împotriva Franței, paragrafele 60-61). Cu toate acestea, în cazul în care instanța decide că este necesară consultarea unui expert, apărarea trebuie să aibă posibilitatea de a adresa întrebări experților, de a-i contesta și de a-i interoga în mod direct la proces. În anumite circumstanțe, refuzul de a permite o contraexpertiză poate fi considerat drept o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție (paragraful 190) (a se vedea și Hotărârea din 5 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Stoimenov împotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 38 și următoarele). Totuși, exercitarea acestor drepturi de către apărare ar trebui să fie contrabalansate de interesul unei bune administrări a justiției. Art. 6 paragraful 1 coroborat cu paragraful 3 lit. d) din Convenție nu dă apărării un drept absolut la audierea unui anumit expert. Este de competența judecătorului intern să decidă dacă un expert propus de apărare este calificat și dacă includerea sa în echipa de experți va contribui la soluționarea cauzei (paragraful 91). … 23.De asemenea, în Hotărârea din 2 iunie 2005, pronunțată în Cauza Cottin împotriva Belgiei (paragraful 29), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că unul dintre elementele unei proceduri echitabile în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție este caracterul contradictoriu al acesteia: fiecare parte trebuie să aibă, în principiu, posibilitatea nu doar de a prezenta elementele necesare apărării sale și succesului pretențiilor sale, ci și de a lua cunoștință și de a discuta toate dovezile sau observațiile prezentate judecătorului, în scopul de a influența decizia instanței (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 18 martie 1997, pronunțată în Cauza Mantovanelli împotriva Franței, paragraful 33, Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Lobo Machado împotriva Portugaliei, paragraful 31, Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Vermeulen împotriva Belgiei, paragraful 33, și Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunțată în Cauza Nideröst-Huber împotriva Elveției, paragraful 24). … 24.Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat (paragraful 30) că este de competența instanțelor naționale să evalueze dovezile pe care le-au obținut și pertinența celor pe care părțile doresc să le prezinte, de vreme ce Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu reglementează regimul probelor ca atare. Cu toate acestea, sarcina Curții Europene este de a stabili dacă procedura în ansamblu, inclusiv modul în care au fost luate probe, a respectat caracterul echitabil impus de art. 6 paragraful 1 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 12 iulie 1988, pronunțată în Cauza Schenk împotriva Elveției, paragraful 46). Ca atare, instanța de la Strasbourg a afirmat că principiul contradictorialității, ca și celelalte garanții procedurale prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenție, are ca scop o procedură în fața unei instanțe. Nu se poate deduce din această dispoziție un principiu general și abstract potrivit căruia, în cazul în care un expert a fost numit de către un judecător, părțile trebuie să aibă dreptul, în toate cazurile, de a participa la lucrările întreprinse de acesta sau de a primi dovezile pe care acesta le-a luat în considerare. Esențial este faptul că părțile pot participa într-o manieră adecvată la procedura în fața instanței (a se vedea, mutatis mutandis, și Hotărârea din 19 iulie 1995, pronunțată în Cauza Kerojärvi împotriva Finlandei, paragraful 42 – final). … 25.Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Lucian Mihălțan și Adrian Bolbos în Dosarul nr. 5.814/30/2018 al Tribunalului Timiș – Secția penală și constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 75/2000 privind organizarea activității de expertiză criminalistică sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Timiș – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește