DECIZIA nr. 741 din 21 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Eduard Moldovanu în Dosarul nr. 7.648/99/2016 al Tribunalului Iași – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.455D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că revine legiuitorului competența de a legifera în sensul celor arătate în criticile formulate, sens în care invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 6 iunie 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 13 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.648/99/2016, Tribunalul Iași – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 297 alin. (1) din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Excepția a fost ridicată de Eduard Moldovanu într-o cauză penală privitoare la „săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 289 alin. (1) Cod penal și aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) Cod penal și aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal“. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că legiuitorul nu a stabilit un prag valoric minim al „pagubei“ și al „folosului necuvenit“ în reglementarea dată infracțiunii de abuz în serviciu și care să o delimiteze de celelalte forme de răspundere juridică. Se invocă lipsa de previzibilitate și lipsa de claritate a normei penale privind infracțiunea de abuz în serviciu raportat la tipul de răspundere juridică aplicabil în funcție de fapta funcționarului public ce cauzează paguba instituției. Se invocă motivarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, paragrafele 69-76, arătându-se că obligă legiuitorul ca la incriminarea faptei de abuz în serviciu să facă mai multe diferențieri între formele de vinovăție, gradul de vătămare a intereselor persoanelor, gradul de periculozitate raportat la valoarea socială apărată, proporționalitatea și justețea sancțiunii, necesitatea unei sancțiuni penale față de impactul asupra societății realizat prin fapta în sine. … 6.Tribunalul Iași – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă, deoarece obligația de a reglementa un prag valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei incriminate în cuprinsul normei penale intră în sarcina legiuitorului, și nu în sarcina Curții Constituționale, aspect care rezultă și din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 392 din 6 iunie 2017. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, instanța consideră că aceasta este neîntemeiată, făcând trimitere la argumentele Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017, paragrafele 58-60, și Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, paragrafele 86-90. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă, deoarece legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei, iar această atribuție nu intră în competența Curții Constituționale. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 este neîntemeiată, deoarece prin modul în care a fost incriminată constituie o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu. … 9.Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Arată că asupra unor critici similare Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 405/2016 și nr. 392/2017, precum și faptul că prin Decizia nr. 392/2017 Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu, precum și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:– Art. 297 din Codul penal: „(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.“; … – Art. 13^2 din Legea nr. 78/2000: „În cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.“ …  … 13.Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării obligatorii a Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la principiul egalității cetățenilor în fața legii, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei, art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și în art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiției. Se invocă de asemenea dispozițiile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 19 – Abuzul de funcții din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției adoptată la New York, ratificată prin Legea nr. 365/2004. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat aceleași dispoziții legale, prin raportare la dispoziții constituționale și din tratate internaționale, precum și față de critici similare, iar prin Decizia nr. 515 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 29 octombrie 2018, a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 15.Cu acel prilej, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos“ din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii“ și că a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. Curtea a mai reținut că ulterior, având în vedere natura diferită a criticilor de neconstituționalitate, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, pronunțând în acest sens Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018, prin care, cu referire la dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, a observat că Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 reprezintă o decizie interpretativă, astfel încât excepția de neconstituționalitate vizând înțelesul normei juridice care nu a fost exclus cadrului constituțional prin decizia antereferită poate face obiectul controlului de constituționalitate (a se vedea paragrafele 14 și 15). Curtea constată că și în prezenta cauză autorul formulează critici care vizează însăși existența normativă a art. 297 alin. (1) din Codul penal, prin prisma faptului că legiuitorul nu a intervenit asupra acestuia, după pronunțarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016. Sub acest aspect, Curtea a constatat că „excepția de neconstituționalitate este admisibilă și urmează a fi analizată pe fond“, concluzie valabilă și în prezenta cauză (a se vedea paragraful 15 din aceeași decizie). … 16.În continuare, Curtea observă că examinând critici similare vizând art. 297 alin. (1) din Codul penal, a reținut necesitatea reglementării de către legiuitor a unui prag al pagubei produse prin săvârșirea infracțiunii și circumstanțierea vătămării produse prin comiterea faptei, elemente în funcție de care să se aprecieze incidența sau nu a legii penale. De asemenea a constatat că nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat. În consecință, ținând seama de dispozițiile constituționale ale art. 142 alin. (1), potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției“, și de cele ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, „În România, respectarea […] legilor este obligatorie“, Curtea a subliniat că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii (Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, precitată, paragrafele 17-19, cu trimitere la Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55). … 17.Curtea a mai constatat că aspectele mai sus invocate sunt de natură a conferi un caracter proporțional reglementării criticate, prin mecanismele specifice controlului de constituționalitate (Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, precitată, paragraful 18), aceste considerente cuprinse în deciziile invocate fiind „de natură a asigura, totodată, claritate, precizie și previzibilitate reglementării criticate, punând dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) și, de asemenea, cu cele ale art. 23 alin. (12) din Constituție și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la principiul legalității incriminării și a pedepsei“ (Decizia nr. 515 din 17 iulie 2018, precitată, paragraful 18). În același sens, Curtea a reținut că „pronunțarea unei decizii sub rezervă de interpretare de către Curtea Constituțională nu conduce la imprevizibilitatea normei asupra căreia poartă decizia; din contră, decizia Curții clarifică aspectele de constituționalitate din cuprinsul acesteia. Desigur, este de dorit ca legiuitorul să intervină și să adopte actul de punere de acord a textului care a făcut obiectul deciziei de admitere a Curții Constituționale, însă, chiar în lipsa adoptării unui asemenea act, textul de incriminare rămâne în vigoare din punct de vedere normativ, cu corectivul adus prin decizia sub rezervă de interpretare antereferită, și, în consecință, poate fi aplicat. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție“ (Decizia nr. 217 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 septembrie 2019, paragraful 71). … 18.Referitor la pretinsa încălcare, prin același text din Codul penal, a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în condițiile prevăzute în ipoteza normei de incriminare analizate, motiv pentru care acestea nu contravin principiului egalității în drepturi (Decizia nr. 515 din 17 iulie 2018, precitată, paragraful 20). … 19.În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, Curtea a reținut că aceasta constituie, astfel cum prevede și titlul secțiunii din care face parte, o infracțiune asimilată celor de corupție, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracțiunii de abuz în serviciu. Curtea a observat că în legislația penală, în raport cu elementele componente, pot exista norme complete și norme incomplete, acestora din urmă lipsindu-le fie dispoziția, fie sancțiunea, fie elemente ale acestora, pe care le împrumută din conținutul altor norme. În legătură cu normele de trimitere, Curtea, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, a statuat că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul aceluiași act normativ sau din alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripții normative. Efectul dispoziției de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conținutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conținutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripțiile celuilalt text. În lipsa unei atari operații, legiuitorul ar fi încadrat, evident, acest text în forma scrisă a textului care face trimitere. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, „(1) Atunci când o normă penală face trimitere la o altă normă determinată, de la care împrumută unul sau mai multe elemente, modificarea normei completatoare atrage și modificarea normei incomplete“. Prin urmare, analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 246, art. 248 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 și Decizia nr. 397 din 13 iunie 2017, dispoziția criticată fiind o normă incompletă, de trimitere (Decizia nr. 515 din 17 iulie 2018, precitată, paragraful 21, cu trimitere și la Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată). … 20.Cu privire la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea a constatat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât dispozițiile legale criticate reprezintă norme de drept penal substanțial, iar garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil se asigură prin mijloace juridice specifice dreptului procesual penal (Decizia nr. 515 din 17 iulie 2018, precitată, paragraful 22).  … 21.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.  … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eduard Moldovanu în Dosarul nr. 7.648/99/2016 al Tribunalului Iași – Secția penală și constată că dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal și ale art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește