DECIZIA nr. 74 din 28 februarie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 465 din 21 iunie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ActulREFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 0REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 4REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ART. 4REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 5REFERIRE LANORMA 20/03/2003
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 3
ART. 5REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000
ART. 5REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000
ART. 7REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 6
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ART. 12REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 1
ART. 16REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ART. 17REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 6
ART. 18REFERIRE LAHG 333 20/03/2003
ART. 18REFERIRE LANORMA 20/03/2003
ART. 18REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000
ART. 18REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 CAP. 3
ART. 19REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 5
ART. 19REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 73
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 20REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 363 07/05/2015
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 78
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 16
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 44
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 160 28/02/2012
ART. 25REFERIRE LAOG (R) 99 29/08/2000 ART. 6
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 829 17/11/2020





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și ale art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Camisebidan – S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 11.719/233/2015 al Judecătoriei Galați – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 237D/2016.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și arată că exigența previzibilității legii nu trebuie limitată la un articol dintr-o lege, ci textele legale trebuie privite în ansamblu și prin raportare la întregul lor conținut, iar nu singular și izolat. Astfel, menționează că prevederile criticate sunt previzibile, iar din cuprinsul actului normativ rezultă atât autorizațiile necesare, cât și posibilitatea ca activitatea de comercializare să fie supusă acordului autorităților administrației publice, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și cu planurile de urbanism. Față de acestea, consideră că prevederile criticate sunt conforme dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 1.049 din 12 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 11.719/233/2015, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) și ale art. 73 pct. 1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Camisebidan – S.R.L. din Galați într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 și înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că din analiza prevederilor criticate reiese că descrierea faptei ce constituie contravenție nu se regăsește în conținutul Ordonanței Guvernului nr. 99/2000, ci în cuprinsul normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe. Or, în absența indicării cu exactitate a dispozițiilor legale la care se face trimitere, nu sunt respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Textele criticate sunt de maximă generalitate și, într-o tehnică legislativă coerentă, ar fi trebuit să figureze ca normăcadru detaliată subsecvent de toate celelalte prevederi care stabilesc contravențiile și sancțiunile corespunzătoare. De asemenea, arată că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 diferă, sub aspectul tehnicii de reglementare, de celelalte norme cuprinse în această ordonanță, care stabilesc în mod concret faptele ale căror săvârșire atrage răspunderea contravențională. Stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi determinat criteriile și condițiile necesare operațiunii de stabilire și constatare a contravențiilor. Or, în lipsa unor reprezentări clare a elementelor care constituie contravenția, nici judecătorul nu poate dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii. Se mai susține că, de altfel, tehnica de redactare ce se regăsește în cazul normelor criticate nu corespunde nici regulilor instituite de art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.6.În final, se apreciază că prevederile criticate se caracterizează printr-o tehnică legislativă inadecvată; nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate; sunt deficitare întrucât nu stabilesc autorizațiile a căror lipsă determină sancționarea contravențiilor; sunt incompatibile cu principiul privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest context, cu privire la cerințele privind calitatea legii, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.7.Judecătoria Galați – Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece previzibilitatea presupune interpretarea normelor legale în ansamblu și nu se limitează exclusiv la un articol de lege. Deși destinatarul unei conduite impuse de lege trebuie să fie în măsură să înțeleagă această conduită și să își regleze comportamentul astfel încât să se încadreze în modelul comportamental prescris, aceasta nu exclude de plano necesitatea apelării la un specialist pentru a interpreta textul de lege. Astfel, textele criticate sunt previzibile în măsura în care din cuprinsul actului normativ rezultă atât autorizațiile necesar a fi obținute pentru desfășurarea activității de către comerciant, cât și împrejurarea că, în afara condițiilor arătate, este posibil ca exercitarea activității de comercializare în zone publice să fie supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000. Or, în speță, consiliul local și-a exercitat prerogativa conferită de Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 și a adoptat o hotărâre privind aprobarea Regulamentului referitor la organizarea și desfășurarea activităților comerciale și a serviciilor de piață în zonele publice, text normativ care a fost făcut public și este accesibil destinatarilor săi, iar această hotărâre cuprinde atât obligația obținerii avizului cu orarul de funcționare, cât și procedura de obținere a avizului.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, astfel cum reiese din criticile formulate, acestea vizează modul de aplicare și interpretare a legii, aspect ce revine instanțelor de judecată, neintrând în atribuțiile instanței de contencios constituțional, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) și ale art. 73 pct. 1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: – Art. 5 alin. (1): „Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.“; – Art. 73 pct.1 lit. a): Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:1.desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă:a)de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică;.13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“. 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nemulțumirea autoarei acesteia constă în faptul că textele de lege criticate nu precizează lipsa căror autorizații se sancționează contravențional, context în care susține că „avizul cu programul de funcționare“, și pentru lipsa căruia a fost sancționată, nu este o autorizație în sensul legii, ci este un aviz emis de autoritățile administrației publice locale, iar stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravențiilor.15.Potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, prin acest act normativ se are în vedere realizarea următoarelor obiective: a) stimularea dezvoltării activității de comercializare a produselor și serviciilor de piață; b) încurajarea liberei inițiative, asigurarea concurenței loiale și a liberei circulații a produselor și serviciilor de piață; c) informarea corectă și protejarea intereselor consumatorilor, precum și posibilitatea asigurării produselor și serviciilor de piață în zonele de vecinătate ale acestora; d) modernizarea și dezvoltarea formelor de distribuție; e) promovarea diverselor tipuri de rețele de distribuție și forme de vânzare; f) stimularea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii cu activitate de comercializare a produselor și serviciilor de piață; g) susținerea și ocrotirea activității comerciale și de prestări de servicii de piață în zonele defavorizate. 16.De asemenea, Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 reglementează activitățile din sectorul comercial și al serviciilor de piață privind cerințele necesare desfășurării acestor activități, structurile de vânzare, practicile comerciale și regulile generale de comercializare, precum și sancțiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din capitolul II – Cerințe și criterii necesare desfășurării activității comerciale, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii. Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, spre exemplu, desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) și se sancționează cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică [art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000].17.Potrivit art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, comerțul în zone publice se desfășoară în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant. Exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism. De asemenea, acest acord este necesar și în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exercițiu comercial, precum și în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare. 18.La capitolul III – Orarele de funcționare din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, se prevede că structurile de vânzare cu amănuntul și cele în care se prestează servicii de piață pot fi deschise publicului în toate zilele săptămânii. Fiecare comerciant își stabilește orarul de funcționare cu respectarea prevederilor înscrise în legislația muncii și cu condiția respectării reglementărilor în vigoare privind liniștea și ordinea publică și în conformitate cu solicitările autorităților administrației publice locale privind continuitatea unor activități comerciale sau de prestări de servicii, în funcție de necesitățile consumatorilor [art. 8]. Orarul de funcționare se afișează la intrarea în unitate, în mod vizibil din exterior, comerciantul fiind obligat să asigure respectarea acestuia [art. 9]. În aplicarea prevederilor ordonanței Guvernului au fost adoptate și norme metodologice prin Hotărârea Guvernului nr. 333 din 20 martie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003 și care conțin referiri la orarele de funcționare [art. 10 și art. 11].19.În ceea ce privește pretinsa contrarietate a prevederilor art. 5 alin. (1) și ale art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 cu cele ale art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.20.Cu privire la cerințele de calitate a actelor normative, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).21.De asemenea, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse de Constituție numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea în acest sens Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 17). 22.În ceea ce privește accesibilitatea legii, Curtea a reținut că, din punct de vedere formal, aceasta are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează în temeiul art. 78 din Constituție, respectiv legea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Însă, pentru a fi îndeplinită cerința de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege să fie adusă la cunoștință publică, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conținutul domeniului reglementat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, precitată, paragrafele 26 și 27). 23.Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar potrivit art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.24.Față de cele prezentate, raportând prevederile criticate la principiile mai sus enunțate, Curtea constată că prevederile criticate sunt în deplin acord cu principiul legalității înscris în art. 1 alin. (5) din Constituție și al cărui conținut și înțeles a fost deslușit prin jurisprudența, mai sus menționată, a Curții Constituționale.25.Cu privire la critica potrivit căreia sunt contrare exigențelor impuse de textele constituționale invocate dispozițiile care dau dreptul organelor administrației publice locale de a sancționa faptele contravenționale și de a dispune suspendarea activității comerciale, Curtea a constatat că, în principiu, aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea a statuat că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanța criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerțului și respectarea principiilor liberei concurențe (a se vedea Decizia nr. 160 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2012). În acest context, Curtea a mai reținut că, prin ipoteză, condițiile de exercitare a activităților comerciale variază de la o zonă la alta, în funcție de o multitudine de factori diverși ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici, iar, spre exemplu, eliberarea acordului la care se referă art. 6 alin. (2) din ordonanță se circumscrie principiului constituțional al autonomiei locale. Obligația obținerii unor asemenea autorizații se impune în scopul disciplinării, al ordonării activității comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurențial și protecția consumatorului.26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față. 27.În ceea ce privește celelalte aspecte menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că acestea sunt chestiuni ce țin de aplicarea în concret a prevederilor legale la speța dedusă judecății și nu intră în sfera contenciosului constituțional.28.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Camisebidan – S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 11.719/233/2015 al Judecătoriei Galați – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) și ale art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Galați – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x