DECIZIA nr. 739 din 4 noiembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 182 din 24 februarie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 183
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 183
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 183
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 16 18/01/2018
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 183
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 8
ART. 9REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 183
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 183
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) și alin. (3) teza a treia din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Grosu în Dosarul nr. 8.422/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.535D/2019.2.La apelul nominal, răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Monica Livescu, din Baroul București. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, în dezacord cu opinia instanței judecătorești, exprimată asupra excepției de neconstituționalitate, nu solicită Curții Constituționale pronunțarea unei decizii interpretative, prin raportare la aplicarea legii în cauza dedusă judecății fondului cauzei, ci a unei decizii în interpretarea constituțională a normei criticate. Se susține că norma criticată ar trebui să ofere posibilitatea părților din proces de a dovedi, în condiții de strictă egalitate, îndeplinirea respectării termenelor procedurale. Or, noțiunea de „serviciu specializat de comunicare“, cuprinsă în textul de lege criticat, se referă la transmiterea corespondenței ce implică apărarea secretului de stat, iar nu la alt tip de corespondență, respectiv cea implicată în cadrul proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, cum este cauza prezentă, în care litigiul se poartă între angajat și angajator. În această situație, nu poate fi acceptată îndeplinirea în termen a depunerii actului procedural la serviciul specializat de comunicare al uneia dintre părțile procesului, iar o interpretare contrară echivalează cu încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi. Se mai arată că invocarea încălcării principiului constituțional al egalității în drepturi a fost invocată și prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea de arme în cadrul procesului judiciar. Invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 16 din 18 ianuarie 2018, paragraful 29.4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că în cauză problema invocată privește interpretarea și aplicarea textului de lege la cauza dedusă soluționării instanței judecătorești, respectiv dacă un act de procedură este depus sau nu în termen, iar nu una de constituționalitate a normei legale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 19 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.422/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) și alin. (3) teza a treia din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ion Grosu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care ar include în noțiunea de „serviciu specializat“ și serviciul specializat de comunicare al uneia dintre părțile din proces. În acest sens, se arată că un serviciu poștal trebuie exercitat cu transparență și obiectivitate, or, în cauza dedusă soluționării instanței judecătorești, în condițiile în care s-ar accepta susținerea cu privire la opozabilitatea față de instanță și față de partea adversă din proces a evidențelor interne ale sistemului de transmitere a documentelor al unei părți din proces, aparența de obiectivitate este grav lezată.7.Se susține că includerea în noțiunea de „serviciu specializat de comunicare“ a evidențelor interne ale sistemului de transmitere a documentelor al unei părți din proces pune sub semnul întrebării imparțialitatea acestui serviciu, câtă vreme una dintre părțile litigiului este chiar partea abilitată să realizeze transmiterea actelor de procedură din proces prin intermediul propriului serviciu specializat de comunicare, în speță Serviciul Român de Informații. Astfel, se susține că se creează un evident conflict de interese, partea în cauză aflându-se într-o situație în care are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor serviciului specializat de comunicare, neexistând nicio garanție că dovezile privind comunicarea în termen a actelor procedurale nu ar fi fost întocmite pro causa, pentru a justifica depunerea în termen a apelului și, în mod subsecvent, pentru a dovedi contestația în anulare formulată. În acest mod este încălcat principiul egalității în fața legii, care reprezintă o condiție sine qua non a funcționării societății democratice, întemeiată pe ideea protecției egale și unitare a justițiabililor în procesul îndeplinirii ansamblului de obligații ce îi revine statului față de persoanele aflate sub jurisdicția sa.8.Se mai arată că egalitatea în fața legii are semnificația acordării acelorași drepturi si instituirea acelorași obligații tuturor membrilor colectivității supuse acelei legi, al cărei scop constă tocmai în reglarea conduitei sociale, atât în raporturile de drept public, cât și în cele de drept privat. De asemenea, egalitatea în fața autorităților publice trebuie înțeleasă ca o garanție suplimentară conferită persoanelor fizice sau juridice – beneficiare ale aceluiași tratament juridic din partea agenților statali, reprezentanți ai puterii publice, iar garantarea acestui principiu este condiționată de înlăturarea oricăror impedimente faptice sau juridice susceptibile de a da naștere unor privilegii sau, după caz, unor discriminări, inclusiv prin aplicarea unor prevederi legale de natură a afecta principiile în însăși substanța lor, prin favorizarea poziției procesuale a uneia dintre părți. În același sens sunt și dispozițiile art. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în procesul civil părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal și fără discriminări.9.Se mai invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit sau Hotărârea din 13 mai 1980, pronunțată în Cauza Artico împotriva Italiei) prin care s-a statuat că atingerea adusă unui drept fundamental trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. De asemenea, potrivit Curții europene, în mod special trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit prin orice măsură aplicată de stat, iar scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este să protejeze drepturi „concrete și efective“.10.În concluzie, se solicită Curții Constituționale să constate că, prin interpretarea noțiunii de „serviciu specializat de comunicare“ într-o formă extensivă, care să includă și serviciul specializat de comunicare al uneia dintre părțile în cauză, se ajunge la un grav dezechilibru procesual în cauză, sub aspectul egalității părților în proces și o vătămare în substanța sa a dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalității de arme a părților. În același sens, se susține că interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 183 alin. (1) teza a treia ar conduce la încadrarea în sfera noțiunii de „serviciu specializat de comunicare“ și a serviciului de comunicare al Serviciului Român de Informații, inclusiv în situațiile în care chiar acesta este parte în procesul în care se utilizează acte de procedură transmise în această modalitate, în același timp având și un interes personal în cauză.11.Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că reglementarea legală criticată reflectă opțiunea legiuitorului și ține de competența sa exclusivă, nefiind o problemă de resortul contenciosului constituțional. Se apreciază că instanța de contencios constituțional a decis în mod constant că nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției, câtă vreme interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale, în vederea soluționării cauzelor cu care au fost învestite, constituie atributul exclusiv al instanțelor judecătorești.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 183 alin. (1) și alin. (3) teza a treia din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: (1)Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (…)(3)În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiție și alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.16.Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia solicită, în fapt, interpretarea unor circumstanțe proprii fondului cauzei deduse soluționării instanței judecătorești, în sensul de a decide dacă serviciul specializat de comunicare al părții adverse este inclus în noțiunea de serviciu specializat de comunicare, la care trebuie depus orice act de procedură, pentru a fi socotit a fi depus în termen. Or, o asemenea susținere vizează însă o chestiune de interpretare și aplicare a legii, în sensul stabilirii depunerii în termen a unui act de procedură, precum și al determinării consecințelor juridice care decurg din aceasta.17.Cu privire la interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.18.Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare și aplicare a legii la speța dedusă judecății, soluționarea acesteia excedează competenței Curții Constituționale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză. Astfel, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate este inadmisibilă, prin prisma art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 alin. (1) și alin. (3) teza a treia din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Grosu în Dosarul nr. 8.422/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x