DECIZIA nr. 739 din 14 decembrie 2023

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Liviu Dragnea în Dosarul nr. 393/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – penal 2. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 894D/2020. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Corneliu-Liviu Popescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, excepția de neconstituționalitate fiind o veritabilă excepție. În continuare, arată că textul criticat are un spectru larg de aplicare, fiind interpretat, cu caracter general obligatoriu, de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii. Prin această interpretare, instanța supremă a statuat că textul criticat are în vedere orice motiv care împiedică o punere în executare a unei hotărâri penale de condamnare, inclusiv o eventuală nelegalitate a stării de detenție. În cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate s-a apreciat că o decizie a Curții Constituționale nu poate fi calificată drept un motiv de împiedicare a executării hotărârii penale. Avocatul prezent susține că această interpretare contravine art. 147 din Constituție referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanței de contencios constituțional, precum și art. 1 alin. (3) și (5) cu privire la statul de drept și supremația Constituției. Prezintă elemente ale situației de fapt, arătând că autorul excepției a fost condamnat de un complet nespecializat în materia infracțiunilor de corupție, soluționarea definitivă a cauzei realizându-se înainte de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019. Arată că în contestația la executare, care vizează doar starea de detenție, nu și hotărârea de condamnare, a arătat că pedeapsa care se executa la acel moment era pronunțată de un complet nelegal constituit, deci, în temeiul art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, detenția nu era legală în condițiile în care instanța care a pronunțat condamnarea nu era competentă. De la momentul publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, decizia Curții Constituționale a făcut ca starea de detenție a autorului excepției să devină nelegală. Astfel, prin contestația la executare s-a solicitat punerea în libertate, iar nu lipsirea de efecte juridice a hotărârii de condamnare. Susține că între motivele care justifică formularea unei contestații la executare se numără și cel referitor la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a unei decizii a Curții Constituționale. Arată că instanța supremă a stabilit că motivul anterior menționat nu poate sta la baza formulării unei contestații la executare, ceea ce încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 147. … 4.Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Autorul excepției solicită completarea textului criticat, care exclude acest motiv de contestație la executare. De asemenea, prin criticile formulate se urmărește și interpretarea legii prin cenzurarea de către instanța de contencios constituțional a motivelor pe care se întemeiază hotărârea pronunțată în soluționarea contestației la executare, fapt ce excedează competenței Curții Constituționale. Susține că, potrivit jurisprudenței sale constante, Curtea Constituțională a statuat că efectele unei decizii pronunțate de această instanță se răsfrâng asupra situațiilor juridice nedefinitiv consolidate. Așa fiind, și prin Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, instanța de contencios constituțional a identificat cele două categorii de cauze. Stabilirea efectelor deciziilor Curții Constituționale, inclusiv a deciziei anterior menționate, care a vizat în realitate o excepție procesuală, cad exclusiv în competența funcțională a instanței de contencios constituțional, fiind obligatorii. Efectele Deciziei nr. 417 din 3 iulie 2019 asupra cauzelor soluționate în condiții care au generat recunoașterea conflictului juridic de natură constituțională exclud aplicarea acesteia în situațiile care au intrat în puterea lucrului judecat. … 5.Având cuvântul în replică, avocatul prezent arată că instanța de contencios constituțional a pronunțat o decizie prin care a statuat că un text din Codul penal este neconstituțional în măsura în care se interpretează că „exclude de la beneficiul legii ulterioare mai favorabile o decizie de neconstituționalitate în materie penală a Curții Constituționale“. Cu alte cuvinte, o decizie prin care se constată neconstituționalitatea unei incriminări are aceeași forță juridică precum o lege ulterioară de dezincriminare. În contextul celor susținute de reprezentanta Ministerului Public, prin această decizie Curtea Constituțională nu și-a depășit competența și nici nu a adăugat la lege. Exact același lucru se solicită în cauza de față, fără a fi vorba despre depășirea competențelor instanței de contencios constituțional. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 25 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 393/1/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – penal 2 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Liviu Dragnea cu ocazia soluționării contestației exercitate împotriva sentinței prin care a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnat împotriva hotărârii de condamnare și prin care a fost invocată nelegalitatea detenției ca efect al publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, și la modalitatea de aplicare a acesteia în contestația la executare formulată de acesta. Consideră că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că o decizie a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești penale de condamnare, nu ar putea fi considerată o împiedicare la executarea pedepsei, deci un motiv de contestație la executare în materie penală. … 8.Arată că instanța de contencios constituțional a statuat că o decizie a sa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive sau irevocabile (după caz) și nu justifică exercitarea unei căi extraordinare de atac decât dacă partea interesată se mai află în interiorul termenului de exercitare a acesteia. Susține că există însă situații în care, chiar dacă există o hotărâre judecătorească penală definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate cu executare, totuși executarea acesteia nu este legală, iar starea de detenție a condamnatului este/devine ilegală. … 9.Există o distincție evidentă între autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive și caracterul respectivei hotărâri de a fi susceptibilă de executare. Astfel, chiar dacă, în principiu, o hotărâre judecătorească penală de condamnare la închisoare cu executare trebuie să fie executată, există astfel de situații în care executarea ei este/devine ilegală, deci starea de detenție a condamnatului este/devine ilegală, fără ca acest lucru să semnifice vreo încălcare a autorității de lucru judecat. … 10.Apreciază că prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 29 noiembrie 2017, instanța supremă a statuat, cu caracter obligatoriu erga omnes, că: „Legat de cazurile în care se poate formula contestație la executare, trebuie subliniat că acela prevăzut la art. 598 alin (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală, respectiv «când se ivește (…) vreo împiedicare la executare», este foarte cuprinzător, permițând analiza inclusiv a eventualului caracter nelegal al detenției.“ Or, în acest context, este neconstituțională interpretarea în sensul că art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală nu are în vedere deciziile Curții Constituționale ca un caz ce împiedică executarea. … 11.Așa fiind, excluderea deciziilor Curții Constituționale, publicate ulterior rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești penale de condamnare, dintre cazurile de împiedicare a executării pedepsei echivalează cu negarea caracterului obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Constituție, principiului supremației Constituției, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, precum și principiului statului de drept, proclamat de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală. … 12.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – penal 2 apreciază că dispozițiile legale a căror constituționalitate este contestată nu încalcă dispozițiile art. 147 alin. (4) și ale art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Astfel, potrivit prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești nu se pot pune în executare sau executarea nu mai poate continua atunci când se ivește o cauză de împiedicare. Instanța supremă reține că prin împiedicare la executare se înțelege existența unei cauze legale care determină imposibilitatea punerii în executare sau a continuării executării unei hotărâri. … 13.Susține că dispozițiile legale criticate nu exclud de plano posibilitatea ca o decizie a Curții Constituționale să reprezinte un impediment la executare în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală, sub rezerva ca decizia să vizeze o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care să constituie baza legală a executării sancțiunii. Arată că principiul securității raporturilor juridice prezintă o asemenea importanță, încât numai motive substanțiale și imperioase ar justifica repunerea în discuție a unor chestiuni care au primit o rezolvare definitivă printr-o hotărâre ce se bucură de autoritate de lucru judecat. În consecință, deciziile instanței de contencios constituțional prin care aceasta se pronunță asupra neconstituționalității unor dispoziții legale ce vizează chestiuni referitoare la soluționarea cauzei, iar nu faza de executare a hotărârii, nu pot produce efecte decât pentru viitor. … 14.Arată că în paragraful 171 al Deciziei nr. 417 din 3 iulie 2019, Curtea Constituțională a prevăzut în mod expres că aceasta nu produce efecte asupra hotărârilor judecătorești pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, până la data publicării deciziei anterior menționate în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care au fost soluționate definitiv cauzele care intră sub incidența Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. … 15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 16.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instituția contestației la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat. Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii; nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice. Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune în acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și de a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării. Schimbarea încadrării juridice date faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăției sau nevinovăției nu se pot face pe calea contestației la executare. Prin contestația la executare nu se poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă, nu se poate reindividualiza pedeapsa ori aprecia cu privire la vinovăția sau nevinovăția contestatorului, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat (deciziile Curții Constituționale nr. 695 din 8 noiembrie 2018 și nr. 819 din 24 noiembrie 2015, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală nr. 870 din 21 septembrie 2017). … 17.Decizia Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, invocată de autor în susținerea argumentelor de neconstituționalitate, a fost pronunțată cu ocazia soluționării unui conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, și are efecte specifice pe care Curtea Constituțională le-a prevăzut în mod expres în considerentele acesteia. Totodată, instanța de contencios constituțional a subliniat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, astfel încât autoritatea de lucru judecat asociată hotărârilor judecătorești pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care au fost soluționate definitiv cauzele care intră sub incidența Legii nr. 78/2000, până la data publicării Deciziei nr. 417 din 3 iunie 2019, nu este atinsă. … 18.Astfel, față de cele reținute în mod expres de Curtea Constituțională, Guvernul apreciază că Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 nu poate avea efecte asupra cauzelor soluționate definitiv la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acesteia și nu poate avea valoarea unei împiedicări la executare în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală deoarece hotărârea penală de condamnare a rămas definitivă anterior publicării Deciziei nr. 417 din 3 iulie 2019 în Monitorul Oficial al României, Partea I. Față de argumentele invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, apreciază că acesta dorește aplicarea considerentelor nr. 168-170 ale Deciziei nr. 417 din 3 iulie 2019 referitoare la posibilitatea introducerii unei căi extraordinare de atac împotriva deciziei definitive de condamnare pe motivul nelegalei constituiri a completului de judecată (complet nespecializat în cauze de corupție), deși considerentul nr. 171 statuează în mod expres în sens contrar. … 19.În continuare, arată că, prin decizia la care autorul face trimitere, Curtea Constituțională nu a admis o excepție de neconstituționalitate, ci a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, decizie care are efecte specifice, diferite de cele ale unei decizii pronunțate în controlul a posteriori de constituționalitate. Invocă Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018, paragrafele 57 și 59, și Decizia nr. 126 din 3 martie 2016. … 20.Apreciază că publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a unei decizii a Curții Constituționale ulterior datei la care hotărârea de condamnare a devenit definitivă nu poate fi asimilată cazurilor care înlătură executarea pedepsei, acestea fiind expres și limitativ prevăzute de lege (grațierea și prescripția executării pedepsei) deoarece acestea din urmă au în vedere premise, un mod de operare și finalități diferite de cele în care se află autorul. … 21.Arată că grațierea și prescripția răspunderii penale reprezintă cauze apărute ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în timp ce Decizia Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, deși publicată ulterior condamnării definitive, își are izvorul în aspecte anterioare acesteia soluționate deja atât prin hotărârea instanței de apel, cât și prin hotărârile pronunțate în cadrul căilor extraordinare de atac. De asemenea, intervenirea unei legi penale noi mai favorabile, contrar susținerilor autorului excepției, pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive de condamnare și implicit autoritatea de lucru judecat a acesteia. Rațiunea constă în faptul că individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului reprezintă aspecte de fond care se subsumează principiului nulla poena sine lege, astfel încât pedeapsa ce trebuie executată trebuie să respecte exigențele de legalitate impuse de principiul supremației dreptului și statului de drept. De altfel, acesta este singurul caz în care autoritatea de lucru judecat poate fi afectată, deosebindu-se de situația invocată de autorul excepției, care pune în discuție autoritatea de lucru judecat prin invocarea unei decizii a Curții Constituționale pronunțate în soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională, deși aceasta are efecte specifice nu asupra dispozițiilor legale în vigoare, ci asupra conduitei neconforme cu Constituția a autorităților publice ale statului. … 22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „(1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: […] c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;“.  … 25.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român și art. 147 alin. (4) referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate aflat în executarea unei pedepse privative de libertate susține că este împiedicat ca prin intermediul contestației la executare reglementate de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală să utilizeze Decizia Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 10 octombrie 2019, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Curtea apreciază că acesta solicită ca, prin decizia pe care instanța de contencios constituțional o va pronunța, să constate că dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că o decizie a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești penale de condamnare nu ar putea fi considerată o împiedicare la executarea pedepsei, deci un motiv de contestație la executare în materie penală. … 27.În acest context, Curtea observă că, prin Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, precitată, a constatat că a existat un conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de neconstituirea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, contrar celor prevăzute de art. 29 alin. (1) din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Totodată, Curtea Constituțională a statuat că acele cauze înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și soluționate de aceasta în primă instanță anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmează să fie rejudecate, în condițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, de completurile specializate alcătuite potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003. … 28.În Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019, precitată, paragraful 171, Curtea Constituțională a reținut că, din moment ce conduita neconstituțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție a afectat judecata în primă instanță (spre deosebire de situația constatată în Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 29 noiembrie 2018, care a privit modul de compunere al completurilor de 5 judecători) a cauzelor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000, nu devin incidente dispozițiile art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală. Curtea a subliniat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, astfel încât „autoritatea de lucru judecat asociată hotărârilor judecătorești pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care au fost soluționate definitiv cauzele care intră sub incidența Legii nr. 78/2000, până la data publicării prezentei decizii, nu este atinsă“. … 29.Plecând de la aceste premise, Curtea constată că autorul prezentei excepții contestă, în realitate, punctul 2 din dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019 și considerentele pe care acesta se sprijină, dorind ca, prin pronunțarea unei decizii de admitere, să fie infirmate chiar aceste două elemente. Or, cele două elemente (punctul 2 din dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019 și considerentele pe care acesta se sprijină) au fost adoptate de către instanța de contencios constituțional în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia deciziile sale produc efecte numai pentru viitor.  … 30.Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, o excepție de neconstituționalitate poate avea ca obiect numai contestarea legitimității constituționale a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, nu și o decizie a Curții Constituționale. Atacarea, printr-o excepție, a deciziei Curții este echivalentă cu exercitarea unei căi de atac, neprevăzută de lege și contrară prevederilor art. 147 din Constituție. Totodată, o asemenea excepție este contrară și prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995). … 31.Așa fiind, având în vedere că se tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale nr. 417 din 3 iulie 2019, Curtea constată că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Liviu Dragnea în Dosarul nr. 393/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – penal 2.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători – penal 2 și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește