DECIZIA nr. 737 din 21 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ștefan Dobai în Dosarul nr. 2.426/117/2015 al Tribunalului Cluj – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.266D/2017. … 

2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că se pun în discuție interpretarea și aplicarea legii și se face o comparație a dispozițiilor legale. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 6 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.426/117/2015, Tribunalul Cluj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția a fost ridicată de Ștefan Dobai într-o cauză privitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 241/2005. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât, în virtutea principiului legalității incriminării și pedepsei, legiuitorul are obligația de a stabili sancțiuni suficient de determinabile pentru conduita ilicită prevăzută de norma de incriminare, sens în care pedepsele stabilite trebuie să ofere justițiabilului posibilitatea de a prevedea ce consecințe poate suferi. Or, incriminarea faptei criticate, prin instituirea unei pedepse cu închisoare de la 5 la 15 ani, implică o plajă mult prea mare între minimul și maximul special al pedepsei. În acest sens, autorul realizează o analiză cu trimitere la dispozițiile art. 323 din Codul penal din 1969 și ale art. 7 din Legea nr. 39/2003, arătând că prin adoptarea actualului Cod penal s-a urmărit deopotrivă reducerea limitelor speciale ale pedepselor și stabilirea unor limite mai puțin vaste pentru a conferi mai multă previzibilitate normei penale, dar și pentru a preveni situațiile de jurisprudență neunitară care aveau loc din cauza acestora. Astfel, în urma adoptării noului Cod penal au intervenit următoarele modificări: infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni nu se mai regăsește în Codul penal, elementele acesteia regăsindu-se în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat conform Deciziei nr. 14 din 16 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală; infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 241/2005 nu a suferit nicio modificare; infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat a fost preluată în Codul penal, „legiuitorul stabilind limite ale pedepsei semnificativ mai reduse față de legislația anterioară.“ Arată că, în acest context, în lipsa incriminării prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 8 ar fi fost pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, spre deosebire de 5-15 ani. Având în vedere intenția legiuitorului de a reduce limitele de pedeapsă pentru astfel de infracțiuni, autorul apreciază că lipsa unei intervenții legislative în acest sens asupra normei contestate se datorează unei simple omisiuni sau erori, fiind lesne de observat că nu există vreun motiv, nici măcar aparent, pentru care să nu fi fost modificate și limitele pedepsei pentru această infracțiune. … 6.Potrivit susținerilor autorului excepției, caracterul imprevizibil al normei rezultă și din renunțarea la infracțiunea gen, respectiv a faptei de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În pofida faptului că această faptă a fost înlocuită în Codul penal cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, aceasta reprezentând infracțiunea gen, se ridică întrebarea legitimă care sunt elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, existând două variante posibile, și anume: fie se consideră că renunțarea la asociere nu va afecta sub nicio formă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, astfel că pentru reținerea acesteia este suficient să existe două persoane care s-au asociat în acest scop; fie se consideră că în urma renunțării la această infracțiune, pentru întrunirea elementelor constitutive va fi necesar să fie îndeplinite condițiile de la grupul infracțional organizat, respectiv cel puțin 3 participanți și existența unei structuri ierarhice și organizate în cadrul grupului. Așa fiind, textul de incriminare poate fi interpretat în ambele sensuri, astfel că, în funcție de situația concretă, instanța va trebui să îl aplice având în vedere interpretarea care este mai favorabilă inculpatului.  … 7.Referindu-se, în continuare, la încălcarea cerințelor de proporționalitate impuse de normele de referință invocate, autorul apreciază necesar să sublinieze că la elaborarea proiectului noii legislații în materie penală s-a urmărit adaptarea pedepselor din legislația specială pentru a fi în acord cu pedepsele stabilite în Codul penal pentru infracțiuni care ocrotesc aceeași valoare socială sau valori sociale similare. Or, în opinia autorului excepției, infracțiunea care trebuie folosită ca termen de comparație este, dincolo de orice dubiu, constituirea unui grup infracțional organizat, sens în care realizează o examinare în paralel a celor două texte de incriminare. Conchide că limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv închisoare de la 5 ani la 15 ani, sunt disproporționate în raport cu gravitatea faptei, de modul și mijloacele în care aceasta poate fi comisă, de valoarea socială lezată și de urmările produse.  … 8.Tribunalul Cluj – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, sancțiunea stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, întrucât pedeapsa ce ar urma să-i fie aplicată inculpatului în cazul în care acesta ar fi găsit vinovat este prevăzută de lege, nefiind arbitrară. De asemenea, restrângerea dreptului la libertate al inculpatului este consecința desfășurării unui proces penal față de acesta, în cadrul căruia are dreptul de a-și exercita toate garanțiile procesuale prevăzute de lege. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării și, prin urmare, stabilirea faptelor care reprezintă infracțiuni și regimul sancționator al acestora reprezintă apanajul exclusiv al legiuitorului, fundamentat pe politica penală a statului la un moment dat. Or, regimul sancționator al unei legi reprezintă parte integrantă a programului de prevenire a unui anume fenomen infracțional, în speță, cel de evaziune fiscală, exemplaritatea pedepsei contribuind la finalitatea aplicării acesteia, și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. De altfel, Curtea Constituțională a recunoscut rolul unic al legiuitorului de a stabili limitele de pedeapsă pentru anumite infracțiuni, sens în care fixarea acestora intră în atribuțiile puterii legiuitoare (a se vedea Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015 și Decizia nr. 195 din 31 martie 2015). Drept urmare, în consonanță cu considerentele exprimate de Curtea Constituțională prin deciziile mai sus menționate, instanța apreciază că nu subzistă nici critica bazată pe comparația dispozițiilor de lege criticate cu sistemul de sancționare prevăzut în alte norme, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituție sau din acte internaționale la care România este parte, iar nu compararea dispozițiilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor cu posibilele contradicții din cadrul legislației interne. Pe de altă parte, pornind de la definiția noțiunii de „asociere“ din Dicționarul explicativ al limbii române (ca fiind rezultatul acțiunii de a se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun) se apreciază că textul criticat este previzibil atât din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, cât și din perspectiva regimului sancționator. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, norma incriminatoare la care se referă excepția de neconstituționalitate sancționează fapta de asociere pentru stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Este de așteptat ca orice destinatar al legii penale să cunoască sensul sintagmelor folosite, să înțeleagă intenția de reglementare a legiuitorului și să își poată adapta conduita exigențelor legii. Încadrarea juridică a faptei și aplicarea unei pedepse adaptate faptei comise în concret se face de organele judiciare de la caz la caz, acest aspect fiind valabil pentru orice faptă prevăzută de legea penală adusă în atenția organelor judiciare. Pedeapsa pentru infracțiunea criticată este în mod clar prevăzută în textul legal (închisoare de la 5 la 15 ani), fiind astfel ușor de identificat pentru destinatarul legii penale care este sancțiunea de care este pasibil pentru comiterea faptei respective. Simplul fapt că organele judiciare dispun de o marjă de apreciere pentru a aplica sancțiuni proporționale cu gravitatea faptei comise în concret nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale, ci, din contră, vine în aplicarea principiului proporționalității sancțiunilor penale. Așa fiind, pe de o parte, conform art. 73 din Constituție, stabilirea infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestuia este atributul exclusiv al legiuitorului, iar, pe de altă parte, prin stabilirea unei limite minime și a unei limite maxime a pedepsei, instanța dispune de marja de apreciere necesară și de posibilitatea de individualizare a pedepselor pentru fiecare caz în parte cu ocazia individualizării judiciare a aplicării pedepsei.  … 11.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, norma criticată stabilește cu claritate atât elementul material al infracțiunii, cât și pedeapsa. În ceea ce privește limitele pedepsei, se arată că revine instanței competente sarcina individualizării pedepsei în funcție de aspectele specifice și circumstanțele fiecărei cauze în parte. Libertatea individuală nu poate fi reținută ca fiind încălcată în cazul săvârșirii de infracțiuni, „fiind permisă atât de art. 53 și art. 23 alin. (12) din Constituție, cât și de art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale“. Așa fiind, în speță nu este încălcat principiul legalității pedepsei consacrat constituțional de art. 23 alin. (12) și convențional de art. 7, instanța de judecată fiind aceea care, în baza probelor administrate, va hotărî asupra învinuirii aduse inculpatului. În plus, orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, în conformitate cu art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. Avocatul Poporului amintește că dispozițiile legale criticate își găsesc aplicabilitatea față de acei contribuabili care nu și-au îndeplinit obligația fundamentală de a contribui prin taxe și impozite la cheltuielile publice. Or, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligația de a impune reguli de disciplină economică, iar legiuitorul este îndreptățit să stabilească sancțiuni corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.  … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul conținut: „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1).“ … 15.Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 23 alin. (1) și (12) referitoare la libertatea individuală și la principiul legalității pedepsei și art. 53 alin. (2) referitor la condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 5 – Dreptul la libertate și la siguranță și art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției, realizând, în principal, o analiză a evoluției legislației penale, precum și o comparație cu dispozițiile art. 367 din Codul penal care reglementează infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, a criticat dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, susținând că intervalul dintre cele două limite ale pedepsei prevăzute, respectiv de la 5 ani la 15 ani, este mult prea mare, că acest fapt ignoră noua viziune a legiuitorului legitimată prin pedepsele mai mici prevăzute de noua legislație și că această situație este de natură a afecta dispozițiile constituționale referitoare la libertatea individuală, la principiul legalității pedepsei și la condițiile măsurii restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile referitoare la dreptul la libertate și la siguranță și la principiul corelării pedepsei cu legea din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Cu referire la această modalitate în care autorul excepției își fundamentează argumentarea vizând, în principal, încălcarea art. 53 din Constituție privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea observă că, într-o jurisprudență constantă, a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, Decizia nr. 262 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 16 iunie 2015, paragrafele 15 și 16, și Decizia nr. 55 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 13 iunie 2018, paragrafele 35 și 36). Ca urmare, compararea regimului sancționator prevăzut de dispozițiile art. 367 din Codul penal pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat cu cel stabilit de textul criticat pentru asocierea în vederea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol, potrivit căruia „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat“, nu este de natură a demonstra, în sine, neconstituționalitatea susținută. Tot astfel, nu sunt de natură a susține această neconstituționalitate aprecierile vizând caracterul mai grav sau mai puțin grav al faptelor incriminate de legiuitor, cu raportare la sancțiunile prevăzute de lege pentru diverse infracțiuni.  … 18.În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului legalității pedepsei, argumentată, în special, cu referire la cerințele de calitate a legii, Curtea amintește jurisprudența sa în care a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și de clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 din 29 noiembrie 2018).  … 19.Jurisprudența citată valorifică, deopotrivă, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului unde s-a reținut că formularea normelor juridice nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil. (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93) … 20.Pornind de la aceste premise și având în vedere cele reținute raportat la susținerile autorului excepției, Curtea constată că normele criticate nu încalcă cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii impuse de art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 1 alin. (5) din Constituție. Pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de textul criticat este clar reglementată, fiind ușor de identificat pentru destinatarul legii penale care este sancțiunea de care este pasibil în cazul săvârșirii faptei incriminate. Ca urmare, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia destinatarii dispozițiilor legale criticate nu-și pot adapta conduita în funcție de intervalul dintre cele două limite ale pedepsei, deoarece suplețea legii este de preferat, neputându-se stabili a priori totalitatea împrejurărilor/ modalităților care singure sau împreună pot determina o pedeapsă orientată spre minim ori spre maxim. Tipologia acestor împrejurări, intensitatea și consecințele lor, precum și efectele pe care le au asupra pedepsei constituie acea parte care ține de punerea în practică a sistemului teoretic și vizează lato sensu interpretarea și aplicarea legii. Încadrarea juridică a faptei și aplicarea unei pedepse adaptate acesteia se fac de organele judiciare în funcție de datele concrete ale fiecărei cauze, aspect valabil pentru orice faptă prevăzută de legea penală. Simplul fapt că organele judiciare dispun de o marjă de apreciere pentru a aplica, de la caz la caz, sancțiuni proporționale cu gravitatea faptelor comise în concret nu este de natură a afecta previzibilitatea normei penale. … 21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ștefan Dobai în Dosarul nr. 2.426/117/2015 al Tribunalului Cluj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește