DECIZIA nr. 736 din 23 noiembrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Todoruți în Dosarul nr. 8.273/211/2015 al Tribunalului Cluj – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 769D/2016. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată, în esență, că activitățile procurorului desfășurate în temeiul dispoziției legale criticate sunt măsuri premergătoare pentru o mai bună administrare a justiției, iar cererea de punere sub interdicție se judecă de instanță, potrivit art. 940 din Codul de procedură civilă. Mai mult, dispoziția legală criticată reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare intră în competența legiuitorului, potrivit art. 126 din Constituție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.273/211/2015, Tribunalul Cluj – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Todoruți într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe a Judecătoriei Cluj, prin care a fost respinsă cererea autoarei excepției de neconstituționalitate prin care a solicitat instanței să procedeze la punerea sub interdicție a părții pârâte pentru considerentul că aceasta este lipsită de discernământul necesar pentru administrarea propriilor interese. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate îngrădesc dreptul real de a beneficia de acces la justiție, întrucât partea nu se poate folosi în mod legal de beneficiul de a propune probe și nu beneficiază de o procedură contradictorie, inclusiv sub aspectul probatoriului. Totodată, se arată că Ministerul Public are atributul de a încuviința și administra probe, fără o procedură clară, contradictorie. Prin urmare, se ajunge la situația în care un judecător să se pronunțe, să ia o decizie pe baza unor probe pe care nu le-a administrat el, iar părțile nu au posibilitatea de a avea o poziție procesuală, de a se manifesta cu privire la aceste probe. … 6.De asemenea, se invocă și lipsa de previzibilitate a normei legale criticate, sub aspectul ambiguității modalității de redactare. În acest sens se arată că dispoziția legală criticată face trimitere la posibilitatea ca această competență specială a reprezentantului Ministerului Public de a administra și încuviința probe să fie delegată organelor de poliție. Rezultă că un procuror poate să delege încuviințarea și administrarea probelor oricărui membru al Ministerului Afacerilor Interne, ceea ce încalcă orice normă de competență la nivelul statutului polițistului. Totodată, se apreciază că sintagma „cercetările necesare“ din cuprinsul normei legale criticate este impredictibilă. … 7.În continuare se arată că, lăsând la libera apreciere a reprezentantului Ministerului Public încuviințarea și administrarea probelor, se încalcă și dreptul la un proces echitabil, având în vedere că, în temeiul art. 92 alin. (3) din Codul de procedură civilă, procurorul este parte în proces, deci se află pe picior de egalitate cu reclamantul, respectiv pârâtul. … 8.Așadar, se susține că, deși la nivel teoretic se face trimitere la ideea realizării actului de justiție prin intermediul unei instanțe de judecată, atât timp cât reprezentantul Ministerului Public este cel care analizează și efectuează cercetarea judecătorească, actul de justiție se realizează de către acesta. … 9.Tribunalul Cluj – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prin procedura necontencioasă administrată de procuror nu se încalcă accesul liber la justiție și nici garanțiile procesuale invocate în susținerea excepției, câtă vreme reglementarea legală a procedurii punerii sub interdicție nu duce la concluzia că faza contencioasă ce se desfășoară în fața instanței, după finalizarea cercetărilor întreprinse de procuror nu s-ar desfășura după toate principiile fundamentale ale procesului civil. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, în temeiul mandatului constituțional conferit de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 936-943 din Codul de procedură civilă, o procedură judiciară complexă, care asigură respectarea, pe deplin, a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei. Mai arată că o dispoziție similară celei criticate în prezenta cauză era cuprinsă și în vechea legislație în materie. Cu privire la procedura punerii sub interdicție în vechea reglementare în materie, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003, constatând constituționalitatea dispozițiilor legale care o reglementau. … 12.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, stabilirea competențelor ce revin procurorului în etapa prealabilă judecării cererii de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane nu contravine prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, punerea sub interdicție fiind o măsură de ocrotire a cărei soluționare este atribuită instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 940 din Codul de procedură civilă. Faptul că, anterior judecății, procurorul trebuie să efectueze cercetările necesare, să ia avizul unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută se găsește internat într-o unitate sanitară, trebuie să ia și avizul acesteia, nu contravine dispozițiilor constituționale, soluția legislativă criticată fiind firească în contextul în care în această etapă procesuală nu se tranșează fondul litigiului, ci doar se iau măsurile necesare bunei administrări a actului de justiție. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Procurorul, direct sau prin organele poliției, va efectua cercetările necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este cerută se găsește internat într-o unitate sanitară, va lua și avizul acesteia.“. … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 126 privind instanțele judecătorești. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 938 din Codul de procedură civilă cu denumirea marginală Măsuri prealabile statuează cu privire la obligația comunicării cererii celui a cărui punere sub interdicție se cere, precum și procurorului [alin. (1)]; efectuarea cercetărilor prealabile de către procuror direct sau prin intermediul organelor de poliție [alin. (2)]; numirea unui curator special [alin. (3)]; și fac parte din procedura specială a punerii sub interdicție judecătorească reglementată de art. 936-943 din Codul de procedură civilă. … 18.Punerea sub interdicție a fost reglementată, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, de art. 142-151 din Codul familiei – în ceea ce privește condițiile de fond și efectele interdicției, iar procedura a fost reglementată prin art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial al României, nr. 9 din 31 ianuarie 1954. … 19.Astfel, Curtea observă că dispozițiile art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează o soluție legislativă similară celei cuprinse în art. 30 alin. 1 teza a doua din Decretul nr. 32/1954, potrivit căruia „Acesta [procurorul-s.n.] va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua și părerea unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție este cerută, se găsește internat într-o instituție sanitară, va lua și părerea medicului sub supravegherea căruia se află.“ … 20.Cu privire la procedura punerii sub interdicție în vechea reglementare în materie, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 27 iunie 2003, prilej cu care a statuat că măsura punerii sub interdicție a unei persoane fizice este dispusă în situația în care, ca urmare a unei cercetări judecătorești ample și complexe, instanța de judecată sesizată își formează convingerea că persoana respectivă este lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de propriile interese. Prin efectul hotărârii de punere sub interdicție, aceasta este lipsită, în totalitate, de capacitate de exercițiu, fiind asimilată minorului până la vârsta de 14 ani, având posibilitatea să își valorifice capacitatea de folosință exclusiv prin reprezentarea sa, la încheierea actelor juridice, de către ocrotitorul legal. Punerea sub interdicție nu constituie o sancțiune, ci are o evidentă finalitate de protecție atât a persoanei fizice, care este, astfel, pusă la adăpost de consecințele prejudiciabile ale propriilor sale acte, consecințe pe care, din cauza lipsei discernământului, nu le-a putut prevedea, cât și a societății, în ansamblu, ale cărei rânduieli ar putea fi grav perturbate prin menținerea deplinului exercițiu al drepturilor unei asemenea persoane. Ținând seama de consecințele deosebit de drastice ale punerii sub interdicție – lipsirea de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei interzisului -, legiuitorul a instituit o procedură care oferă suficiente garanții de natură să prevină și să anihileze eventualele abuzuri în această materie, astfel încât numai instanța are competența de a hotărî punerea alienatului sau debilului mintal sub interdicție. Astfel, procedura punerii sub interdicție poate fi inițiată de orice persoană care are interes și cuprinde două faze, faza necontradictorie, în care sunt efectuate cercetările necesare stabilirii situației de fapt, și faza contradictorie, care îmbracă forma unui proces civil obișnuit, în baza probelor administrate instanța hotărând admiterea sau respingerea cererii. … 21.Curtea a mai reținut că, față de finalitatea punerii sub interdicție, respectiv asigurarea protecției persoanei lipsite de discernământ, reglementarea prevăzută în textele de lege criticate reprezintă o măsură judecătorească de ocrotire. … 22.Așadar, Curtea apreciază că cele reținute prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 23.Distinct de cele arătate, Curtea reține că, în cadrul procedurii punerii sub interdicție judecătorească, procurorul are un rol important, având în vedere că acesta poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege [art. 92 alin. (1) din Codul de procedură civilă], iar măsurile stabilite de art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt o garanție necesară pentru respectarea drepturilor persoanei a cărei punere sub interdicție este solicitată. Astfel, președintele instanței este obligat să ia măsuri pentru ca cererea de punere sub interdicție și înscrisurile anexate să fie comunicate celui în cauză, precum și procurorului, iar procurorul este obligat să efectueze cercetările ce se impun în vederea verificării situațiilor invocate în cererea de punere sub interdicție, obligații care se încadrează în faza necontradictorie a procedurii, în care sunt efectuate cercetările necesare stabilirii situației de fapt. … 24.Așadar, anterior judecății, procurorul trebuie să efectueze cercetările necesare, obținerea avizului unei comisii de medici specialiști și, după caz, avizul unității sanitare, dacă persoana în cauză este internată, ceea ce nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, soluția legislativă criticată fiind firească în contextul în care în această etapă procesuală nu se tranșează fondul litigiului, ci doar se iau măsurile necesare bunei administrări a actului de justiție. Actele întocmite și obținute de procuror urmează a fi comunicate de către acesta instanței de judecată în vederea fixării primului termen de judecată, în condițiile art. 940 din Codul de procedură civilă. Instituirea unei etape prealabile judecății nu este contrară principiului accesului liber la justiție, cât timp actele și măsurile dispuse de procuror urmează a fi supuse controlului instanței de judecată. … 25.Dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură, a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul poate atribui anumite competențe procurorului în procesul civil, chiar dacă atribuțiile Ministerului Public se exercită, în principal, în activitatea judiciară penală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002). … 26.Referitor la sintagma „cercetările necesare“, din cuprinsul art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, criticată pentru lipsa de previzibilitate, Curtea reține că textul nu realizează o determinare expresă a acestora, însă, în mod evident, se referă la verificările efectuate în legătură cu persoana a cărei punere sub interdicție se solicită, cu privire la faptele prezentate în cererea de punere sub interdicție și la dovezile propuse, procurorul urmând să aprecieze în concret asupra activităților investigative ce se impun a fi realizate. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Prin urmare, dispozițiile legale sunt precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia. … 27.În continuare, referitor la critica potrivit căreia textul legal conferă posibilitatea reprezentantului Ministerului Public de a-și delega competența organelor de poliție, Curtea reține că nu este vorba de o relație de subordonare a organelor de poliție față de procuror, ci de o relație de colaborare, având în vedere faptul că, potrivit art. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, activitatea Poliției Române constituie serviciu public specializat și se realizează în interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii. … 28.Totodată, Curtea constată că scopul acțiunii procurorului nu este acela de a obține pentru una dintre părți satisfacerea unei pretenții, ci, în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societății, el apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor, îndeplinind un rol constituțional consacrat prin art. 131 din Legea fundamentală.  … 29.În fine, Curtea nu poate reține nici pretinsa contrarietate a dispozițiilor legale criticate cu art. 126 alin. (1) din Constituție potrivit căruia „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege“, deoarece punerea sub interdicție se realizează de către instanța de judecată care, în baza probelor administrate, va hotărî admiterea sau respingerea cererii. … 30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Todoruți în Dosarul nr. 8.273/211/2015 al Tribunalului Cluj – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 23 noiembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește