DECIZIA nr. 736 din 21 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) și ale art. 458 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Bebică-Gabriel Neicuț în Dosarul nr. 10.731/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.196D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia este inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, atunci când nu se invocă chiar neconstituționalitatea soluției legislative care consacră inadmisibilitatea. În cauză, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, raportat la motive care nu sunt vizate prin excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința penală nr. 1.571 din 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 10.731/302/2017, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 456 alin. (1) și ale art. 458 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Bebică-Gabriel Neicuț în cauza având ca obiect revizuirea Sentinței penale nr. 2.463 din 2 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr. 13.258/302/2015 și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 482/A din 17 martie 2016 a Curții de Apel București – Secția I penală.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale, deoarece se acceptă ca o instanță inferioară să caseze o hotărâre pronunțată de o instanță superioară, care a judecat cauza pe fond. Arată că obiectul cererii de revizuire îl constituie Decizia nr. 482/A din 17 martie 2016 a Curții de Apel București și apreciază că prima instanță, în acest caz Judecătoria Sectorului 5 București, nu ar trebui să fie competentă să cenzureze o hotărâre pronunțată de o instanță superioară în grad – Curtea de Apel București. … 6.Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece hotărârile supuse revizuirii sunt hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează conflictul de drept penal substanțial, fără să fie relevant dacă hotărârile au rămas definitive la prima instanță sau după exercitarea apelului. Instanța apreciază că stabilirea competenței de judecare a cererii de revizuire în favoarea instanței care a judecat cauza în primă instanță este justificată prin natura acestei căi extraordinare de atac și urmărește tocmai respectarea dreptului la un proces echitabil al revizuentului, prin asigurarea posibilității exercitării căilor de atac legale întocmai ca la prima judecată în fond a cauzei.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece reglementarea criticată – în sensul căreia judecarea cererii de revizuire revine în competența instanței care a judecat cauza în primă instanță – are în vedere scopul și caracterele juridice ale acestei căi extraordinare de atac. Astfel, vizând retractarea hotărârii definitive, precum și rejudecarea fondului cauzei penale, este firesc – pentru respectarea principului dublului grad de jurisdicție în materie penală – ca judecarea cererii de revizuire să se realizeze de prima instanță care s-a pronunțat în cauză, căci în caz contrar părțile ar fi lipsite de al doilea grad de jurisdicție, obligatoriu în materie penală, și anume de calea de atac a apelului.  … 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Prevederile legale contestate nu aduc atingere art. 16 din Constituție, întrucât principiul egalității cetățenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. Ca urmare, este constituțională instituirea prin dispozițiile legale criticate a unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește revizuirea, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Legea fundamentală, întrucât dispozițiile legale criticate nu instituie niciun fel de cenzură referitoare la acest drept. Împrejurarea că cererea de revizuire este adresată instanței care a judecat cauza în primă instanță nu este de natură a fi convertită într-un fine de neprimire, reprezentând o procedură prealabilă. Prin art. 459 din Codul de procedură penală a fost instituită procedura prealabilă a admiterii în principiu a cererii de revizuire, stabilindu-se în alin. (1) că admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților. Or, prin natura și conținutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu, nu vizează însăși soluționarea căii extraordinare de atac. Altfel spus, instanța se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, ca și în cazul judecării recuzării sau al strămutării pricinilor, nefiind, astfel, încălcate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil. De altfel, mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, legiuitorul în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili prin lege procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, se arată că dispozițiile legale contestate nu încalcă principiul supremației Constituției și al obligativității legii și nici trăsăturile și valorile supreme ale statului român. De asemenea, textele criticate nu consacră un caz de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale în sensul art. 53 din Constituție. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 456 alin. (1) cu denumirea marginală Cererea de revizuire și art. 458 cu denumirea marginală Instanța competentă, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: – Art. 456 alin. (1): „(1) Cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță.“;  … – Art. 458: „Competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în prima instanță. Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44.“  …  … 13.Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la calitatea legilor, art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiție și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, de asemenea, dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv.  … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, de principiu, că activitatea desfășurată în ciclul ordinar al procesului penal – dacă a fost legală și temeinică – trebuie să se finalizeze cu pronunțarea unei hotărâri definitive, având autoritate de lucru judecat, în care faptele reținute exprimă adevărul, iar legea penală și cea civilă au fost aplicate corect. Practica a învederat însă și cazuri de hotărâri definitive care au soluționat cauzele penale cu grave erori de fapt și de drept. Legiuitorul a avut în vedere o asemenea ipoteză, rațiune pentru care a instituit căile de atac extraordinare ca mijloace procesual penale de desființare a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat care nu corespund legii și adevărului. Având în vedere faptul că instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorității de lucru judecat, așadar stabilității hotărârilor judecătorești definitive, care este menită a da încredere în activitatea justiției, cazurile și condițiile de exercitare a căilor extraordinare de atac trebuie să fie strict reglementate de legiuitor, în vederea restabilirii ordinii de drept. În egală măsură, opțiunea legiuitorului în reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze în limite constituționale. … 15.Calea extraordinară de atac care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri este revizuirea, aceasta având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind descoperite ulterior. În ceea ce privește obiectul căii de atac, revizuirea poate fi exercitată – în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală – numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuală a instituției se concentrează în înlesnirea descoperirii și aducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei (a se vedea Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragrafele 17 și 18). Spre deosebire de faza admiterii în principiu, care este o judecată de ordin procesual privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se stabili dacă cele sesizate pot fi supuse unui control judecătoresc în fața instanței competente să le analizeze pe fond, faza rejudecării cauzei supusă revizuirii este o reluare a judecății în raport și cu noile elemente de probă invocate în cererea de revizuire și are ca obiectiv fie înlăturarea erorii judiciare, atunci când aceasta este reală, fie reconfirmarea lucrului judecat, în cazul în care noile elemente de informație nu au putut modifica constatările judecății anterioare. … 16.Față de aceste considerente de principiu, analizând punctual criticile formulate de autorul sesizării, care este nemulțumit de împrejurarea că prin modul de redactare a normelor criticate se acceptă ca o instanță inferioară să „caseze“ o hotărâre pronunțată de o instanță superioară, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.  … 17.Astfel, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție, întrucât dispozițiile legale criticate, care permit instanței care a judecat cauza în primă instanță să se pronunțe asupra cererii de revizuire, au fost instituite de legiuitor, în exercitarea competenței sale constituționale și sunt suficient de clare cu privire la instanța competentă să judece o astfel de cerere. … 18.Totodată, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. În acest sens, instituirea prin dispozițiile legale criticate a unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește revizuirea, este constituțională, atât timp cât acestea asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Așa fiind, este neîntemeiată și critica fundamentată cu raportare la dispozițiile art. 16 din Legea fundamentală. … 19.Nu pot fi primite nici criticile referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție care consacră liberul acces la justiție și nici a art. 11 și art. 20 din Constituție cu raportare la dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 13 – Dreptul la un recurs efectiv, întrucât împrejurarea că cererea de revizuire este adresată instanței care a judecat cauza în primă instanță nu este de natură a aduce atingere acestor dispoziții. Curtea reține în acest sens că rejudecarea nu se face pe baza aceluiași material procesual ori a unei situații de fapt neschimbate, ci pe baza unor elemente care nu au fost cunoscute de judecățile anterioare. … 20.Cât privește instanța competentă să examineze în principiu cererea de revizuire, nu are relevanță dacă hotărârea a rămas definitivă în fața primei instanțe, instanței de apel sau instanței de recurs, competența revenind întotdeauna, cu excepția cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, primei instanțe. În situația în care soluția pe fond a primei instanțe diferă de cea dată de instanța superioară, prima instanța rămâne competentă chiar dacă a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului, iar instanța ierarhic superioară o soluție de condamnare a aceluiași inculpat, și invers, întrucât în materie de revizuire competența se stabilește în raport cu instanța competentă, conform legii, să judece cauza în primă instanță, iar nu în raport cu soluția pronunțată de aceasta. O astfel de reglementare își găsește justificare tocmai în prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. În acest sens sunt și dispozițiile art. 459 alin. (7) teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, și dispozițiile art. 463 din același cod, conform cărora sentința prin care instanța se pronunță asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea. O teză contrară, respectiv stabilirea prin lege a competenței instanței superioare de a soluționa cererea de revizuire, ar nega dreptul firesc la exercitarea căilor de atac împotriva unei astfel de hotărâri. … 21.Astfel fiind, dispozițiile legale criticate nu reprezintă altceva decât o aplicare a dispozițiilor constituționale menționate, precum și a celor cuprinse în art. 126 alin. (2) potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.  … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bebică-Gabriel Neicuț în Dosarul nr. 10.731/302/2017 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 456 alin. (1) și ale art. 458 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește