DECIZIA nr. 735 din 8 octombrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 545 din 26 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ActulREFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 3REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 3REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 3REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 8REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 8REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 8REFERIRE LAOG (R) 51 28/08/1997 ART. 10
ART. 11REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 13REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 14REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 14REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 14REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 18REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 19REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 181
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 19REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 4 05/03/2018
ART. 21REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 22REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 370 31/05/2018
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 459 16/06/2015
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 76
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 32REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 8
ART. 32REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 32REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 7
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 34REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 34REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 34REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003
ART. 34REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 34REFERIRE LAOG (R) 51 28/08/1997 ART. 10
ART. 34REFERIRE LAOG (R) 51 28/08/1997
ART. 35REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 36REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 38REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 15
ART. 39REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 9
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 4 05/03/2018
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 183 08/05/2003
ART. 41REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 41REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 42REFERIRE LADECIZIE 623 12/06/2012
ART. 42REFERIRE LALEGE 38 20/01/2003 ART. 25
ART. 42REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 146 20/02/2007
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 459 16/06/2015
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 44REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 45REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 1
ART. 45REFERIRE LAOG 15 24/01/2002 ART. 12
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 46REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 47REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 217 09/05/2013
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 50REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 50REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 51REFERIRE LAHG 1391 04/10/2006
ART. 51REFERIRE LAREGULAMENT 04/10/2006 ART. 181
ART. 51REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 51REFERIRE LAOG 15 24/01/2002
ART. 52REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 52REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 29 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 28 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 211 20/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 486 28/09/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 155 17/03/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Trans Modern Control – S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 5.814/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 406D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.334D/2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 1.951D/2019, nr. 1.952D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 20D/2020, nr. 21D/2020, nr. 119D/2020, nr. 170D/2020, nr. 171D/2020, nr. 172D/2020, nr. 173D/2020, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020, nr. 318D/2020, nr. 338D/2020, nr. 339D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț, precum și în dosarele nr. 2.241D/2019, nr. 2.242D/2019, nr. 2.243D/2019, nr. 2.244D/2019, nr. 2.245D/2019, nr. 2.273D/2019, nr. 2.274D/2019, nr. 2.275D/2019 și nr. 2.276D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) și ale art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă.4.La apelul nominal se prezintă, pentru Societatea Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț, doamna avocat Alexandra Florescu din Baroul București, cu împuterniciri depuse în dosare, iar pentru partea Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. domnul consilier juridic Gheorghe Secăreanu, cu împuterniciri depuse în dosarele nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.334D/2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 1.951D/2019, nr. 1.952D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.241D/2019, nr. 2.242D/2019, nr. 2.243D/2019, nr. 2.244D/2019, nr. 2.245D/2019, nr. 2.273D/2019, nr. 2.274D/2019, nr. 2.275D/2019, nr. 2.276D/2019, nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020, nr. 318D/2020, nr. 338D/2020 și nr. 339D/2020.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.6.Reprezentanta Societății Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț este de acord cu conexarea cauzelor, cu precizarea că mai sunt și alte cauze cu același obiect pe rolul Curții Constituționale. Consilierul juridic al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere este de acord cu conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă, cu precizarea că nu pot fi conexate celelalte cauze aflate pe rolul Curții, care nu au termen fixat în această ședință de judecată.7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.334D/ 2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 1.951D/2019, nr. 1.952D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.241D/2019, nr. 2.242D/2019, nr. 2.243D/2019, nr. 2.244D/2019, nr. 2.245D/2019, nr. 2.273D/2019, nr. 2.274D/2019, nr. 2.275D/2019, nr. 2.276D/2019, nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 20D/2020, nr. 21D/2020, nr. 119D/2020, nr. 170D/2020, nr. 171D/2020, nr. 172D/2020, nr. 173D/2020, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020, nr. 318D/2020, nr. 338D/2020, nr. 339D/2020 la Dosarul nr. 406D/2018, care a fost primul înregistrat, cu precizarea că nu pot fi conexate cele care nu sunt în fază de judecată la acest termen.8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Societății Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând, în esență, că o societate de leasing și închirieri autoturisme nu mai este posesoarea acestora în momentul în care le închiriază, fiind însă sancționată, în temeiul textelor de lege criticate, pentru fapte contravenționale pe care nu le săvârșește – în speță fiind vorba despre neplata tarifului de trecere (peaj). Obligația de diligență nu poate fi respectată în condițiile în care proprietarul autoturismului nu poate prevedea traseul unui autoturism închiriat. Societatea care închiriază autoturismele achită doar tariful de utilizare – rovinieta, iar celelalte taxe ar trebui să fie plătite de cei care închiriază. Textele de lege criticate discriminează societățile de leasing sau închiriere, deoarece nu prevăd o procedură de identificare a contravenientului similară celei prevăzute de Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Referitor la această procedură, se arată că în cazul constatării contravenției cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau al unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, organul constatator al contravenției va înainta o adresă către proprietarul sau deținătorul legal al vehiculului, în vederea stabilirii identității contravenientului. Doar în cazul în care proprietarul sau deținătorul legal nu răspunde la această adresă, agentul constatator este îndreptățit să emită procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției pe numele proprietarului sau al deținătorului legal, după caz. Este astfel prevăzut un cadru legal în care dreptul la un proces echitabil să fie respectat prin sancționarea persoanei vinovate. Se arată că, potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere și art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, taxele se achită de către clienți, respectiv locatar/utilizator. Procedura de înregistrare în certificatul de înmatriculare a beneficiarului unui contract de închiriere pe termen scurt poate dura mai mult decât termenul de închiriere.9.Reprezentantul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului Curții, iar aceasta a respins excepțiile ridicate. Chestiunile puse în discuție sunt mai degrabă de competența instanțelor de drept comun. Textele de lege criticate sunt clare în sensul în care obligația de achitare a tarifului de trecere revine proprietarului, iar o eventuală admitere a excepției în sensul dorit de autori ar avea drept consecință faptul că statul nu mai poate identifica direct contravenientul, rămânând la latitudinea proprietarului comunicarea identității acestuia.10.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că asupra acesteia Curtea s-a mai pronunțat în sensul respingerii, neintervenind elemente noi, care să ducă la schimbarea jurisprudenței.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:11.Prin Încheierea nr. 19.939 din 15 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.814/212/2017/a1, Judecătoria Constanța – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Societatea Trans Modern Control – S.R.L. din Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin care autorul excepției, în calitate de utilizator, a fost sancționat contravențional pentru neplata tarifului de trecere în condițiile în care încheiase un contract de comodat cu o altă persoană, având ca obiect autovehiculul.12.Prin sentințele civile nr. 1.405 din 5 aprilie 2019, nr. 1.635 din 19 aprilie 2019, nr. 1.311 din 2 aprilie 2019, nr. 1.651 din 19 aprilie 2019, nr. 1.952 din 17 mai 2019, nr. 1.652 din 19 aprilie 2019, nr. 1.950 din 17 mai 2019, nr. 1.653 din 19 aprilie 2019, nr. 1.953 din 17 mai 2019, nr. 2.820 din 25 iulie 2018, nr. 2.986 din 19 august 2019, nr. 1.901 din 13 mai 2019, nr. 1.607 din 19 aprilie 2019, nr. 1.608 din 19 aprilie 2019, nr. 1.609 din 19 aprilie 2019 și nr. 1.610 din 19 aprilie 2019 și încheierile din 21 martie 2019 și 10 aprilie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.134/279/2018, nr. 7.874/279/2018, nr. 7.879/279/2018, nr. 6.405/279/2018, nr. 4.795/279/2018, nr. 6.414/279/2018, nr. 3.397/279/2018, nr. 6.430/279/2018, nr. 7.868/279/2018, nr. 20.096/299/2018, nr. 16.962/299/2018, nr. 7.880/279/2018, nr. 3.408/279/2018, nr. 6.419/279/2018, nr. 6.423/279/2018, nr. 6.429/279/2018 și dosarele nr. 7.869/279/2018 și nr. 7.875/279/2018, Judecătoria PiatraNeamț – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Excepția a fost ridicată de Societatea Autonom Services – S.A. din PiatraNeamț în cauze având ca obiect contestațiile împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prin care autorul a fost sancționat în calitate de „utilizator“.13.Prin încheierile din 28 martie 2019, 23 aprilie 2019, 7 mai 2019, 13 mai 2019, 16 mai 2019, 23 mai 2019, 6 iunie 2019, 5 iunie 2019, 21 mai 2019, 4 iunie 2019, 17 septembrie 2019, 1 octombrie 2019, 15 octombrie 2019, 12 noiembrie 2019, 26 noiembrie 2019, 10 decembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.136/279/2018, nr. 2.223/279/2018, nr. 2.112/279/2018, nr. 2.106/279/2018, nr. 2.153/279/2018, nr. 2.173/279/2018, nr. 2.138/279/2018, nr. 2.156/279/2018, nr. 2.253/279/2018, nr. 2.247/279/2018, nr. 3.407/279/2018, nr. 2.152/279/2018, nr. 2.256/279/2018, nr. 4.781/279/2018, nr. 2.166/279/2018, nr. 3.401/279/2018, nr. 2.151/279/2018, nr. 3.404/279/2018, nr. 6.432/279/2018, nr. 7.871/279/2018, nr. 2.171/279/2018, nr. 4.796/279/2018, nr. 6.434/279/2018, nr. 6.415/279/2018, nr. 2.135/279/2018, nr. 2.168/279/2018, nr. 6.428/279/2018, nr. 3.396/279/2018, nr. 2.161/279/2018, nr. 2.124/279/2018, Tribunalul Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002. Excepția a fost ridicată de Societatea Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva contestațiilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prin care autorul a fost sancționat în calitate de „utilizator“, aflate în stadiul procesual al apelurilor.14.Prin încheierile din 23 octombrie 2018, pronunțate în dosarele nr. 2.075/279/2018, nr. 2.121/279/2018, nr. 2.175/279/2018, nr. 2.143/279/2018, nr. 2.169/279/2018, nr. 2.147/279/2018, nr. 2.176/279/2018, nr. 2.248/279/2018 și nr. 2.249/279/2018, Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) și ale art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Excepția a fost ridicată din oficiu de către instanța de judecată în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 prin care autorul a fost sancționat în calitate de „utilizator“.15.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată, în esență, că legiuitorul a avut în vedere aplicarea unei sancțiuni generale tuturor utilizatorilor definiți prin art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 care nu achită tariful de trecere, fără a ține cont de specificitatea acestui tarif și de posibilitatea ca utilizatorul în fapt al autovehiculului să nu fie același cu utilizatorul definit de legiuitor prin art. 1 alin. (1) lit. b) din acest act normativ.16.Se susține că textele de lege criticate aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva exigențelor referitoare la calitatea legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional și a Curții Europene a Drepturilor Omului, deoarece în temeiul acestora o societate care închiriază legal autoturisme către terți este sancționată pentru neachitarea de către clienții săi a tarifului de trecere (peaj) datorat la traversarea podurilor peste Dunăre. Societatea nu poate să prevadă obligația de plată a acestei taxe pentru a o include în costul închirierii, ceea ce aduce atingere și art. 23 alin. (12) din Constituție. Mai mult, este posibil ca pe perioada în care autoturismul este închiriat cel care îl utilizează să treacă de mai multe ori podurile peste Dunăre, dând naștere de fiecare dată unei alte obligații de a achita tariful de trecere, astfel încât, chiar dacă s-ar achita această taxă în avans, oricum nu ar fi suficient pentru a se evita amendarea proprietarului care a înstrăinat folosința bunului anterior săvârșirii contravenției.17.Se consideră că art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, prin care este definit „utilizatorul“, aduce atingere art. 16 și 52 din Constituție, precum și art. 1.349 și art. 1.357-1.371 din Codul civil. Aceasta deoarece, din modul în care este redactat art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, rezultă că utilizatorii sunt numai persoanele înscrise în certificatul de înmatriculare și urmează a fi sancționate pentru faptele altora în situația în care autovehiculul este folosit de alte persoane care nu își îndeplinesc obligația legală de a plăti peajul. Conform principiului răspunderii juridice delictuale, fapta persoanei căreia i-a fost împrumutat contra cost autovehiculul și care nu și-a îndeplinit obligația de plată a peajului nu poate fi imputată societății ce are un drept de proprietate asupra acestuia.18.Se susține că textele de lege criticate aduc atingere și dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, drept complex ce are mai multe componente. Una dintre componente, potrivit celor reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, este dreptul destinatarului normei de a fi informat într-o manieră lipsită de ambiguități asupra comportamentelor interzise pe care este obligat să le evite. Or, potrivit textelor de lege criticate, contravenientul nu poate să înțeleagă cu ușurință dacă are sau nu obligația legală de a achita tariful de trecere, neexistând o prevedere legală specială pentru situația sa de societate care închiriază contra cost autoturisme, în temeiul căreia să aibă posibilitatea de a achita tariful anterior sancționării sale. Totodată, neclaritatea textului legal criticat se datorează și lipsei de corelare cu prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, potrivit căruia clienții suportă, în afara contractului, costurile taxelor de drum.19.Se arată că o altă componentă a dreptului la un proces echitabil în materie contravențională este respectarea prezumției de nevinovăție a contravenientului. Având în vedere definiția dată de legiuitor noțiunii de „utilizator“ în art. 1 alin. 1 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 și modalitatea în care este stabilită responsabilitatea achitării tarifului de trecere prin art. 7 alin. (2) din același act normativ, este evident că legea a instituit o răspundere contravențională care nu ține cont – în situația utilizatorilor care au ca obiect de activitate închirierea de autovehicule – de existența efectivă a vinovăției persoanei sancționate, ceea ce nesocotește principiul răspunderii personale a contravenienților și, implicit, dreptul la un proces echitabil recunoscut prin Constituție. Constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie doar în baza datelor privind utilizatorul autoturismului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, fără a se verifica utilizatorul „în fapt“ al autoturismului pentru care nu s-a achitat tariful de trecere. Este excesiv ca societății sancționate să nu i se ofere posibilitatea de a achita acest peaj, spre exemplu, printr-o notificare premergătoare referitoare la utilizarea podurilor peste Dunăre de către clienții care conduc autoturismele închiriate de la societate. Numai în situația în care societatea nu s-ar conforma acestei obligații s-ar putea reține în sarcina sa o vinovăție de natură să justifice răspunderea sa contravențională. Aceasta deoarece este imposibil ca societatea să cunoască dinainte traseul pe care îl va urma clientul pentru a achita în prealabil peajul. De asemenea, se apreciază că ar fi excesiv nu numai pentru societățile de închiriere autoturisme, dar și pentru instituțiile publice competente să procedeze la înscrierea în certificatul de înmatriculare a tuturor clienților și a perioadei pentru care are loc închirierea autoturismului, având în vedere că aceste perioade pot fi și sunt, în practică, destul de mici, chiar și de o zi. În situații similare, legiuitorul a adoptat texte de lege care permit însă identificarea în concret a persoanelor responsabile de săvârșirea contravenției, cum ar fi, spre exemplu, art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006.20.Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu permit aplicarea unei soluții coerente și justificate în astfel de situații, fiind afectată activitatea curentă a unor astfel de societăți de închiriere de autoturisme, fapt ce contravine și principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi – art. 16 din Constituție și libertatea economică – art. 45 din Constituție. Se apreciază că situația fără ieșire în care se află societatea sancționată, aceea de a suporta nu numai contravaloarea tarifului de trecere, dar și statutul de contravenient permanent, fără a avea posibilitatea de a evita antrenarea răspunderii contravenționale, este determinată de textele de lege criticate.21.Totodată, se solicită Curții însușirea raționamentului juridic materializat în considerentele Deciziei nr. 4 din 5 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, astfel încât singurele persoane care ar putea să fie sancționate pentru neachitarea tarifului de trecere să fie posesorii în fapt ai autoturismelor – respectiv locatarii. Prin urmare, se solicită Curții Constituționale să constate că dispozițiile art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) și ale art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale numai în măsura în care nu se aplică societăților care au ca obiect principal de activitate închirierea de autoturisme.22.Judecătoria Constanța – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând, în esență, că: în raport cu definiția termenului de „utilizator“ al drumurilor publice naționale, cuprinsă în prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, nu se creează o discriminare între persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sau în alte state și persoanele care au săvârșit efectiv fapta de a circula pe rețeaua de drumuri naționale din România fără a deține rovinietă valabilă, respectiv peaj valabil. Situația la care se face referire în cauză implică interpretarea legii, aplicarea acesteia la un caz concret, care este de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. Prezumția legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată prin probe și prezumții simple, în cauză revenindu-i petentei sarcina probei cu privire la împrejurarea că nu are calitatea de proprietar sau că dreptul în baza căruia a fost folosit autovehiculul a încetat la data săvârșirii presupusei fapte contravenționale, în raport cu aceste elemente instanța urmând să rețină dacă au fost sau nu au fost respectate prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 în ceea ce privește săvârșirea faptei de către petentă.23.Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă, în dosarele nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019 și nr. 119D/2020, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.24.Judecătoria Piatra-Neamț – Secția civilă, în dosarele nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020 și nr. 318D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.25.Tribunalul Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarele nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.334D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/ 2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 20D/2020, nr. 21D/ 2020, nr. 170D/2020, nr. 171D/2020, nr. 172D/2020, nr. 173D/ 2020, nr. 338D/2020 și nr. 339D/2020, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la aceasta se arată că prevederile legale invocate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea, prin deciziile nr. 459 din 16 iunie 2015 și nr. 370 din 31 mai 2018, constatând că acestea sunt constituționale. Tribunalul apreciază că aspectele invocate vizează de fapt o modificare legislativă care este considerată necesară de autorii excepției de neconstituționalitate prin raportare la particularitatea tarifului de trecere, tarif care prezintă diferențe față de tariful de utilizare a drumurilor naționale ce se presupune că se achită de orice utilizator care se află în posesia unui autovehicul care este înmatriculat și, prin urmare, este apt să circule pe drumurile publice. Nu se pune problema unei neconstituționalități a prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate, ci a adoptării unei soluții legislative care să fie potrivită cu particularitățile tarifului de trecere.26.Tribunalul Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarele nr. 1.951D/2019 și nr. 1.952D/2019, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocate.27.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.28.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.29.În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a solicitat Ministerului Afacerilor Interne și Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. informații necesare pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.30.Autoritățile menționate au transmis informațiile solicitate necesare soluționării excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile reprezentanților părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:31.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.32.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă prevederile art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) și ale art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, precum și cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003. În realitate, Curtea reține că aplicabile în cauză sunt prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, astfel că urmează a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) și ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, precum și cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003, care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1) lit. b): „În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.“;– Art. 7 alin. (2): „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.“;– Art. 8 alin. (1^1): „Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amendă.“;– Art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003: „În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, clienții suportă, în afara contractului, costurile carburanților consumați, taxele de drum, de parcare, de acces, inclusiv costul asigurării pentru daunele produse transportatorului autorizat din cauze imputabile clientului.“33.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) – Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, art. 45 – Libertatea economică și în art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.34.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată în cauze în care autorii – persoane juridice – au încheiat contracte de comodat, contracte de închiriere și contracte de leasing în temeiul Codului civil, al Legii nr. 38/2003 și al Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000. Întrucât persoanele juridice nu au solicitat înscrierea celor cărora le-au cedat în mod legal folosința bunurilor în certificatele de înmatriculare, iar posesorii temporari ai bunurilor au folosit podurile construite peste Dunăre fără a plăti tariful de trecere, așa cum sunt obligați prin prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 și art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, societățile au fost sancționate contravențional în calitate de „utilizatori“.35.În ceea ce privește criticile formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că termenul „utilizatori“ este definit în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, respectiv persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini. Așadar, pentru a fi „utilizator“, persoana fizică sau juridică trebuie să îndeplinească două condiții: (i) să aibă în proprietate vehiculul sau să îl poată folosi ca urmare a unui drept „legal“ și (ii) să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare. Din această perspectivă, noțiunea de „utilizator“ definită prin art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 îndeplinește condițiile de claritate, precizie și previzibilitate, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție.36.Curtea reține că tariful de trecere reprezintă o sumă care se plătește pentru un vehicul în funcție de (i) distanța parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care face parte din rețeaua de drumuri naționale din România și de (ii) tipul vehiculului. În prezent, ea este datorată la trecerea podului peste Dunăre între Giurgiu și Ruse – numai pentru sensul Giurgiu-Ruse, a podului peste Dunăre între Giurgeni și Vadu Oii și a podurilor peste Dunăre între Fetești și Cernavodă. Plata tarifului de trecere și înregistrarea acestuia în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, având denumirea prescurtată SIEGMCR, reprezintă peajul valabil. Ca regulă, tariful de trecere se achită înainte de trecere și, prin excepție, poate fi achitat până cel târziu la ora 24,00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea. Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amendă, iar contravenția se consideră săvârșită după expirarea termenului anterior menționat. Constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice – camere video în cauzele deduse judecății -, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazul utilizatorilor români, dacă prin intermediul sistemelor de camere video se constată lipsa peajului valabil, personalul care efectuează controlul (în cauzele deduse judecății, personalul Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A.) aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției după identificarea contravenientului în baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. f), alin. (1^2), (7^2), (7^3), art. 8 alin. (1^1) și art. 9 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002].37.Din cele anterior expuse, Curtea constată că identificarea contravenienților se face cu ajutorul unui sistem de camere video ce înregistrează numărul de înmatriculare al automobilului, identificându-se ulterior persoana (utilizator) care este înscrisă în certificatul de înmatriculare al automobilului în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.38.Referitor la imposibilitatea înscrierii în certificatul de înmatriculare a deținătorului în fapt al autoturismului, comodatar, locatar/utilizator sau client, Curtea observă că, potrivit art. 15 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, „La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale deținătorului mandatat.“ Curtea observă astfel că există temeiul în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce au un drept de folosință a automobilelor.39.Curtea reține că, potrivit art. 9 alin. (11) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – S.A. asigură accesul utilizatorilor la baza de date pentru verificarea existenței și valabilității rovinietei și peajului, în concret, prin accesarea paginii de internet www.erovinieta.ro, pe care se pot verifica numărul de treceri efectuate și plata tarifului de trecere și se poate plăti acest tarif pentru a evita sancționarea. Totodată, poziționarea unui autovehicul și traseul parcurs pot fi verificate prin folosirea unor dispozitive de poziționare, Global Positioning System – GPS. Prin urmare, societățile pot avea cunoștință despre tranzitarea de către clienți a podurilor peste Dunăre. Așa fiind, situația expusă vizează o problemă de organizare a activității societății, iar nu una de constituționalitate.40.Referitor la solicitarea ca instanța de contencios constituțional să constate că în cauză sunt aplicabile mutatis mutandis cele reținute prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea reține că această decizie are în vedere o situație diferită, și anume transmiterea dreptului de proprietate, iar nu a folosinței autovehiculelor ca în prezentele cauze. Așa cum s-a arătat la paragraful 38, proprietarul are posibilitatea legală a înscrierii în certificatul de înmatriculare a persoanei care folosește autovehiculul, precum și posibilitatea monitorizării plății tarifelor de trecere datorate de clienți, fără a fi aplicabile mutatis mutandis cele reținute în Decizia nr. 4 din 5 martie 2018.41.În ceea ce privește încălcarea prezumției de nevinovăție a contravenientului, prezumție ce trebuie respectată și în materie contravențională reprezentând una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, receptată și în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003), Curtea reține că răspunderea instituită prin prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 este un tip de răspundere ce nu corespunde în totalitate răspunderii contravenționale reglementate, de principiu, prin dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. Nu este singurul caz în care persoana sancționată contravențional poate să difere față de persoana care săvârșește efectiv contravenția. Spre exemplu, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, pentru contravențiile reglementate de aceasta sunt sancționați contravențional operatorii economici, iar nu angajații care săvârșesc contravențiile.42.Curtea face referire la Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, prin care a reținut că din reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 se naște o prezumție potrivit căreia autovehiculul se află în proprietatea sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare. Totodată, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe podurile unde deținerea unei roviniete (peajului valabil în cauzele de față) este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă (peaj valabil) îi aparține. Curtea reține că aceste considerente sunt aplicabile în cauzele de față, societățile având obligația de a manifesta diligență în ceea ce privește achitarea tarifelor de trecere, deoarece au posibilitatea monitorizării plății acestora de către cei care folosesc în fapt autovehiculele, așa cum s-a arătat la paragraful 39 din prezenta decizie. Cât privește art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003, Curtea reține că acesta constituie temeiul în baza căruia societatea își poate recupera ulterior sumele plătite ca tarif de trecere în situația în care clienții nu își îndeplinesc obligația legală de plată.43.Curtea observă considerentele Deciziei nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, prin care a statuat, de principiu, că „fiind vorba de săvârșirea unor contravenții, nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională în lipsa elementului vinovăției, care este de esența acesteia. Existența sau inexistența vinovăției este un element al stării de fapt, a cărei apreciere constituie atributul exclusiv al instanței de judecată“. Prin urmare, instanțele de judecată sunt acelea care urmează să stabilească de la caz la caz dacă societățile au avut posibilitatea de a înscrie în certificatele de înmatriculare persoanele cărora le-au cedat dreptul de folosință ori dacă și-au îndeplinit obligația de a monitoriza trecerile peste poduri și de a preveni săvârșirea faptelor contravenționale constând în neplata tarifului de trecere.44.De asemenea, sunt aplicabile și cele reținute prin Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, paragraful 16, prin care Curtea a observat, de asemenea, că legiuitorul a oferit o definiție termenului de „utilizator“ circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătățirea calității rețelei de drumuri naționale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuția fiecărui deținător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing). Soluția legislativă aleasă este optimă pentru realizarea finalității menționate, constituind, în fapt, una dintre modalitățile prin care statul își duce la îndeplinire obligația stabilită în art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, respectiv asigurarea exercitării libertății comerțului și constituie totodată o facilitate ce se circumscrie obligației statului de creare a unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.45.Distinct de cele reținute în decizia menționată, Curtea mai observă că, potrivit art. 1^1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, „stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere“. De asemenea, potrivit art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, „sumele încasate în urma aplicării de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. a tarifului de utilizare și a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziția acesteia și vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreținerea, exploatarea și modernizarea drumurilor de interes național, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor“.46.În concluzie, pentru considerentele expuse, Curtea nu poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) și a art. 21 alin. (3) din Constituție.47.Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea observă că excepția nu este motivată, iar prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție sunt aplicabile numai în cauze penale.48.Totodată, nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 45 din Constituție, deoarece instituirea unor tarife de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și a sancțiunilor corespunzătoare în cazul neplății acestora nu aduce atingere libertății economice, care este garantată în condițiile legii, respectiv cu respectarea exigențelor legale specifice fiecărui domeniu de activitate (a se vedea Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013).49.Cât privește încălcarea art. 52 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că niciunul dintre textele de lege criticate nu împiedică persoana sancționată să se adreseze instanțelor de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.50.În ceea ce privește criticile formulate prin raportare la dispozițiile art. 1.349 și art. 1.357-1.371 din Codul civil, Curtea reține că în cadrul controlului de constituționalitate raportarea se face la texte din Constituție, iar nu la texte de lege. De asemenea, Curtea observă că este posibilă încheierea contractelor de comodat potrivit dreptului comun, însă răspunderea neplății tarifului de trecere este o răspundere contravențională, iar nu o răspundere civilă delictuală.51.În final, Curtea reține că nu este legiuitor pozitiv și nu poate completa Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 cu o prevedere similară celei cuprinse în art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, potrivit căruia „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau al unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul; datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului“, așa cum solicită autorul excepției.52.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Trans Modern Control – S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 5.814/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanța – Secția civilă, de Societatea Autonom Services – S.A. din Piatra-Neamț în dosarele nr. 2.134/279/2018, nr. 7.874/279/2018, nr. 7.879/279/2018, nr. 7.869/279/2018, nr. 7.875/279/2018, nr. 6.405/279/2018, nr. 4.795/279/2018, nr. 6.414/279/2018, nr. 3.397/279/2018, nr. 6.430/279/2018, nr. 7.868/279/2018, nr. 20.096/299/2018, nr. 16.962/299/2018, nr. 7.880/279/2018, nr. 3.408/279/2018, nr. 6.419/279/2018, nr. 6.423/279/2018, nr. 6.429/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și în dosarele nr. 2.136/279/2018, nr. 2.223/279/2018, nr. 2.112/279/2018, nr. 2.106/279/2018, nr. 2.153/279/2018, nr. 2.173/279/2018, nr. 2.138/279/2018, nr. 2.156/279/2018, nr. 2.253/279/2018, nr. 2.247/279/2018, nr. 3.407/279/2018, nr. 2.152/279/2018, nr. 2.256/279/2018, nr. 4.781/279/2018, nr. 2.166/279/2018, nr. 3.401/279/2018, nr. 2.151/279/2018, nr. 3.404/279/2018, nr. 6.432/279/2018, nr. 7.871/279/2018, nr. 2.171/279/2018, nr. 4.796/279/2018, nr. 6.434/279/2018, nr. 6.415/279/2018, nr. 2.135/279/2018, nr. 2.168/279/2018, nr. 6.428/279/2018, nr. 3.396/279/2018, nr. 2.161/279/2018, nr. 2.124/279/2018 ale Tribunalului Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ, precum și de instanța de judecată din oficiu în dosarele nr. 2.075/279/2018, nr. 2.121/279/2018, nr. 2.175/279/2018, nr. 2.143/279/2018, nr. 2.169/279/2018, nr. 2.147/279/2018, nr. 2.176/279/2018, nr. 2.248/279/2018 și nr. 2.249/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și constată că prevederile art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) și ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanța – Secția civilă, Judecătoriei Piatra-Neamț – Secția civilă și Tribunalului Neamț – Secția I civilă și de contencios administrativ și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x