DECIZIA nr. 735 din 21 noiembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Daniel în Dosarul nr. 44.865/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.134D/2017.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent învederează Curții că autorul excepției a transmis la dosar o cerere prin care solicită amânarea pronunțării cu o săptămână, pentru a putea depune concluzii scrise, explicând situația de fapt din proces. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, precizând că se va amâna pronunțarea dacă în urma deliberărilor va rezulta necesitatea acestei măsuri. … 5.Având cuvântul pe fondul excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dreptul la apărare, întrucât stabilirea procedurii de judecată este atributul legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, iar eventualele greșeli ale instanțelor cu privire la aprecierea probelor pot fi remediate în căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 9 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 44.865/4/2015, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilie Daniel într-o cauză având ca obiect cererea de pronunțare de către instanța sesizată a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru un imobil.  … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține contrarietatea față de dispozițiile art. 22 alin. (2) teza întâi și alin. (7) din Codul de procedură civilă și ale art. 24 din Constituție, arătându-se că, în temeiul prevederilor de lege criticate, instanța poate respinge o probă propusă de parte, deși aceasta ar putea fi administrată sub avertismentul unei amenzi pentru tergiversare în situația în care rezultă că nu a fost utilă cauzei și că a provocat o prelungire a judecării cauzei. În caz contrar, aceasta este o probă pierdută de la dosar. … 8.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că posibilitatea instanței de a cenzura probele solicitate de părți nu se circumscrie dreptului la apărare al părților, ci nevoii unei rigori procesuale, în vederea asigurării celerității procesului și a pertinenței probelor administrate. Eventualele erori comise în încuviințarea sau respingerea anumitor probe pe parcursul procesului pot fi remediate în căile de atac promovate de părți, astfel încât dreptul la apărare al acestora nu este afectat. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile criticate păstrează soluția legislativă cuprinsă în Codul de procedură civilă din 1865, care a făcut în numeroase cazuri obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate. … 11.Avocatul Poporului arată că stabilirea unor reguli privind admisibilitatea și încuviințarea probelor este subsecventă principiului constituțional prevăzut de art. 126 alin. (2), potrivit căruia procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, iar, în consecință, stabilirea regulilor de procedură, din care fac parte și cele criticate în speță, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Astfel, exercitarea unui drept de către titularul său, inclusiv cel de a propune probe, nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe și condiții. Aceasta nu constituie o negare a dreptului în sine, ci reprezintă expresia ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anume drept având drept consecință fie negarea, fie afectarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. … 12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă, care au următoarea redactare:– Art. 255:Admisibilitatea probelor(1)Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.(2)Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.(3)Uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate, în condițiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanței.(4)La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate. … – Art. 258:Încuviințarea probelor(1)Probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.(2)Încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviințate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora.(3)Instanța va putea limita numărul martorilor propuși. …  … 15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 24 – Dreptul la apărare din Constituție. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra unei soluții legislative similare din Codul de procedură civilă din 1865, prin raportare la critici asemănătoare. … 17.Astfel, prin Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, Decizia nr. 981 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, și Decizia nr. 392 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2012, analizând prevederile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere, Curtea a statuat că această competență recunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, în funcție de pertinența și concludența sa, este un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică. Dincolo de rațiunile care impun și justifică o atare prerogativă, Curtea a apreciat că instituirea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituționalitate. În ceea ce privește criticile prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, referitoare la competența judecătorului de a se pronunța asupra admisibilității probelor, nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, în realitate, dau expresie acestuia, constituind o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzului de drept în materie. … 18.De asemenea, prin Decizia nr. 1.184 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 15 noiembrie 2011, Curtea a menționat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 9 iunie 1998, pronunțată în Cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (paragraful 34), prin care aceasta a statuat că admisibilitatea probelor reprezintă o problemă care trebuie să fie reglementată de dreptul intern, iar aprecierea lor aparține instanțelor naționale, așa încât instanței europene îi revine doar rolul de a examina dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privința administrării probelor, a avut un caracter echitabil. În același sens sunt, de exemplu, și Hotărârea din 30 iunie 2009, pronunțată în Cauza Viorel Burzo împotriva României (paragraful 137), Hotărârea din 21 aprilie 2011, pronunțată în Cauza Nechiporuk și Yonkalo împotriva Ucrainei (paragraful 273) și Hotărârea din 1 martie 2011, pronunțată în Cauza Welke și Bialek împotriva Poloniei (paragraful 57). … 19.Curtea observă că, în cauza de față, criticile formulate sunt generice, referindu-se în mod nediferențiat atât la prevederile art. 255 – Admisibilitatea probelor, cât și la cele ale art. 258 – Încuviințarea probelor. Față de motivarea sumară a prezentei excepții de neconstituționalitate, își mențin valabilitatea cele statuate prin deciziile citate.  … 20.În plus față de aceste considerente cuprinse în jurisprudența citată, Curtea constată că nu poate fi reținută critica formulată de autorul prezentei excepții referitoare la pretinsa nesocotire a art. 24 din Constituție ca urmare a faptului că instanța poate respinge o probă propusă de parte. Concluzia aceasta derivă din însuși rolul activ al judecătorului, statuat prin art. 22 din Codul de procedură civilă, care îi conferă acestuia, alături de celelalte prerogative specifice care concură la soluționarea litigiului dedus judecății în concordanță cu standardele unui proces echitabil, și posibilitatea de a aprecia cu privire la admisibilitatea probelor propuse de părți, respingând administrarea acestora în situația în care consideră că nu se încadrează în condițiile prevăzute de textele de lege criticate. Aprecierea judecătorului nu este însă arbitrară. Ea se circumscrie condițiilor precizate în art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă. Astfel, pentru ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie legală, dar, în același timp, trebuie să fie verosimilă, utilă, pertinentă și concludentă. Legalitatea probei vizează, pe de o parte, faptul că administrarea acesteia este impusă chiar printr-o normă explicită dintr-o anumită materie sau, pe de altă parte, faptul că utilizarea respectivei probe în cadrul procesului nu este interzisă expres. Pentru a fi verosimilă, aceasta trebuie să tindă la dovedirea unor fapte credibile și posibile. Utilitatea probei se demonstrează prin aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea cauzei, iar pertinența presupune ca aceasta să fie suficient de convingătoare pentru a induce judecătorului o anumită linie de gândire. În fine, concludența probei constă în însușirea acesteia de a conduce la soluționarea litigiului pe baza sa. Pentru a admite o probă, judecătorul va trebui să analizeze întrunirea tuturor acestor condiții. Încuviințarea va avea loc doar după dezbateri contradictorii, în cadrul cărora părțile vor argumenta necesitatea administrării probelor solicitate sau, după caz, se vor opune, de asemenea motivat, administrării lor. Judecătorul se va pronunța printr-o încheiere cu caracter preparatoriu, care nu leagă instanța, aceasta putând reveni asupra probei încuviințate, conform art. 259 din Codul de procedură civilă. Totodată, potrivit art. 258 alin. (2) din Codul de procedură civilă, această încheiere prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă acceptate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora. … 21.Faptul că judecătorul nu poate acționa în mod discreționar atunci când se pronunță cu privire la admisibilitatea probelor este demonstrat și de împrejurarea că respingerea unei probe solicitate trebuie motivată, încheierea instanței privind încuviințarea probelor putând fi atacată cu apel, odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) din același cod. … 22.Mai mult, în considerarea rolului activ al judecătorului, art. 254 alin. (5) din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanței de a dispune ca părțile să completeze probele, dacă apreciază că cele deja propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. … 23.În consecință, Curtea apreciază că există suficiente garanții procedurale care să asigure respectarea exigențelor dreptului la un proces echitabil, inclusiv prin posibilitatea exercitării efective a dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, ținând cont de faptul că administrarea probelor trebuie să fie circumscrisă unor reguli care să mențină desfășurarea procesului în coordonatele unor standarde legale menite să confere eficacitate înfăptuirii justiției, prin respectarea cadrului procedural stabilit de legiuitor. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ilie Daniel în Dosarul nr. 44.865/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 255 și art. 258 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește