DECIZIA nr. 733 din 20 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 230 din 26 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ActulREFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 1REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 355 11/05/2017
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 292 04/05/2017
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 201 30/03/2017
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 4REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 5REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 10REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 14REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 15REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 15REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 2
ART. 15REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 26
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 15REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 8
ART. 15REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 7
ART. 16REFERIRE LAOUG 95 08/12/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 820 04/10/2012
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 500 15/05/2012
ART. 18REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 19REFERIRE LALEGE 76 24/05/2012
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 34
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 20REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 478
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 206 09/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 21 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 180 04/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 223 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 676 28/11/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 170 24/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 541 10/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 620 24/11/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 72 09/02/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 407 10/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 785 04/11/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 240 16/04/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Chiriazi Ioan Sorin Daniel.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Morlux Florena – S.R.L. din comuna Vânători, satul Crivești, județul Iași, în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.675D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența relevantă în cauză a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 și Decizia nr. 355 din 11 mai 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Morlux Florena – S.R.L. din comuna Vânători, satul Crivești, județul Iași, cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 1.216 din 22 iunie 2016 a Tribunalului Iași, într-o cauză având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție, în contradictoriu cu Inspecția muncii – Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că sintagma „numai cu apel“ din cuprinsul art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă este neconstituțională, întrucât accesul la o cale extraordinară de atac, atunci când hotărârea dată de instanța de apel este nemotivată, pe de o parte, nu se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări, de această cale de atac – recurs – putând beneficia doar justițiabilii care promovează anumite categorii de acțiuni, iar, pe de altă parte, îngrădește dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Or, atâta vreme cât hotărârea în apel nu este motivată, singura cale de atac într-o asemenea situație ar rămâne recursul, dar de această cale de atac pot beneficia doar anumiți justițiabili, în cauza de față recursul fiind exceptat expres prin dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă.6.Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța de judecată învederează faptul că în noua reglementare procesual civilă apelul constituie o cale extraordinară de atac, având caracter devolutiv, prin intermediul căreia instanța de apel statuează atât în fapt, cât și în drept, în timp ce recursul a fost conceput drept cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Arată că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, sunt de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea celor interesați de a le exercita, în condițiile stabilite de lege. 7.De asemenea, arată că, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, toate persoanele aflate în ipoteza normei criticate pot uza numai de calea de atac a apelului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat plângerea contravențională. 8.Cât privește dreptul la apărare, instanța de judecată arată că acesta conferă oricărei părți implicate într-un proces posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca elemente în apărarea sa. Exercitându-se circumscris procedurii reglementate de lege, care, în materie contravențională, prevede calea de atac a apelului împotriva soluției de primă instanță date plângerii contravenționale, instanța de judecată apreciază că nu se poate reține nici afectarea sa.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că din examinarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 rezultă că, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârile în primă instanță în materia contenciosului contravențional pot fi atacate numai cu apel, iar, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Învederează faptul că, în materia căilor de atac, noul Cod de procedură civilă prevede calea ordinară de atac a apelului, care este integral devolutivă. Prin reglementarea căii de atac a apelului în materie contravențională nu se încalcă însă dispozițiile art. 21 și art. 24 din Constituție, de vreme ce părțile beneficiază pe tot parcursul judecării căii de atac de toate garanțiile necesare asigurării unui proces echitabil și dreptului la apărare. 11.De asemenea, precizează că, prin raportare la art. 129 din Constituție și la jurisprudența Curții Constituționale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, Legea fundamentală nu prevede obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează referitor la posibilitatea de a se exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar în conformitate cu art. 129, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Așa fiind, în virtutea mandatului său constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Prevederile criticate au următorul cuprins: – Art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.“;– Art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă: „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“15.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 privind dreptul la apărare. Totodată, din perspectiva art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 14 coroborate cu art. 1 și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 7 și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și protocoalele sale adiționale, precum și cele ale art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.16.Examinând criticile formulate, Curtea reține că în procesul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie plângerea contravențională formulată de către Societatea Morlux Florena – S.R.L. în data de 13 octombrie 2015 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași. Prin urmare, Curtea observă că plângerea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, iar sub aspectul formulării recursului sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Chiar dacă conținutul acestui text este similar cu cel al art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta, sub aspectul criticat, nu este în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016.17.Așadar, raportat la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, și având în vedere că prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu și-au produs efecte în cauza în cadrul căreia au fost invocate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.18.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate ce vizează prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Curtea reține că acestea reglementează norme de procedură. Prin urmare, art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și art. 129, care prevede că „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. De asemenea, prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, și Decizia nr. 820 din 4 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 11 decembrie 2012, Curtea a reținut că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu aduc atingere, ca reglementare de principiu, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, atât timp cât instanțele de judecată, în exercitarea rolului activ, respectă garanțiile unui proces echitabil și prezumția de nevinovăție a contravenienților.19.Analizând conținutul normativ al art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Curtea reține că, potrivit acestor prevederi legale, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea poate fi atacată numai apel. În intenția legiuitorului, acest text a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă tocmai pentru a fi în concordanță cu reglementările noului Cod de procedură civilă, în condițiile în care, anterior modificării, acesta stabilea că hotărârea primei instanțe este atacabilă cu recurs. În optica noului Cod de procedură civilă, calea de atac de drept comun a redevenit apelul, recursul în casație putând fi declarat în mod excepțional și pentru motive stricte de procedură. Astfel, orice parte va putea declara apel împotriva hotărârii judecătoriei, acesta putându-se formula în termen de 30 de zile, potrivit art. 468 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, urmând a fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, o prevedere rezonabilă luând în considerare natura administrativă a procesului-verbal. Curtea observă că, spre deosebire de dreptul comun, motivarea apelului nu este însă obligatorie, iar în această situație, persoana în cauză poate să-și susțină motivele de apel și oral în fața tribunalului. 20.În reglementarea noului Cod de procedură civilă, dacă motivele de fapt și de drept pe care se sprijină apelul nu sunt invocate în condițiile legale, apelul nu va fi respins sau anulat ca nemotivat, deoarece art. 478 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă permite părților să se folosească în fața instanței de apel de motivele și mijloacele de apărare invocate la prima instanță. Această regulă este, de altfel, prevăzută în mod expres și de art. 476 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. Datorită naturii administrative a procesului-verbal contravențional, apelul va suspenda executarea hotărârii atacate. 21.Așa fiind, Curtea constată că în noua reglementare procesual civilă apelul constituie o cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, prin intermediul căreia instanța de apel statuează atât în fapt, cât și în drept, în timp ce recursul a fost conceput drept cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Morlux Florena – S.R.L. din comuna Vânători, satul Crivești, județul Iași, în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x