DECIZIA nr. 731 din 14 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 482 din 24 mai 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 35
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 8
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 112
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 120
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 35
ART. 1REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 112
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 112
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 120
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 35
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 8
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 5REFERIRE LAHOTĂRÂRE 1375 17/12/2015
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT 17/12/2015 ART. 5
ART. 6REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 112
ART. 6REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 120
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 35
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 35
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 21
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 8
ART. 21REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 112
ART. 21REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 120
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 35
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 4
ART. 24REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 120
ART. 25REFERIRE LAHOTĂRÂRE 1375 17/12/2015
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 97 05/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 54 21/10/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia-Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Arin Alexandru Mengoni și alții în Dosarul nr. 83/102/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 938D/2020.2.La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că în materia salarizării judecătorilor și procurorilor sunt instituite reglementări speciale, derogatorii de la Codul muncii. Criticile raportate la art. 41 din Constituție reprezintă probleme de aplicare a legii, în timp ce critica raportată la art. 42 din Constituție se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu poate fi asimilată muncii forțate munca desfășurată în afara programului de către judecătorul de drepturi și libertăți. De asemenea, critica raportată la art. 16 din Constituție se impune a fi respinsă ca nefondată, întrucât nu pot fi primite comparații cu alte categorii sociale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 23 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 83/102/2019, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Arin Alexandru Mengoni și alții într-o cauză având ca obiect solicitarea de a se constata că perioada serviciului de permanență constituie timp de lucru și de a se plăti sumele pentru orele aferente timpului de lucru din cadrul serviciului de permanență, cauză aflată în etapa procesuală a apelului. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că sunt judecători de drepturi și libertăți, în această calitate fiind solicitați la anumite intervale de timp în cadrul serviciului de permanență, și s-au adresat justiției, solicitând să se constate că perioada serviciului de permanență constituie timp de lucru și plata drepturilor aferente orelor suplimentare efectuate. Prima instanță, invocând dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1.375/2015 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, a respins cererea, reținând că activitățile desfășurate de judecători peste programul de muncă de 8 ore nu pot fi calificate ca fiind muncă suplimentară, întrucât au un program de lucru flexibil. Autorii excepției arată că judecătorii de drepturi și libertăți sunt planificați în serviciul de permanență (stabilit pe zile, deci pe 24 de ore) chiar și în mod succesiv mai multe zile la rând (de regulă 7 zile), iar, pe de altă parte, nu se asigură respectarea timpului de lucru maxim săptămânal pe care art. 6 din Directiva 2003/88/CE îl impune.6.Singurul act normativ care definește timpul de lucru și de repaus, precum și munca suplimentară este Codul muncii, care transpune prevederile Directivei 2003/88/CE, iar, potrivit art. 1 alin. (2) din Codul muncii, acest cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Având în vedere că prin legi speciale nu s-au stabilit derogări de la dispozițiile Codului muncii referitoare la timpul de lucru și de repaus, precum și munca suplimentară a judecătorului de drepturi și libertăți, autorii excepției solicită Curții Constituționale să constate că art. 112 din Codul muncii și art. 120 alin. (2) din Codul muncii se aplică și magistratului – judecător de drepturi și libertăți și că o interpretare care să îl excludă pe acesta de la aplicarea acestor dispoziții, așa cum a statuat prima instanță – Tribunalul Mureș, este neconstituțională.7.Autorii excepției precizează că judecătorii de drepturi și libertăți nu pot fi încadrați în categoria „lucrătorilor autonomi“, conform art. 17 alin. (1) teza a doua din Directiva nr. 2008/88/CE, așa cum a reținut prima instanță de judecată. Consideră că prin nenormarea muncii judecătorului de drepturi și libertăți, în contextul în care acesta îndeplinește și funcția de judecător de cameră preliminară, dar și de instanță de judecată, fiind programat atât în ședințe de apeluri, cât și în ședințe de contestații la măsuri preventive (așa cum rezultă din programările atașate), este încălcat art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, există o discriminare în raport cu magistratul judecător al secției civile și al secției de contencios administrativ, care nu efectuează serviciu de permanență și au un volum de muncă redus. De asemenea, există discriminare și în raport cu avocații și polițiștii care sunt remunerați pentru munca suplimentară. 8.Autorii excepției susțin că sunt încălcate și prevederile art. 41 alin. (2) și (3) și art. 26 alin. (1) din Constituție, întrucât, în lipsa plafonării timpului de lucru, se încalcă dreptul la repaus săptămânal, dreptul la o durată a zilei de muncă, în medie de 8 ore, precum și dreptul la viață familială și privată. 9.Întrucât serviciul de permanență al judecătorului de drepturi și libertăți nu este reglementat ca atare prin norme juridice specifice, neexistând un cadru normativ sistematizat și structurat, clar și detaliat, privind organizarea și funcționarea, termenele și obligațiile aferente, sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, această lacună legislativă nu permite orientarea judecătorului implicat în activitatea de permanență, normele în materie nefiind clare și previzibile. Ca atare, sunt drastic limitate în mod obiectiv posibilitățile acestui judecător de drepturi și libertăți de a se consacra intereselor sale personale și sociale pe timpul gărzii, acesta văzându-se supus discreționar executării permanenței. 10.În acest context, consideră că este vădit atins dreptul garantat de art. 15 din Constituție potrivit căruia cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi. Dacă magistratul judecător de drepturi și libertăți este exclus din sfera de aplicare a dispozițiilor Codului muncii ce reglementează timpul de muncă, timpul de repaus și munca suplimentară, judecătorul de drepturi și libertăți nu mai beneficiază de dreptul la repaus săptămânal, la ziua de munca de 8 ore în medie, consacrate prin Constituție și prin Codul muncii. Toate aceste drepturi conferite de Constituție sunt drepturi iluzorii.11.În continuare, autorii excepției susțin că efectuarea muncii suplimentare în zilele de repaus săptămânal, fără acordul judecătorului de drepturi și libertăți, fără a se acorda zile libere compensatorii și fără o altă compensare adecvată, echivalează cu o muncă forțată interzisă de art. 42 din Constituție. 12.Consideră că judecătorului de drepturi și libertăți care efectuează serviciul de permanență îi este aplicabil art. 22 din Directiva 2003/88/CE referitoare la clauza „opt-out“, cu condiția transpunerii acestei derogări. 13.În ceea ce privește dispozițiile art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, arată că prima instanță a concluzionat că, potrivit dispozițiilor legale incidente, pentru munca suplimentară, respectiv pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează nu se puteau acorda în compensare sume de bani, ci doar timp liber corespunzător. Or, judecătorii de drepturi și libertăți nu pot beneficia în mod obiectiv de zile libere compensatorii (existând restanțe și la efectuarea concediilor de odihnă), având în vedere că îndeplinesc și funcția de judecată, precum și serviciul de permanență. Astfel, legiuitorul a exclus orice altă formă de protecție adecvată (bani, servicii de relaxare, etc.) contrar art. 17 alin. (3) lit. c) pct. i) raportat la art. 17 alin. (2) din Directiva nr. 2003/88/CE. 14.În plus, este încălcat art. 16 alin. (1) din Constituție, care prevede că toți cetățenii sunt egali în fața legii, în condițiile în care alte categorii socioprofesionale beneficiază de plata orelor suplimentare dacă nu pot fi compensate cu zile libere. 15.Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a instituit reguli speciale în materia salarizării judecătorilor în anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, cu privire la programul de lucru al judecătorilor, legiuitorul a stabilit în raport cu specificul funcției dispoziții speciale cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, stabilind un program flexibil care să permită îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Potrivit art. 17 alin. (2) din Directiva 2003/88/CE, pot fi admise derogări de la perioadele obligatorii de repaus, derogări ce pot fi adoptate prin acte cu putere de lege și acte administrative sau prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condiția ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echivalente compensatorii sau – în cazuri excepționale în care nu este posibil din motive obiective să se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii – lucrătorii să beneficieze de protecție adecvată.16.Totodată, în temeiul art. 22 alin. (1) primul paragraf din Directiva 2003/88/CE, statele membre au opțiunea de a nu aplica art. 6, cu condiția să respecte principiile generale de protecție a securității și a sănătății lucrătorilor și să îndeplinească o serie de condiții cumulative enunțate în cadrul dispoziției în cauză.17.Apreciază că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20, art. 148 alin. (2) și (4), întrucât soluțiile legislative adoptate de stat se înscriu în marja de apreciere de care dispune acesta și nu s-a dovedit că sunt contrare dreptului Uniunii Europene și interpretării oficiale a acestuia.18.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 112 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, precum și cele ale art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din data de 7 decembrie 2017, și ale art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. În ceea ce privește art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Curtea constată că, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia se referă doar la primele două alineate ale acestui articol, astfel că doar acestea vor fi supuse controlului de constituționalitate. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 112 din Legea nr. 53/2003:(1)Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.(2)În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână.;– Art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003:(2)Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.;– Art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: Prin derogare de la prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017, în anul 2018, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.;– Art. 35 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: (1)Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 2019-2021, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în anul 2019, pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiști, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislație aferente lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenit(ă).22.Curtea constată că dispozițiile art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au avut o aplicare limitată în timp. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare și având în vedere aplicabilitatea în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor de lege mai sus arătate.23.Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) privind principiul supremației Constituției și a legilor, art. 15, potrivit căruia cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată, art. 41 alin. (2) și (3) referitor la măsurile de protecție socială și durata zilei de muncă, art. 42 privind interzicerea muncii forțate, art. 148 alin. (2) și (4) raportat la Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru și art. 20 raportat la art. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea muncii forțate.24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 112 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 reglementează durata normală a timpului de muncă, respectiv condițiile în care poate fi efectuată munca suplimentară. Aceste prevederi legale reprezintă dreptul comun în materia muncii, aplicându-se atât timp cât legi speciale nu prevăd dispoziții derogatorii, așa cum dispune art. 1 alin. (2) din acest act normativ. 25.Așa cum reiese din motivarea excepției de neconstituționalitate, critica formulată nu privește însuși conținutul acestor dispoziții de lege, pe care autorii le consideră constituționale, solicitând să le fie aplicate. Ceea ce se critică, în realitate, este modul în care instanța de judecată, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, a interpretat textele de lege supuse controlului de constituționalitate, reținând că nu ar fi aplicabile în cauză. Altfel spus, autorii excepției se adresează instanței de contencios constituțional pentru a stabili dacă dispozițiile art. 112 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt aplicabile în speță, convertind competența acestei instanțe de a se pronunța asupra compatibilității unor norme legale cu prevederile Constituției, așa cum reiese din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, într-o veritabilă cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Or, Curtea Constituțională nu face parte din autoritatea judecătorească, competența sa nefiind aceea de a stabili ori de a verifica modul de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești, astfel că o asemenea solicitare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 26.Și celelalte aspecte invocate de autorii excepției cu privire la dispozițiile art. 112 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 sunt inadmisibile, întrucât acestea nu se referă la conținutul acestor dispoziții de lege, ci privesc o omisiune legislativă referitoare la o anumită categorie socioprofesională, caracterizată de o situație particulară. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a se putea substitui legiuitorului în ceea ce privește competența de legiferare. 27.În ceea ce privește dispozițiile art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Curtea constată că acestea au prevăzut pentru personalul din sectorul bugetar, cu caracter temporar, respectiv în anul 2018 și din anul 2019 până în 2021, că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se va compensa numai cu timp liber corespunzător acestora. 28.Autorii excepției consideră că aceste dispoziții sunt neconstituționale, întrucât se află într-o situație obiectivă care îi împiedică să își ia timp liber, având în vedere activitatea profesională foarte încărcată. Or, Curtea apreciază că această critică se sprijină pe aspecte de fapt și de aplicare a legii, care nu evidențiază însă neconstituționalitatea reglementărilor supuse controlului de constituționalitate.29.În sfârșit, în ceea ce privește comparația pe care autorii o fac cu alte categorii socioprofesionale care pot beneficia de plata muncii suplimentare, Curtea reține că principiul egalității impune instituirea unui tratament juridic egal pentru persoane aflate în situații identice. Legiuitorul este liber însă să instituie norme diferite pentru persoane aflate în situații diferite, așa cum este cazul unor categorii socioprofesionale distincte.30.Prin urmare, criticile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 35 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 sunt neîntemeiate.31.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Arin Alexandru Mengoni și alții în Dosarul nr. 83/102/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția I civilă.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 35 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x