DECIZIA nr. 73 din 22 februarie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (1) și art. 72 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 2.462/113/2015 al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.748D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Stan Leonard a depus o cerere prin care solicită judecata în lipsă. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, față de susținerile autorului excepției potrivit cărora dispozițiile art. 67 din Codul penal sunt neconstituționale, întrucât nu permit aplicarea pedepsei complementare atunci când se aplică pedeapsa detențiunii pe viață, se apreciază că, în situația dispunerii unei pedepse cu detențiune pe viață, nu mai urmează nimic după aceasta, întrucât această pedeapsă este dispusă pe o durată nedeterminată. Înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață sau liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață sunt doar vocații ale persoanei condamnate și nu se poate susține că ele există în momentul în care se aplică această pedeapsă.  … 5.De asemenea, se mai arată de autorul excepției că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi se face în raport cu împlinirea vârstei de 65 de ani. Or, aceasta se face în raport cu vârsta menționată în toate celelalte cazuri, cu excepția aplicării detențiunii pe viață. … 6.Cu privire la critica referitoare la dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal, reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit art. 99 din Codul penal, atunci când se dispune liberarea condiționată a unei persoane care a fost condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață se va ține seama de perioada de detenție efectivă. Prin urmare, în această noțiune se include inclusiv perioada arestării preventive sau a arestului la domiciliu. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Decizia penală nr. 971 din 7 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.462/113/2015, Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu „excepția de neconstituționalitate invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați“, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați într-o cauză penală în apel. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, în măsura în care nu s-ar aplica și în cazul condamnaților cărora li s-a aplicat pedeapsa principală a detențiunii pe viață.  … 9.Astfel, dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 72 alin. (1) din Codul penal exclud posibilitatea aplicării pedepsei complementare pentru inculpații condamnați la pedeapsa principală a detențiunii pe viață. Cu toate acestea, în art. 57 și art. 58 din Codul penal, legiuitorul a instituit două excepții în cazul neaplicării detențiunii pe viață (vizează situația inculpatului care la data pronunțării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 65 de ani) și în cazul înlocuirii detențiunii pe viață (vizează situația condamnatului la pedeapsa detențiunii pe viață și care a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei), sens în care se va aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă. Așa fiind, „se observă că persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 57 și art. 58 din Codul penal, le poate fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în timp ce o persoană condamnată la pedeapsa principală a detențiunii pe viață care se liberează condiționat conform art. 99 din Codul penal, înainte de vârsta de 65 de ani, nu mai poate fi sancționată cu aplicarea unei asemenea pedepse“. … 10.Or, în cazul infractorilor care comit același gen de infracțiuni pentru care legea prevede posibilitatea aplicării pedepsei principale a detențiunii pe viață, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi se face în raport cu împlinirea vârstei de 65 de ani, fie la data pronunțării hotărârii de condamnare, fie în timpul executării pedepsei respective. … 11.În mod nejustificat, infractorilor care se află în situații identice, dar care se pot libera condiționat din executarea pedepsei detențiunii pe viață, în condițiile prevăzute de art. 99 din Codul penal, înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani nu le pot fi interzise sau restrânse drepturile menționate în art. 66 alin. (1) din Codul penal. … 12.Din această perspectivă, inegalitatea de tratament generată de restrângerea posibilității de a fi aplicată pedeapsa complementară infractorilor condamnați doar la pedepsele cu închisoarea sau amenda penală ori celor care se află în situațiile prevăzute de art. 57 și 58 din Codul penal, este în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. … 13.Conform art. 72 alin. (2) și (3) din Codul penal, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri punitive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii sau amenzii pronunțate, în acest ultim caz prin înlăturarea în totul sau în parte a zilelor-amendă.  … 14.Și în această situație este încălcat principiul egalității, întrucât se aplică un tratament diferențiat persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață, care au vârsta de 65 de ani la data pronunțării hotărârii sau care împlinesc această vârstă pe parcursul executării pedepsei, și persoanelor condamnate la aceeași pedeapsă care se pot libera condiționat înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani, în condițiile art. 99 din Codul penal. … 15.În cazul primei categorii de persoane, din durata închisorii de 30 de ani aplicată în condițiile art. 57 și 58 din Codul penal, perioada măsurilor preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei astfel pronunțată. … 16.În cazul persoanelor condamnate la detențiunea pe viață și care se liberează condiționat înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani, în condițiile art. 99 din Codul penal, nu poate fi operată o asemenea scădere, deși situația juridică a acestor condamnați este identică cu cea a celor cărora le sunt aplicabile instituțiile prevăzute de art. 57 și 58 din Codul penal. … 17.Prin urmare, subiecții aceluiași tip de raport juridic penal beneficiază de un tratament diferențiat din perspectiva reglementărilor privind aplicarea pedepsei complementare și scăderea perioadei măsurilor preventive privative de libertate din durata pedepsei aplicate, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă. … 18.Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori a reluat aceleași argumente invocate de autor în susținerea excepției însă nu a precizat in terminis dacă și le-a însușit, terminologia utilizată fiind la modul impersonal.  … 19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 20.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că egalitatea în fața legii înseamnă aplicarea aceluiași regim juridic pentru persoanele aflate în situații similare, și nu un regim juridic uniform pentru persoane aflate în situații diferite. Art. 16 din Constituție trebuie interpretat în corelare cu art. 4 din Legea fundamentală, care stabilește criteriile generale de discriminare, și anume: rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială. Or, nicio astfel de diferențiere nu se face în cadrul textului de lege criticat care, reglementând modul de aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, precum și computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, aplicânduse în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. … 21.Mai mult, Guvernul observă că autorul excepției critică de fapt o modalitate de interpretare a textului analizat, problema invocată nefiind una de constituționalitate. … 22.Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel, critica privitoare la inegalitatea de tratament, astfel cum este susținută de autorul excepției, se întemeiază pe modul în care s-ar putea face aplicarea dispozițiilor legale contestate, iar nu pe conținutul lor normativ, conform ori nu Legii fundamentale. O asemenea interpretare tinde la modificarea legii, or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“, fiind în contradicție și cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. … 23.Ca atare, apreciază Avocatul Poporului, o asemenea soluție legislativă nu poate fi modificată pe cale de interpretare, prin introducerea în sfera de aplicare a normei a unei situații nereglementate de legiuitor. … 24.Pe de altă parte, pedepsele complementare sunt dispuse de către instanța de judecată pentru a întregi efectul pedepselor principale, acestea intervenind după executarea pedepselor principale. Or, potrivit art. 56 din Codul penal, detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată. În cazul detențiunii pe viață, legea procesual penală reglementează posibilitatea stabilirii unei pedepse accesorii, constând în interzicerea de către instanță a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) din Codul penal sau a unora dintre acestea.  … 25.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:26.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 27.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, potrivit dispozitivului actului de sesizare, „excepția de neconstituționalitate invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați“. Din considerentele acestui act, precum și din notele scrise ale autorului excepției rezultă că acestea vizează dispozițiile art. 67 alin. (1) referitor la Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, precum și fie dispozițiile art. 72 alin. (1) și (2), fie dispozițiile art. 72 alin. (2) și (3) referitor la Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, ambele din Codul penal. Așa fiind, Curtea constată că, potrivit documentelor mai sus menționate, obiect al excepției îl constituie, pe lângă dispozițiile art. 67 alin. (1) din Codul penal, și art. 72 (în integralitatea sa) din Codul penal. Cu toate acestea, Curtea constată că se impune restrângerea obiectului excepției la dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 72 alin. (1) din Codul penal, alin. (2) și (3) ale art. 72 din același cod vizând numai situația persoanei supuse unei măsuri preventive privative de libertate care a fost condamnată la pedeapsa amenzii. Or, aceste prevederi nu au legătură cu cauza, obiectul excepției urmând a fi stabilit și restrâns în mod corespunzător. În concluzie, dispozițiile legale criticate au următorul conținut: – Art. 67 alin. (1): „(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.“; … – Art. 72 alin. (1): „(1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.“ …  … 28.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de nediscriminare și art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalității cetățenilor în fața legii. … 29.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate dispun cu privire la posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi numai dacă aceasta este necesară și dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda – art. 67 alin. (1) din Codul penal. Totodată, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate – art. 72 alin. (1) din Codul penal.  … 30.Soluția legislativă criticată nu afectează, așa cum susține autorul excepției, principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei criticate, respectiv aceea de condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață, fără deosebire de „rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială“. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea Decizia nr. 206 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 29 mai 2015, paragraful 15). Așa fiind, nu poate fi pus semnul egalității între persoanele condamnate la pedeapsa principială a detențiunii pe viață, pe de o parte, și cele condamnate la pedeapsa principală a închisorii/amenzii, pe de altă parte. De aceea, analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 și art. 4 din Constituție. … 31.În plus, potrivit art. 56 din Codul penal, detențiunea pe viață constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată, iar, potrivit art. 66 alin. (1) din același cod, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi. Totodată, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se execută „după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate“ – art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Or, față de natura pedepsei principale a detențiunii pe viață, nu se poate aplica o pedeapsă complementară, nefiind posibil ca aceasta din urmă să fie incidentă după intervenirea decesului condamnatului. Nu aceeași este situația pedepselor accesorii care, în acord cu art. 65 alin. (2) și (3) din Codul penal se aplică pe timpul executării pedepsei principale a detențiunii pe viață. Aceasta deoarece pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată. … 32.Așa fiind, excepțiile prevăzute de legiuitor în art. 57, 58 și 99 din Codul penal nu vizează situații de excepție în care se aplică pedeapsa complementară la pedeapsa principală a detențiunii pe viață, ci situații de excepție de neaplicare a pedepsei detențiunii pe viață, dacă la data pronunțării hotărârii de condamnare inculpatul a împlinit vârsta de 65 de ani, dacă cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei și dacă se impune liberarea condiționată în cazul în care, între altele, cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune, consecința fiind aceea a aplicării în final a unei pedepse cu închisoarea și a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.  … 33.În concluzie, împrejurarea că alături de pedeapsa detențiunii pe viață nu se poate dispune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi își găsește justificare tocmai în natura pedepsei principale și care constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată. … 34.În ce privește critica referitoare la încălcarea principiului egalității în fața legii între condamnații la pedeapsa detențiunii pe viață, pe de o parte, și condamnații la pedeapsa închisorii sau amenzii, pe de altă parte, deoarece numai aceștia din urmă ar putea beneficia de computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, Curtea constată că dispozițiile art. 72 alin. (1) din Codul penal vizează deducerea/scăderea din durata pedepsei închisorii a perioadei în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate. Or, având în vedere dispozițiile art. 56 și art. 60 din Codul penal, atât detențiunea pe viață, cât și închisoarea constau în privare de libertate, cu singura diferență că una este pe durată nedeterminată, iar alta pe durată determinată cuprinsă între 15 zile și 30 de ani. Așa fiind, persoanei condamnate la detențiunea pe viață îi poate fi computată perioada în care a fost supusă unei măsuri preventive, aceasta impunându-se cu atât mai mult cu cât, ulterior, are vocația înlocuirii sau a comutării pedepsei detențiunii pe viață potrivit art. 59 din Codul penal.  … 35.Totodată, nu poate fi primită critica autorului întrucât nu poate fi pus semnul egalității între persoanele condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și cele condamnate la pedeapsa închisorii sau amenzii, situația juridică a acestora fiind evident diferită. … 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de reprezentantul Ministerului Public din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 2.462/113/2015 al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 67 alin. (1) și art. 72 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește