DECIZIA nr. 73 din 18 februarie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 12/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 557 din 26 iunie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ActulREFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 3REFERIRE LALEGE 196 20/07/2018
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 4REFERIRE LALEGE 196 20/07/2018
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 483
ART. 8REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 126 03/03/2016
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 288 11/03/2008
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 26/01/2006
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 192 03/04/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 967 20/11/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 500 15/05/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 572 03/11/2005
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 226 18/05/2004
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 230 16/11/2000
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 99 23/05/2000
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 476
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 476
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 206 09/04/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 111 16/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 152 04/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 615 05/10/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 569 16/09/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Irina Loredana Gulie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Miu și Cristina Miu în Dosarul nr. 23.868/215/2014* al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.158D/2018.2.La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Ion Miu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că prevederile art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă este contrar prevederilor Legii nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor. Se susține că sintagma „administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite“ cuprinsă în textul de lege criticat nu corespunde cu scopul asociațiilor de proprietari, reglementat de Legea nr. 196/2018, potrivit căreia acesta este de a administra proprietatea comună a condominiului. Or, administrarea clădirilor ar include și administrarea apartamentelor, care sunt proprietăți individuale. Solicită înlocuirea sintagmei cuprinse în textul de lege criticat cu sintagma existentă în Legea nr. 196/2018, și anume „administrarea proprietății comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente“. Se mai susține că, potrivit Codului de procedură civilă, dacă o persoană juridică fără scop lucrativ exercită alte drepturi decât cele prevăzute în lege sau statutul acesteia, acestea sunt lovite de nulitate absolută.4.De asemenea, se mai susține că sintagma „cererile (…) privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz“, cuprinsă în art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, este în contradicție cu Legea nr. 196/2018. În acest sens se arată că asociația de proprietari nu poate încheia contracte cu furnizorii de utilități decât dacă încheie convenții individuale cu proprietarii, astfel încât și această sintagmă trebuie înlocuită cu sintagma corespunzătoare cuprinsă în Legea nr. 196/2018. Se mai susține că, în prezent, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, instanțele de judecată, printr-o interpretare abuzivă a legii, atribuie asociațiilor de proprietari drepturi pe care legea nu le acordă.5.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, dat fiind faptul că prin criticile formulate se solicită modificarea dispoziției legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 4 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 23.868/215/2014*, Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ion Miu și Cristina Miu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1.760 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj – Secția I civilă în Dosarul nr. 23.868/215/2014*.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat discriminează părțile din litigiile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin lipsa posibilității de a exercita calea de atac a recursului, spre deosebire de justițiabilii care se încadrează în ipoteza normativă cuprinsă în art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care pot beneficia de calea de atac a recursului. Se mai arată că în acest mod este încălcat principiul constituțional al accesului liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, prin faptul că lipsa controlului de legalitate poate conduce la favorizarea uneia dintre părțile litigiului.8.Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că recursul este o cale de atac nedevolutivă, care nu permite rejudecarea fondului, ci în mod exclusiv analiza legalității hotărârii atacate, iar nu și a temeiniciei acesteia. Se apreciază, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, că legiuitorul a prevăzut ca anumite hotărâri, pronunțate în anumite materii, cum sunt cele reglementate în art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, să fie atacate numai cu apel, singura cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, neputându-se astfel susține că dispozițiile care reglementează numai posibilitatea formulării apelului, în litigiile prevăzute de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă ar contraveni dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 și 21.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.10.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, invocând jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, se invocă cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 288 din 11 martie 2008 și Decizia nr. 126 din 3 martie 2016. În ceea ce privește prevederile art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, se susține că diferențierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse recursului se face pe anumite criterii stabilite de lege, fără să instituie discriminări pe criterii arbitrare, de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii. În plus, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate nu conțin nicio dispoziție discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de situații, care impune soluții legislative diferite, în vederea asigurării celerității soluționării cauzelor. Pe cale de consecință, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă. Curtea reține că, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Având în vedere că, în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, procesul a fost început anterior acestei date, în cauză se aplică dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. De asemenea, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, care privește, în esență, lipsa căii de atac a recursului în privința hotărârilor pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile sintagmei „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c)“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și prevederile art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“– Art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă: Judecătoriile judecă:1.în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…) c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;.14.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi și art. 21 – Accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 14 – Interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în motivarea acesteia, se susține, în esență, faptul că textul de lege criticat discriminează părțile din litigiile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, prin lipsa posibilității de a exercita calea de atac a recursului, în acest mod fiind încălcat principiul constituțional al accesului liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil.16.În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 privind accesul liber la justiție din Constituție, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens pronunțându-se și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.17.De asemenea Curtea a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea în acest sens Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, cu referire la deciziile nr. 99 din 23 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, sau nr. 967 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012).18.Or, în prezenta cauză, autorii excepției au avut acces la judecarea cauzei în primă instanță, precum și în apel, beneficiind de o cale de atac, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.19.În ceea ce privește susținerile privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma dispozițiilor 14 – Interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – întrucât, în opinia autorilor excepției, se creează o situație discriminatorie între justițiabili, sub aspectul existenței dublului grad de jurisdicție -, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, dar și una de excepție. Astfel, în privința posibilității de a promova recurs împotriva unei hotărâri judecătorești referitoare la cereri evaluabile în bani, legiuitorul a stabilit două criterii care exclud atacarea cu recurs a hotărârilor judecătorești. Astfel, un prim criteriu este materia în care a fost pronunțată hotărârea [materiile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare], iar al doilea criteriu este valoarea cererilor evaluabile în bani (a se vedea în acest sens Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, paragraful 24). În acest context, legiuitorul a prevăzut că anumite hotărâri, pronunțate în anumite materii, cum sunt cererile privind administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz, să fie atacate numai cu apel, singura cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă.20.Curtea mai reține că materia cauzelor nu poate constitui un criteriu discriminatoriu, dacă opțiunea legiuitorului este justificată în mod obiectiv și rezonabil respectiv, cu referire la prezenta cauză, dacă este justificată de natura cauzelor, un anumit grad de tipicitate, respectiv, un caracter repetitiv al cauzelor, astfel încât nu este întemeiată susținerea privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi.21.De asemenea solicitarea formulată în susținerile orale din fața Curții, ce privesc, în esență, modificarea prevederilor art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, este neîntemeiată, dat fiind faptul că o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Miu și Cristina Miu în Dosarul nr. 23.868/215/2014* al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și constată că prevederile sintagmei „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. c)“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a prevederile art. 94 pct. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x