DECIZIA nr. 729 din 20 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Chiriazi Ioan Sorin Daniel.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, forma în vigoare anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009, excepție ridicată de Hrisi Corina Tulică în Dosarul nr. 6.957/2/2010* al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.480D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013 și Decizia nr. 695 din 20 octombrie 2015. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Sentința civilă nr. 3.566 din 16 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.957/2/2010* al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, forma în vigoare anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009. Excepția a fost invocată de Hrisi Corina Tulică cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect anularea unui act administrativ. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că art. 127 alin. (2) ultima teză din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căreia „constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate“, este singurul temei legal pentru care organele fiscale au stabilit în sarcina sa obligația de plată a TVA. Apreciază că o astfel de reglementare legală, cu o ipoteză normativă atât de largă și nedefinită, este în mod vădit insuficientă pentru a asigura previzibilitatea determinării domeniilor în care este incidentă aplicarea TVA. În acest context arată că un text legal trebuie să respecte anumite standarde normative, de natură să asigure previzibilitatea aplicării sale, fiind consacrat principiul constituțional prin intermediul căruia Curtea a subliniat de nenumărate ori că o prevedere legală, pentru a fi în concordanță cu Constituția, trebuie să fie previzibilă și neechivocă. … 7.Apreciază, de asemenea, că decizia de impunere constituie în mod evident o atingere adusă dreptului de proprietate, ceea ce atrage aplicabilitatea garanțiilor consacrate prin art. 44 alin. (1) din Constituție, dreptul de proprietate fiind protejat și prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că imprevizibilitatea legii constituie, prin ea însăși, o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 la convenție, în acest sens fiind Hotărârea din 30 mai 2000, pronunțată în Cauza Carbonara și Ventura contra Italiei. Relevantă în cauza de față apreciază a fi și Hotărârea din 7 iulie 2011, pronunțată în Cauza Serkov împotriva Ucrainei, prin care instanța europeană a constatat existența unei atingeri nejustificate aduse dreptului de proprietate, exclusiv pe considerente ce țin de imprevizibilitatea legii fiscale. … 8.Prin urmare, autoarea excepției consideră că reglementarea cuprinsă în art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este vădit deficitară din punctul de vedere al tehnicii legislative și nu este de natură să îndeplinească condițiile de calitate normativă, cel puțin în ceea ce privește interpretarea în sensul aplicabilității sale în domeniul tranzacțiilor imobiliare, iar faptul că aceasta este neclară o face susceptibilă de o aplicare arbitrară. Subliniază, totodată, faptul că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, legiuitorul a introdus un nou alineat la art. 127, respectiv alin. (2^1), prin care s-a clarificat în mod expres situația subiecților fiscali angajați în tranzacții imobiliare, în sensul că „Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme“.  … 9.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Arată astfel că „textul a cărui neconstituționalitate a fost invocată nu reglementează aspecte ce țin de conținutul și limitele dreptului de proprietate, ci reglementează în domeniul fiscal, al stabilirii unui impozit, taxă fiscală.“ Instanța de judecată reține că o reglementare asemănătoare textului incriminat în cauză o regăsim și în art. 9 alin. (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, care prevede că „persoană impozabilă“ înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective. Orice activitate a producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și agricole și activitățile prestate în cadrul profesiunilor liberale, este considerată „activitate economică“, iar exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică. Prin urmare, în opinia instanței de judecată, nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit cărora textul criticat nu ar fi previzibil, din moment ce nu a ridicat probleme privind înțelesul său la nivelul mai multor țări, la nivelul Uniunii Europene. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, cu privire la critica privind lipsa de claritate și previzibilitate a normei, apreciază ca fiind relevante considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 184 din 29 martie 2016, potrivit cărora „având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută“.  … 12.Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea a reținut, în cuprinsul Deciziei nr. 378 din 26 aprilie 2012, faptul că se consideră că persoana fizică realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale numai dacă persoana respectivă acționează de o manieră independentă, iar activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, în forma în vigoare anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora, „În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.“  … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la claritate și previzibilitate, și celor ale art. 44 alin. (1) potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.“  … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată, prin Decizia nr. 378 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2012, s-a statuat că „nu se consideră că persoanele fizice realizează o activitate economică în sfera de aplicare a TVA-ului atunci când acestea obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale. Persoana fizică se consideră că realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale numai dacă sunt îndeplinite anumite criterii, criterii avute în vedere de către organul fiscal la calificarea unei persoane fizice ca fiind persoană impozabilă. Astfel, persoana respectivă trebuie să acționeze ca atare, de o manieră independentă, și activitatea respectivă să fie desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Numai constatând îndeplinirea acestor cerințe, persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile pot fi calificate ca fiind persoane impozabile. Or, este firesc ca organul fiscal să poată realiza această calificare, tocmai pentru a nu se permite eludarea dispozițiilor legale referitoare la contribuțiile fiscale aplicabile.“ … 18.În ceea ce privește critica formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la claritate și previzibilitate, Curtea subliniază faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate critică prevederile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma avută înainte de modificarea operată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009. În acest context, Curtea reține că, atât la adoptarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cât și în dinamica legislativă, legiuitorul a avut în vedere armonizarea legislației naționale cu legislația fiscală a Uniunii Europene și cu acordurile fiscale internaționale la care România este parte și asigurarea unui cadru unitar, coerent și clar al reglementărilor fiscale, avându-se în vedere, astfel, Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 347 din 11 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare. În cuprinsul art. 9 alin. (1) din Directiva precitată se stipulează că „«Persoană impozabilă» înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective. Orice activitate a producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii […] este considerată «activitate economică». Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică.“  … 19.În legislația națională, potrivit art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este considerată a fi persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activități. În acest sens, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Raportat la criticile formulate, Curtea observă că prin art. I pct. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2009, a fost completat art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, introducându-se un nou alineat, alineatul (2^1), prin care legiuitorul a prevăzut că „situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme“.  … 20.De altfel, referitor la critica privind lipsa de claritate și previzibilitate a normei, Curtea consideră ca fiind relevante considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 184 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, potrivit cărora „având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație.“ … 21.Astfel, în aplicarea Codului fiscal au fost adoptate norme metodologice, iar lit. F pct. 3 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, prevedea, în versiunea în vigoare de la 1 ianuarie 2007 la 31 decembrie 2009, că „În sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul articolului 127 alin. (2) din Codul fiscal […].“  … 22.Așa cum a statuat în repetate rânduri Curtea de Justiție a Uniunii Europene, legislația Uniunii trebuie să fie certă, iar aplicarea sa trebuie să fie previzibilă pentru justițiabili, acest imperativ al securității juridice impunându-se cu o rigoare deosebită atunci când este vorba despre o reglementare care poate să aibă consecințe financiare, pentru a permite persoanelor interesate să cunoască în mod exact întinderea obligațiilor pe care aceasta le-o impune. De asemenea, în domeniile care intră sub incidența dreptului Uniunii, normele din dreptul statelor membre trebuie formulate într-un mod neechivoc, de natură să permită persoanelor vizate să își cunoască drepturile și obligațiile în mod clar și precis, iar instanțelor naționale să asigure respectarea acestora. Așa fiind, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reținut că definiția „persoanei impozabile“, ce figurează la art. 127 din Codul fiscal, articol care transpune în dreptul național dispozițiile art. 9 alin. (1) din Directiva 2006/112, trimite la orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activități, și că trebuie considerate „activități economice“ orice activități ale producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, între care, în special, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.  … 23.Ca atare, având în vedere dreptul Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și criteriile de calitate a legii (claritate și previzibilitate), astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, Curtea constată că reglementarea cuprinsă în art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este clară, precisă și previzibilă, fiind conformă dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Curtea apreciază, de asemenea, că normele criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. Așa fiind, în procesul de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate, prin prisma normelor naționale și europene incidente, revine instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor concrete deduse judecății, în care se pune problema aplicării textului în discuție, să interpreteze măsura în care poate fi reținut caracterul de continuitate al obținerii veniturilor respective. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Hrisi Corina Tulică în Dosarul nr. 6.957/2/2010* al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, forma în vigoare anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2009, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește