DECIZIA nr. 726 din 8 octombrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 28 din 11 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 3REFERIRE LAHG 585 13/06/2002
ART. 3REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 5REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 5REFERIRE LASTANDARD 13/06/2002 ANEXA 15
ART. 5REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ART. 13REFERIRE LALEGE 259 24/12/2019 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 259 24/12/2019
ART. 13REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995
ART. 13REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 15REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 16REFERIRE LAHG 585 13/06/2002
ART. 16REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 16REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002 ART. 28
ART. 16REFERIRE LASTANDARD 13/06/2002 ART. 167
ART. 16REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 7
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 17REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 18REFERIRE LALEGE 182 12/04/2002
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1168 15/09/2011
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 307 23/03/2010
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 126 28/02/2019
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 41 24/01/2006
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 545 07/12/2004
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LALEGE 259 24/12/2019 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 85
ART. 22REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 289 25/05/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. 1 lit. m) și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Florin Gulianu în Dosarul nr. 395/42/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 782D/2018.2.La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mirela Radu, pentru partea Serviciul Român de Informații, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă la dosar. Lipsește autorul excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul consilierului juridic al Serviciului Român de Informații, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, în esență, Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 28 februarie 2019. Mai arată că modalitățile de acordare, neacordare, sau retragere a accesului la informațiile clasificate sunt reglementate de alte acte normative decât cel criticat, și anume Legea nr. 182/2002 și Hotărârea Guvernului nr. 585/2002. Susține că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 din Constituție, deoarece autorul excepției a avut acces la justiție, prin posibilitatea de contestare a actelor administrative. În final, apreciază că textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 41 din Constituție privind dreptul la muncă, întrucât autorul excepției a cunoscut încă de la angajare rigorile statutului cadrelor militare.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 28 februarie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 1 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 395/42/2014/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. 1 lit. m) și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și ale anexei nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Florin Gulianu, în cadrul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 64 din 16 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea reclamantului de anulare a actului administrativ prin care i s-a aplicat o sancțiune disciplinară, de anulare a actului administrativ prin care a fost eliberat din funcția de șef sector și pus la dispoziție în vederea numirii în altă funcție, de anulare a actului administrativ prin care a fost mutat în altă garnizoană decât cea de domiciliu, la o altă unitate militară și numit într-o funcție inferioară, într-o specializare pentru care nu are pregătirea profesională corespunzătoare și de obligare a pârâților la repunerea în funcția de șef sector și la plata de daune materiale și morale.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că a fost trecut în rezervă ca urmare a neacordării revalidării avizului privind accesul la informații clasificate, însă, propunerea de trecere în rezervă nu a fost făcută de comandantul unității din care a făcut parte, ci de Direcția Generală de Securitate Internă București (al cărui cadru militar nu era) și care a refuzat să-i elibereze avizul privind accesul la informații clasificate, fără a motiva această decizie. Susține că, deși raportul privind refuzul revalidării avizului privind accesul la informații clasificate este un act administrativ al unei instituții centrale, acesta nu este motivat, nu sunt cunoscute motivele pentru care s-a emis și, astfel, se încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece persoana aflată în ipoteza normelor de lege criticate nu poate contesta în instanță actul administrativ prin care se refuză revalidarea avizului privind accesul la informații clasificate.7.Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 41 din Constituție privind dreptul la muncă, se susține că orice cetățean trebuie să cunoască de ce a fost concediat de la locul de muncă și să se asigure că nu a fost un abuz, o răzbunare, o încetare ostilă a raporturilor juridice de muncă. Or, din moment ce nu i s-a comunicat actul administrativ, ci a primit doar o înștiințare despre retragerea accesului la informații clasificate, fără prezentarea niciunuia dintre motivele de fapt și de drept, acest fapt a determinat „o stare de neliniște cauzată de lipsa de informații, ceea ce constituie un tratament degradant, în sensul dispozițiilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.8.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezent la ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 85 alin. 1 lit. m) și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul cuprins:– Art. 85 alin. 1 lit. m): „Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: […] m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condițiile legii;“;– Art. 85 alin. 2: „Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f), i^1), l), m) și n), la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. i) și j), iar, în celelalte condiții, la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic.“13.Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 au fost modificate prin Legea nr. 259/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.051 din 30 decembrie 2019, fără a modifica soluția legislativă criticată, având următorul conținut: „Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), e^1), f), i^1), l), m) și n), la cererea cadrului militar, în situația prevăzută la alin. 1 lit. a^1), la propunerea consiliilor de onoare, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. i) și j), iar în celelalte condiții, la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic.“ De asemenea, prin art. I pct. 21 din Legea nr. 259/2019, a fost introdus în Legea nr. 80/1995art. 85 alin. 2^1, cu următorul conținut: „În Ministerul Afacerilor Interne, trecerea în rezervă sau direct în retragere din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. 1 lit. e), m) și n), se dispune după expirarea perioadei de punere la dispoziție, atunci când nu s-a putut realiza numirea într-o funcție corespunzătoare.“14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție și în art. 41 alin. (1) și (2) privind munca și protecția socială a muncii.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la dispozițiile criticate, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 126 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 3 iulie 2019, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a acestora. La paragrafele 21 și 22 ale acestei decizii, Curtea a reținut că dispozițiile art. 85 din Legea nr. 80/1995 reglementează ipotezele în care ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz. Alineatul 2 al articolului menționat prevede că trecerea în rezervă sau direct în retragere se face, după caz, din oficiu, la propunerea consiliilor de judecată sau la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic. Textul de lege supus controlului de constituționalitate, respectiv art. 85 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 80/1995, reglementează ipoteza neavizării în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condițiile legii, situație în care acesta poate fi trecut în rezervă sau direct în retragere din oficiu.16.Cu privire la accesul la informațiile clasificate, la paragrafele 23-25 din Decizia nr. 126 din 28 februarie 2019, precitată, Curtea a reținut că acesta este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din lege, persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații. De asemenea, art. 28 din Legea nr. 182/2002 prevede că accesul la informații secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat – ORNISS, autorizație care se eliberează pe niveluri de secretizare, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Durata de valabilitate a autorizației este de până la 4 ani; în această perioadă verificările pot fi reluate oricând. În continuare, Curtea a reținut că, în sensul Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002, noțiunea de autorizație de acces la informații clasificate reprezintă documentul eliberat cu avizul instituțiilor abilitate, de conducătorul persoanei juridice deținătoare de astfel de informații, prin care se confirmă că, în exercitarea atribuțiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informații secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesității de a cunoaște; noțiunea de certificat de securitate semnifică documentul eliberat persoanei cu atribuții nemijlocite în domeniul protecției informațiilor clasificate, respectiv funcționarului de securitate sau salariatului din structura de securitate, care atestă verificarea și acreditarea de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate de un anumit nivel de secretizare; verificare de securitate reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de autoritățile desemnate de securitate, conform competențelor, pentru stabilirea onestității și profesionalismului persoanelor, în scopul avizării eliberării certificatului de securitate sau autorizației de acces la informații clasificate. Potrivit art. 167 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, revalidarea avizului privind accesul la informații clasificate presupune reverificarea persoanei deținătoare a unui certificat de securitate/autorizație de acces în vederea menținerii sau retragerii acesteia. Revalidarea poate avea loc la solicitarea unității în care persoana își desfășoară activitatea sau a ORNISS, în oricare dintre următoarele situații: a) atunci când pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanei deținătoare este necesar accesul la informații de nivel superior; b) la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizației de acces deținute anterior; c) în cazul în care apar modificări în datele de identificare ale persoanei; d) la apariția unor riscuri de securitate din punctul de vedere al compatibilității accesului la informații clasificate.17.Având în vedere statutul cadrelor militare, Curtea a reținut, la paragrafele 30 și 31 din Decizia nr. 126 din 28 februarie 2019, că prevederile art. 85 alin. 1 lit. m) și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 trebuie analizate în contextul legii, care reglementează deopotrivă drepturile și îndatoririle cadrelor militare. Astfel, norma criticată face parte dintr-o reglementare ce configurează statutul special al cadrelor militare, care sunt în serviciul națiunii, cu un regim juridic, drepturi și obligații specifice, adresându-se categoriei profesionale determinate chiar prin titlul legii. Or, având în vedere contextul reglementării, destinatarii acesteia, motivul și circumstanțele obligațiilor instituite, ce presupune deplina cunoaștere de către cel ce își asumă obligațiile prevăzute de lege a condițiilor și consecințelor încălcării acestora, rezultă că norma criticată este previzibilă pentru destinatarii ei. 18.În ce privește critica referitoare la faptul că militarul nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura avizării (acordării), retragerii sau revalidării autorizației de acces la informații clasificate, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și nici opozabil, Curtea a constatat, la paragraful 33 al Deciziei nr. 126 din 28 februarie 2019, că aceste aspecte reprezintă eventuale critici aduse prevederilor Legii nr. 182/2002, care reglementează cazurile, condițiile și procedura de acces la informațiile clasificate, lege care însă nu constituie obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate.19.Cu privire la critica raportată la art. 21 din Constituție, potrivit căreia militarul nu poate contesta în instanță actul administrativ prin care se refuză revalidarea avizului privind accesul la informații clasificate, Curtea a constatat, la paragraful 37 al Deciziei nr. 126 din 28 februarie 2019, că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, referitor la conceptul de proces echitabil consacrat și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că acesta presupune judecarea cauzei în fața unei instanțe independente și imparțiale, singura în măsură să decidă cu privire la necesitatea tuturor aspectelor menite să slujească actului de înfăptuire a justiției prin aflarea adevărului. Aplicarea cerinței procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței procesului echitabil ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial (a se vedea Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 3 mai 2010, și Decizia nr. 1.168 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 15 noiembrie 2011).20.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1), la paragrafele 34 și 35 ale Deciziei nr. 126 din 28 februarie 2019, Curtea a constatat netemeinicia acestei susțineri. Astfel, în jurisprudența sa, cu privire la art. 41 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005, Curtea a reținut că acest text constituțional nu poate fi interpretat în sensul că, oricând, orice persoană poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea și calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obținut avizul, autorizația sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, și acest lucru. Obținerea acestor avize, autorizații sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum și anumite aptitudini pe care cel ce dorește să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales. Totodată, prin Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006, Curtea a stabilit că, de principiu, instituirea, prin lege, a unor condiții pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă și la alegerea profesiei. În concluzie, Curtea a reținut că nu se poate susține că textele de lege criticate ar permite desființarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, deoarece trecerea în rezervă sau direct în retragere se face doar în cazul neavizării în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt revalidate, din motive imputabile cadrului militar.21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.22.Curtea mai reține că, prin art. I pct. 21 din Legea nr. 259/2019, a fost introdus în Legea nr. 80/1995art. 85 alin. 2^1, prin care se precizează că, în Ministerul Afacerilor Interne, trecerea în rezervă sau direct în retragere din oficiu, în condițiile prevăzute la art. 85 alin. 1 lit. e), m) și n), se dispune după expirarea perioadei de punere la dispoziție, atunci când nu s-a putut realiza numirea într-o funcție corespunzătoare.23.Cât privește criticile autorului excepției referitoare la faptul că propunerea de trecere în rezervă nu a fost făcută de comandantul unității din care a făcut parte, ci de Direcția Generală de Securitate Internă București (al cărui cadru militar nu era), care a și refuzat să-i elibereze avizul privind accesul la informații clasificate, fără a motiva această decizie, Curtea constată că acestea constituie probleme de aplicare a legii în litigiul dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională, litigiu având ca obiect principal anularea actului administrativ al directorului S.R.I. prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară „mustrare scrisă“, anularea ordinului directorului S.R.I. prin care a fost eliberat din funcția de șef sector și pus la dispoziție în vederea numirii în altă funcție, anularea ordinului directorului S.R.I. prin care a fost mutat în altă garnizoană decât cea de domiciliu, la o altă unitate militară și numit într-o funcție inferioară. Prin urmare, aceste critici nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Gulianu în Dosarul nr. 395/42/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 85 alin. 1 lit. m) și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x