DECIZIA nr. 725 din 20 noiembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan-Horațiu Radu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Eugen Ionel Danu în Dosarul nr. 6.547/314/2016 al Judecătoriei Suceava și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.138D/2017. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instituția suspendării cererii de reabilitare poate interveni când se află despre săvârșirea unei alte infracțiuni pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Această soluție este justificată de caracterul indivizibil al reabilitării ce trebuie să se dispună sau să se constate cu privire la toate condamnările pe care lea suferit o persoană. Pe de altă parte, doar la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești se va putea stabili dacă sunt îndeplinite condițiile reabilitării. Astfel, în funcție de unitatea de infracțiune, naturală sau legală, se va stabili data săvârșirii infracțiunii, iar, în cazul în care prin hotărârea judecătorească se va dispune condamnarea, se va calcula termenul de reabilitare în funcție de condamnarea cea mai grea și de data de la care acesta începe să curgă. … 4.Așa fiind, cu privire la criticile de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public susține că art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală nu este incident, deoarece art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală îndeplinește condițiile privind calitatea legii, art. 20 din Constituție nu este incident, art. 21 din Constituție nu este aplicabil, deoarece reabilitarea judecătorească implică tocmai un acces la justiție, art. 53 din Constituție nu este afectat, întrucât reabilitarea este o vocație, și nu un drept, iar în ceea ce privește art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arată că nici acesta nu este aplicabil, deoarece reabilitarea privește faza de executare. … 5.În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, soluția fiind justificată de caracterul indivizibil al reabilitării și care trebuie să privească toate condamnările. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.547/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Eugen Ionel Danu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reabilitare. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale. Astfel, cu raportare la cadrul legal de acordare a reabilitării judecătorești, apare ca lipsită de proporționalitate prevederea procedurală de suspendare a cauzei prin care condamnatul solicită ca instanța de judecată să se pronunțe pe cererea de reabilitare, în situațiile în care acțiunea penală se pune în mișcare pentru fapte care nu sunt comise în cadrul termenului de reabilitare prevăzut de art. 166 din Codul penal (și pentru care condamnatul se adresează instanței de judecată). În acest context, cu raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) și art. 53 alin. (1) din Constituție, precum și la dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul persoanei condamnate de a solicita și obține reabilitarea (în situația în care sunt îndeplinite condițiile art. 168 din Codul penal) într-un termen rezonabil este restrâns în mod nejustificat, fără existența unui scop legitim și fără a exista orice fel de proporționalitate. … 8.Ipoteza suspendării unei cauze penale pentru un motiv care nu poate avea nicio consecință juridică asupra modului de soluționare a cererii de reabilitare contravine, în mod cert, dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție. … 9.De asemenea, autorul mai susține că sintagma „a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune“ din cuprinsul art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la claritatea și precizia legii, întrucât nu precizează dacă această infracțiune a fost comisă în cadrul termenului de reabilitare sau în afara acestui termen. … 10.Judecătoria Suceava opinează că dispozițiile art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale prin raportare la prevederile constituționale invocate, întrucât dispoziția contestată este proporțională cu situația care a creato, se aplică nediscriminatoriu și nu aduce atingere exercițiului dreptului, conducând doar la o temporizare a soluționării cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 12.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Prevederile art. 500 din Codul de procedură penală din 1968, care aveau un conținut similar cu dispozițiile art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală, au fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 815 din 9 noiembrie 2006, Curtea Constituțională a reținut că suspendarea examinării cererii de reabilitare, în situația în care înainte de soluționarea acesteia a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru o altă infracțiune săvârșită de condamnat, este o opțiune procedurală a legiuitorului. Această opțiune se întemeiază pe necesitatea de a se stabili îndeplinirea condiției prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. c) din Codul penal din 1969, constând în buna conduită pe care condamnatul trebuie să o aibă pe întreaga perioadă până la soluționarea cererii. Or, îndeplinirea acestei condiții nu se poate verifica decât după finalizarea procesului în care s-a pus în mișcare noua acțiune penală. Ca urmare, soluția legislativă criticată este deplin justificată și nu este de natură să aducă atingere dreptului părții la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, acesta având deplina libertate de a-și demonstra nevinovăția în noua cauză penală, uzând de toate garanțiile pe care le presupune acest drept, pentru a beneficia, în consecință, de instituția reabilitării. … 13.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, art. 168 din Codul penal prevede că cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul prevăzut în art. 166 și dacă a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare (afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri). … 14.În ceea ce privește condiția negativă privitoare la conduita fostului condamnat de a nu fi săvârșit o altă infracțiune pe durata termenului de reabilitare, aceasta este necesară pentru a proba faptul că scopul pedepsei – reeducarea infractorului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni – a fost atins. … 15.În considerarea acestui scop, legiuitorul a prevăzut prin textul legal criticat și faptul că, dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare, față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a acelei cauze. Aceasta nu este o măsură definitivă, de natură să aducă atingere principiului proporționalității, așa cum susține autorul excepției, întrucât este dispusă până la soluționarea definitivă a cauzei. Ca atare, nu se poate reține încălcarea art. 21 și art. 53 din Legea fundamentală. … 16.Referitor la lipsa de previzibilitate a sintagmei „a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune“, Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare, predictibile și neechivoce, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție care consacră principiul respectării obligatorii a legilor. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 533 alin. (2) cu denumirea marginală Soluționarea cererii din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „Dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a acelei cauze.“ … 20.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la România ca stat de drept și la calitatea legilor, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiție și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt norme care statuează cu privire la procedura de urmat referitoare la soluționarea cererii de reabilitare. În acest context Curtea constată că, potrivit art. 168 din Codul penal, cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă, între altele, cel condamnat nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166 alin. (1) din același cod, potrivit căruiaCondamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea următoarelor termene:a)4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani; … b)5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani; … c)7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii; … d)10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, considerată executată ca urmare a grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate. …  … 22.Așa fiind, condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea termenelor prevăzute de art. 166 din Codul penal și dacă nu a săvârșit o altă infracțiune în interiorul acestora. … 23.Spre deosebire de reglementarea anterioară consacrată de art. 137 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, care se referea la inexistența unei condamnări în termenul de reabilitare, art. 168 lit. a) din actualul Cod penal condiționează reabilitarea judecătorească de nesăvârșirea unei infracțiuni în acest termen. Cu privire la această diferență terminologică Curtea constată că prin noua reglementare s-a unificat regimul reabilitării de drept (art. 165 din Codul penal) cu cel al reabilitării judecătorești. Totodată, chiar și sub imperiul Codului penal din 1969, s-a arătat că între cele două exprimări nu exista decât o diferență formală, întrucât condiția din art. 137 alin. 1 lit. a) se completa cu cea din art. 137 alin. 1 lit. c) din același cod, potrivit căreia cel condamnat trebuie să fi avut în interiorul termenului de reabilitare o bună conduită, condiție care nu era îndeplinită dacă cel condamnat a mai săvârșit o infracțiune. Din această perspectivă se explică și renunțarea la preluarea condiției prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. c) din Codul penal din 1969 și care, parțial și implicit, se regăsește în art. 168 lit. a) din Codul penal. Deci, buna conduită se reflectă, de lege lata, în abținerea de la conduite antisociale care desemnează propriu-zis acte infracționale (iar nu și altfel de manifestări, spre exemplu, contravenționale). … 24.Cu toate acestea, condiția prevăzută de art. 168 lit. a) din Codul penal este mai severă decât cea cuprinsă în Codul penal din 1969, care prevedea ca fostul condamnat să nu fi suferit o nouă condamnare în termenul de reabilitare, deoarece noua reglementare nu restrânge condiția la pronunțarea unei condamnări, ci are în vedere un spectru larg al conduitei condamnatului, care nu trebuie să mai săvârșească o nouă infracțiune în interiorul termenului de reabilitare. Așa fiind, neîndeplinirea condiției prevăzute de lege prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni constituie dovada certă că fostul condamnat nu s-a îndreptat în urma executării pedepsei și, în consecință, cererea de reabilitare nu poate fi admisă. … 25.În concluzie, legiuitorul, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 61, are deplina libertate de a reglementa cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite atât pentru reabilitarea de drept, cât și pentru cea judecătorească. Din această perspectivă apare ca justificată condiția ca cel condamnat să nu fi săvârșit o altă infracțiune în termenele prevăzute de art. 165 și art. 166 din Codul penal, termene care, potrivit art. 167 din același cod, „se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris“. … 26.De aceea, condiția substanțială, potrivit căreia pentru reabilitare condamnatul trebuie să nu mai săvârșească o altă infracțiune în termenul prevăzut de art. 166 din Codul penal, își găsește reflectare în norma procedurală potrivit căreia dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a acelei cauze. O astfel de dispoziție are în vedere necesitatea prorogării soluționării cererii de reabilitare până la soluționarea definitivă a respectivei cauze prin achitare sau condamnare, întrucât, în situația condamnării, cererea de reabilitare se va respinge, iar, în caz de achitare, aceasta va putea fi admisă. … 27.Ceea ce este relevant constă în împrejurarea ca noua infracțiune să fie săvârșită în termenul de reabilitare. De aceea, legiuitorul a statuat că cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat, între altele, nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166. Așa fiind, se impune atașarea la dosar a fișei de cazier judiciar a petentului, pentru a se observa dacă împotriva acestuia a fost pusă în mișcare acțiunea penală mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare. … 28.Termenul de reabilitare este un termen de drept penal substanțial, iar preluarea sa în norma de drept procesual nu îi schimbă această natură juridică, astfel că acesta se calculează potrivit dispozițiilor art. 186 din Codul penal. … 29.Totodată, dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare instanța constată din fișa de cazier judiciar ori din alte acte aflate la dosar că față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea acelei cauze, fără a se mai analiza îndeplinirea vreuneia dintre celelalte condiții prevăzute de lege pentru dispunerea sau constatarea reabilitării. … 30.Această soluție este justificată de caracterul indivizibil al reabilitării, ce trebuie să se dispună sau să se constate cu privire la toate condamnările pe care le-a suferit o persoană, și nu doar cu privire la o parte dintre acestea. Pe de altă parte, doar la momentul finalizării urmăririi penale sau pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive se va putea stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de fond pentru a se putea admite cererea de reabilitare. Astfel, în funcție de unitatea de infracțiune naturală sau legală, se va stabili data săvârșirii infracțiunii, iar, în cazul în care prin hotărârea judecătorească se va dispune condamnarea, se va calcula termenul de reabilitare în funcție de condamnarea cea mai grea și data de la care aceasta începe să curgă. … 31.Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1) lit. p) și art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, instanța verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare. În cauzele penale, termenele de verificare nu pot fi mai mari de 3 luni. … 32.Astfel, dacă în cauza ce a determinat suspendarea cererii de reabilitare s-a dat o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată în ceea ce îl privește pe petiționar, instanța va verifica dacă împotriva soluției a fost exercitată plângere, potrivit art. 340 din Codul de procedură penală, caz în care va verifica soluția pronunțată după finalizarea acestei proceduri. În situația în care s-a dispus trimiterea în judecată a petiționarului, instanța va verifica periodic data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. … 33.La momentul la care constată soluționarea cauzei care a determinat suspendarea, instanța va dispune, din oficiu, repunerea pe rol a cererii de reabilitare, continuând judecarea acesteia, urmând să analizeze îndeplinirea condițiilor pentru admiterea cererii de reabilitare și prin raportare la soluția pronunțată în cauza care a determinat suspendarea. … 34.Așa fiind, cererea de reabilitare va fi respinsă în cazul în care noua infracțiune este săvârșită în termenul de reabilitare, neavând relevanță natura și forma de vinovăție a infracțiunii săvârșite, modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei sau existența unei cauze care înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită (împăcare, acord de mediere, retragerea plângerii prealabile etc.). … 35.În cazul în care pentru noua infracțiune se dispune o soluție de renunțare la urmărirea penală, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei, clasare sau încetare a procesului penal în condițiile art. 16 alin. (1) lit. g) și h) din Codul de procedură penală, reînnoirea cererii de reabilitare va putea fi făcută în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de respingere a cererii de reabilitare, potrivit art. 170 alin. (1) din Codul penal, doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile de fond ale reabilitării și pe durata acestui termen. … 36.În cazul în care pentru noua infracțiune se dispune o soluție de condamnare, reînnoirea cererii de reabilitare se va putea face la împlinirea termenului de reabilitare, calculat potrivit art. 167 alin. (5) din Codul penal, în condițiile condamnărilor succesive, în funcție de pedeapsa cea mai grea și de la data executării ultimei pedepse. … 37.Cererea de reabilitare va fi admisă în cazul în care procurorul dispune clasarea, iar instanța de judecată achitarea, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 18^1 din Codul penal din 1969, întrucât noul Cod penal impune condiția ca fapta săvârșită în termenul de reabilitare să întrunească elementele constitutive ale unei infracțiuni. … 38.În concluzie, toate argumentele de mai sus justifică pe deplin soluția legislativă contestată de autor, deoarece nu intră în competența instanței învestite cu soluționarea cererii de reabilitare să examineze dacă noua infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală a fost sau nu săvârșită în interiorul termenului de reabilitare prevăzut în art. 165 și art. 166 din Codul penal, ci doar să constate existența împrejurării care justifică suspendarea soluționării cererii de reabilitare. … 39.Mai mult decât atât, nu se poate susține că sunt afectate dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție și nici dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece prin suspendarea cererii nu este înlăturat dreptul persoanei condamnate de a solicita și obține reabilitarea, producându-se doar o temporizare a soluționării cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, petiționarul putând beneficia ulterior de toate garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. … 40.De asemenea, nu sunt afectate nici dispozițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, deoarece reabilitarea judecătorească este o vocație, și nu un drept fundamental. … 41.Totodată, dispozițiile legale nu contravin nici prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), deoarece sunt enunțate cu suficientă claritate pentru a permite persoanei să își regleze conduita, cu atât mai mult cu cât precizia legii penale nu trebuie însă să fie înțeleasă în mod absolut. Exprimarea legiuitorului este totuși una generală, care vizează persoane nedeterminate, iar comportamentele interzise trebuie să fie descrise prin elemente suficiente, astfel ca destinatarii să poată înțelege conținutul legii, chiar dacă uneori trebuie să apeleze la specialiști. Cu alte cuvinte, legiuitorul recunoaște o marjă de apreciere a conținutului legii în favoarea organelor judiciare. … 42.În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). … 43.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugen Ionel Danu în Dosarul nr. 6.547/314/2016 al Judecătoriei Suceava și constată că dispozițiile art. 533 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Suceava și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește