DECIZIA nr. 723 din 20 noiembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 18 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ART. 3REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 137
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 140
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 34
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 95 14/04/2006 ART. 257
ART. 7REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005
ART. 7REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 296
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 324 25/06/2013
ART. 8REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG 68 21/10/2014 ART. 5
ART. 13REFERIRE LALEGE 399 30/10/2006
ART. 13REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ART. 13REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 15REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 139
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 137
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 138
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 139
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 34
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 140
ART. 16REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005
ART. 18REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 324 25/06/2013
ART. 19REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 21REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 40
ART. 21REFERIRE LAOUG 158 17/11/2005 ART. 4
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Excepția a fost ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași în Dosarul nr. 1.464/116/2016 al Tribunalului Călărași – Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 951D/2017.2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin consilier juridic Monica Elena Georgescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește partea Casa de Asigurări de Sănătate Călărași. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care depune la dosar note scrise în susținerea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, luând cuvântul, solicită admiterea excepției și constatarea neconstituționalității art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 în raport cu prevederile art. 34,art. 47,art. 56 alin. (3),art. 137 alin. (1),art. 138 alin. (1) și (5), art. 139 alin. (1) și (3) și art. 140 alin. (1) teza întâi din Constituție. În acest sens, arată că instituția pe care o reprezintă a plătit în numele statului indemnizațiile de concediu medical, urmând să le recupereze ulterior, fără a fi precizat un anumit termen. Cererile de rambursare au fost formulate anterior datei modificării legislației și, cu toate acestea, casele de sănătate au considerat că a fost depășit termenul de 90 de zile, deși nu îi era aplicabil. După ce reglementarea a fost modificată, asigurații nu mai sunt protejați față de o eventuală incapacitate de plată a fondului. Această incapacitate de plată poate fi evitată printr-o rambursare eșalonată, și nu prin decăderea angajatorului din dreptul de a recupera sumele plătite în numele statului român. Dreptul de creanță pe care angajatorul îl are este născut din drepturile fundamentale, anume dreptul la sănătate și dreptul la un nivel de trai decent, care sunt imprescriptibile, astfel că și dreptul de creanță este imprescriptibil. În acest sens, amintește dispozițiile art. 2.502 alin. (2) din Codul civil. Prin urmare, orice limitare a dreptului la creanță al angajatorului aduce atingere drepturilor fundamentale amintite. În continuare, arată că orice taxă și impozit care se fac venit la bugetul de stat trebuie prevăzute expres de lege. Or, sumele care nu mai sunt rambursate angajatorului nu sunt prevăzute ca reprezentând venit la bugetul de stat.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt suficient de clare, sunt definite categoriile de persoane care intră în ipoteza textului de lege și este prevăzut și efectul nerespectării termenului legal. Cât privește invocarea dreptului la sănătate, consideră că acest drept fundamental nu are de a face cu posibilitatea restituirii unor contribuții dincolo de termenele în care nu se mai poate solicita restituirea. Referitor la celelalte critici de neconstituționalitate, arată că textele din Constituție invocate nu se referă la ipoteza restituirii unor taxe și impozite plătite în plus.5.Având cuvântul în replică, reprezentantul autorului excepției arată că sumele solicitate la rambursare nu reprezintă taxe, iar solicitarea de rambursare a fost formulată înainte de modificarea legislativă, când legea prevedea doar pentru beneficiari un termen de decădere de 90 de zile, nu și pentru angajator.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 9 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.464/116/2016, Tribunalul Călărași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Excepția a fost ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 este neconstituțional, în măsura în care termenul de 90 de zile prevăzut pentru solicitarea indemnizațiilor se aplică și angajatorului. În acest sens, arată că, în aplicarea art. 56 din Constituție, art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează că persoanele asigurate sunt obligate la plata unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. În conformitate cu art. 296^17 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, angajatorii datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra sumelor reprezentând indemnizații de asigurări sociale de sănătate, acordate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, numai pentru zilele de incapacitate temporară de muncă, suportate de angajator. Obligația virării contribuției revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă, precum și persoanelor fizice, după caz. Așadar, angajatorul nu poate fi obligat să suporte obligațiile asumate de statul român, cu atât mai mult cu cât Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este constituit din cotizația plătită atât de angajat, cât și de angajator. Prin excepție, concediile medicale de maternitate, risc maternal, îngrijire copil bolnav, reducerea timpului de lucru, concediile pentru carantină se suportă integral din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Statul nu poate fi scutit de obligația de a ocroti sănătatea cetățeanului, obligație asumată prin Constituție și pusă în aplicare prin prevederile Legii nr. 95/2006, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 și ale normelor de aplicare a acestei ordonanțe de urgență a Guvernului. Obligațiile statului, asumate prin Constituție, nu pot fi transferate în sarcina angajatorului.8.Tribunalul Călărași – Secția civilă consideră că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 nu contravin textelor din Constituție invocate și nu conțin nicio reglementare de natură a împiedica dreptul de acces liber la justiție al persoanei interesate ori de a afecta drepturile și garanțiile de care acestea trebuie să se bucure în cadrul unui proces echitabil. Prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuția asiguraților și plățile din acest fond către aceiași asigurați, pentru a evita situațiile când, din cauza decalajului mare dintre data nașterii dreptului la indemnizația și data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului și cuantumul drepturilor decontate, așa cu a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013.9.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.10.Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 dinLegea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006. Autorul excepției critică textul de lege în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. V pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2014 privind modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 4 noiembrie 2014, respectiv atunci când prevedea că „Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite“.14.Având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea va analiza textul de lege în redactarea criticată de autorul excepției.15.Autorul excepției susține că dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 47 privind nivelul de trai, art. 56 alin. (3) referitor la contribuțiile financiare, art. 137 alin. (1) referitor la sistemul financiar, art. 138 alin. (1) și (5) privind bugetul public național, art. 139 alin. (1) și (3) referitor la impozite, taxe și alte contribuții și art. 140 alin. (1) teza I privind Curtea de Conturi.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, critica autorului excepției vizează instituirea unui termen legal în care angajatorul se poate adresa casei de asigurări de sănătate în vederea recuperării din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a sumelor plătite asiguraților cu titlu de indemnizații. Astfel, echivalând drepturile cuvenite asiguraților în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 – expresii ale drepturilor fundamentale la ocrotirea sănătății și la un nivel de trai decent – cu dreptul de creanță pe care angajatorul îl are asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, autorul excepției consideră că și acest din urmă drept este imprescriptibil și trebuie să se bucure de o protecție absolută.17.Or, Curtea observă că dreptul asiguraților de a beneficia de asigurări sociale de sănătate, având un fundament contributiv, este în mod evident distinct de raportul juridic ce se naște între plătitorul indemnizației și casa de asigurări de sănătate, în vederea recuperării creanțelor care se nasc drept urmare a plății unor indemnizații care se decontează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, nu se poate reține nicio legătură între dreptul de creanță al angajatorului și drepturile fundamentale mai sus menționate.18.În plus, Curtea observă că nici dreptul asiguraților de a se bucura de protecție socială, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, nu este imprescriptibil, acesta fiind supus, în vederea exercitării sale, condițiilor și termenelor prevăzute în acest act normativ, așa cum sunt înseși prevederile textului de lege supus controlului de constituționalitate.19.Cu privire la necesitatea reglementării unui termen legal pentru recuperarea indemnizațiilor acordate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, Curtea, prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, a reținut că „prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuția asiguraților și plățile din acest fond către aceiași asigurați, pentru a evita situațiile când, din cauza decalajului mare dintre data nașterii dreptului la indemnizație și data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului șt cuantumul drepturilor decontate“.20.Curtea apreciază că aceste rațiuni sunt aplicabile atât asiguraților, cât și plătitorilor de indemnizații, întrucât numai în acest fel textul de lege își poate atinge scopul urmărit de legiuitor, anume acela de a realiza o corelare și o disciplină cu privire la veniturile și cheltuielile efectuate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.21.În continuare, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, întrucât nu prevăd destinația sumelor care nu sunt decontate din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate. Or, Curtea observă că, de vreme ce sumele care nu au fost solicitate în termenele legale nu pot fi decontate din acest fond, neexistând temei legal pentru aceasta, ele rămân, în mod evident, parte constitutivă a bugetului acestui fond, nefiind necesară prevederea unei noi destinații. Dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 reglementează veniturile și cheltuielile bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, referindu-se, între altele, și la eventualele excedente bugetare. Prin urmare, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepției nu ridică o veritabilă problemă de constituționalitate, ci una de interpretare a legii.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 dinLegea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași în Dosarul nr. 1.464/116/2016 al Tribunalului Călărași – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Călărași – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x