DECIZIA nr. 72 din 9 februarie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „conflictele de muncă și asigurări sociale“, excepție ridicată de Ștefan Chelcan în Dosarul nr. 1.942/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 65D/2019. … 2.La apelul nominal răspunde partea Societatea Națională de Radiocomunicații – S.A., prin consilier juridic Monica Mihaela Balabej, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent-șef învederează Curții că partea Societatea Națională de Radiocomunicații – S.A. a transmis la dosar concluzii scrise, prin care susține constituționalitatea textelor de lege criticate. … 4.Având cuvântul, partea prezentă arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu contravin dreptului de acces liber la justiție, în condițiile în care, în concepția noului Cod de procedură civilă, căile de atac cunosc o reașezare, în sensul că recursul a devenit o cale extraordinară de atac, în timp ce apelul reprezintă calea ordinară de atac, cu efect devolutiv. Totodată, legiuitorul are competența exclusivă, atribuită de art. 126 alin. (2) din Constituție, de a stabili prin lege procedura de judecată, iar căile de atac se exercită, potrivit art. 129 din Constituție, în condițiile legii. În plus, Curtea Constituțională a stabilit constant în jurisprudența sa că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești sau la toate căile legale de atac, sens în care indică deciziile nr. 369 din 30 mai 2017 și nr. 661 din 8 noiembrie 2016. … 5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susține că, față de soluțiile de respingere a excepției, pronunțate în precedent de Curtea Constituțională cu referire la aceleași texte de lege, criticate prin raportare la aceleași norme fundamentale, în prezentul dosar nu au intervenit elemente noi, astfel că solicită menținerea jurisprudenței în materie și respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 6 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.942/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „conflictele de muncă și asigurări sociale“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ștefan Chelcan în cadrul unui recurs promovat împotriva unei decizii pronunțate într-un litigiu de muncă referitor la plata unor drepturi bănești datorate de angajator. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că soluția legislativă potrivit căreia hotărârile pronunțate în conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, prevăzută atât la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cât și la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, reprezintă o măsură procesuală care restrânge în mod disproporționat dreptul justițiabilului la instanță. Analizând expunerea de motive a Legii nr. 2/2013, autorul apreciază că motivele avute în vedere la reglementarea acestei măsuri (situații de fapt din anul 2012 referitoare la gradul ridicat de încărcare pe judecător, resurse umane insuficiente, infrastructură deficitară, durata mare de soluționare a proceselor etc.) nu se mai mențin și, oricum, nu și-au dovedit în timp eficiența, astfel fiind încălcate condițiile imperative prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituție pentru restrângerea exercițiului unui drept sau al unei libertăți. Dincolo de faptul că măsura este, în sine și în concret, disproporționată, inadecvată și inutilă pentru scopul urmărit, se susține că pretinsa stare de fapt de la nivelul instanței supreme nu poate fi imputată la infinit justițiabilului. Prin urmare, este afectat echilibrul dintre interesele concrete ale colectivității (reprezentate de Guvern) și dreptul fundamental al salariatului de a-i fi protejate interesele împotriva abuzurilor angajatorului. … 8.Chiar dacă accesul liber la justiție nu poate avea semnificația accesului la toate structurile judecătorești sau la toate căile de atac prevăzute de lege, Curtea Constituțională a arătat că acest drept poate fi supus unor limitări, cu condiția să nu fie atinsă însăși substanța dreptului, iar restrângerea impusă de legiuitor să respecte o condiție de rezonabilitate (deciziile nr. 39 din 29 ianuarie 2004 și nr. 462 din 17 septembrie 2014). … 9.Or, măsura suspendării recursului nu a condus, nici după 4 ani, la niciun rezultat cuantificabil care să dovedească necesitatea sa, prin raportare la motivele invocate de legiuitor la adoptarea acesteia. Dimpotrivă, abuzurile angajatorilor s-au înmulțit, o consecință fiind emigrarea în masă a angajaților. Așa fiind, persoanele sunt lipsite de posibilitatea de a se adresa unui judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dreptul la muncă, împreună cu toate componentele sale, fiind iremediabil și negativ afectat, intrând în contradicție cu deciziile nr. 783 din 12 mai 2009 și nr. 694 din 20 mai 2010, prin care Curtea Constituțională a statuat, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 9 octombrie, pronunțată în Cauza Airey împotriva Irlandei – 1979), că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, presupune posibilitatea concretă de a face uz de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim. … 10.Pentru toate considerentele arătate, autorul excepției solicită Curții Constituționale „să-și reconsidere poziția față de nevoia de protecție juridică sporită a subiectelor de drept, având în vedere și realitatea anului 2018, când statul român se plânge de pierderea forței de muncă prin emigrare, reevaluând standardul de protecție pe care îl asigură art. 53 alin. (2) și art. 21 alin. (3) din Constituție cetățenilor, în sensul reducerii marjei de apreciere a legiuitorului în domeniul căilor extraordinare de atac și al sporirii garanțiilor care însoțesc accesul liber la justiție.“ … 11.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă apreciază asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate, precizând că recursul în cadrul căruia aceasta a fost ridicată a fost respins ca inadmisibil, în temeiul textelor de lege criticate pe calea excepției de neconstituționalitate. Pe fondul criticilor, arată că dispozițiile de lege atacate sunt constituționale deoarece, în esență, nici Legea fundamentală și nici reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție. Dreptul de acces la justiție devine iluzoriu și teoretic în lipsa posibilității exercitării oricărei căi de atac, ca formă de control judecătoresc efectiv. Or, în materia conflictelor de muncă, legislația asigură dreptul la exercitarea căii de atac a apelului la instanța ierarhic superioară. … 12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, texte criticate cu referire la sintagma „conflictele de muncă și asigurări sociale“. … 16.Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 6 decembrie 2018, prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018), textele legale criticate au fost modificate, fără însă ca soluția legislativă vizată de criticile autorului excepției, respectiv sintagma „conflictele de muncă și asigurări sociale“, să fie eliminată sau modificată din cuprinsul textelor normative în prezent în vigoare. Intervențiile legislative au însă efecte sub aspectul aplicării în timp a normelor legale criticate. De aceea, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a stabilit că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, prevederile legale criticate vor fi examinate în redactarea de la data sesizării Curții Constituționale prin Încheierea din 6 decembrie 2018, aceasta fiind următoarea:– Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“; … – Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“ …  … 17.Potrivit motivării formulate, ambele texte de lege sunt criticate prin raportare la sintagma (comună) „conflictele de muncă și asigurări sociale“. În realitate, observând natura litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că interesul autorului excepției se limitează la conflictele de muncă, nu și la cele de asigurări sociale, obiectul cauzei constând în solicitarea unor drepturi salariale reprezentate de tichetele de vacanță. … 18.Totodată, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea observă că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, referitoare la efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, prin raportare la Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 numai în ceea ce privește sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“. … 19.Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecție socială a salariaților și ale art. 53 alin. (2) referitoare la proporționalitatea măsurilor de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea stabilesc regula potrivit căreia hotărârile judecătorești pronunțate în anumite materii expres și limitativ enumerate, printre care și conflictele de muncă, nu sunt supuse recursului. … 21.Cu privire la aplicarea în timp a regulii procedurale mai sus menționate, se constată că aceasta se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, așa cum expres dispune art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. … 22.Or, Curtea observă că procesul în cadrul căruia s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate a început în data de 1 noiembrie 2016, prin formularea cererii reclamantului – autor al excepției privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești datorate, respectiv a primelor de vacanță aferente anului 2016. Prin urmare, rezultă că plângerea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, iar sub aspectul posibilității formulării recursului în speță sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care, sub aspectul (substanțial) criticat de autorul excepției, au un conținut identic cu cel cuprins la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Diferența constă în perioada de aplicare în timp, în sensul că aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele începute din data de 1 ianuarie 2019, în timp ce art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se referă la aceeași regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. … 23.Așa fiind, dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură directă cu soluționarea cauzei pendinte, cerință expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sub aspectul admisibilității unei excepții de neconstituționalitate. Interpretând dispozițiile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a statuat în mod constant că excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluționarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepție (Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015; Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). … 24.Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza a treia din Codul de procedură civilă, așa cum a procedat și anterior în situații obiectiv identice (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017; Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau Decizia nr. 733 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019). … 25.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013, cu referire la sintagma „conflictele de muncă“, Curtea reține că acestea reglementează cu privire la faptul că hotărârile pronunțate în astfel de cereri nu sunt supuse recursului. … 26.Curtea Constituțională a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, referitoare, în esență, la încălcarea accesului la justiție prin eliminarea căii de atac a recursului. În acest sens sunt relevante Decizia nr. 711 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2017, și Decizia nr. 630 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 5 decembrie 2017, precum și, ad similis, Decizia nr. 168 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 28 iunie 2018. … 27.Prin aceste decizii, Curtea a arătat că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, recursul era singura cale de atac permisă împotriva hotărârilor pronunțate asupra cererilor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, cale de atac devolutivă în temeiul art. 304^1 din Codul de procedură civilă din 1865. Astfel, potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.“ În acest sens, potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, „Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal“, iar art. 214 din aceeași lege stabilește că „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului“. … 28.Față de acest cadru normativ aplicabil materiei, Curtea, prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 și ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a reținut că utilizarea unei singure căi de atac ordinare – recursul -, cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut de Codul de procedură civilă, și suprimarea căii de atac a apelului, prevăzute de dispozițiile legale criticate, au ca finalitate doar asigurarea celerității soluționării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea drepturilor fundamentale invocate. … 29.În noua lege procesual civilă – Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă -, legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. În schimb, apelul reprezintă calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, astfel cum stabilește art. 476 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, paragraful 14). … 30.În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, Curtea a reținut că, prin instituirea regulilor speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic. Totodată, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006 (a se vedea, ilustrativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012, sau Decizia nr. 517 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, paragraful 13). … 31.Mai mult, Curtea a stabilit că nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13). … 32.Cu privire la rațiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor de muncă, Curtea a reținut că, având în vedere specificul și implicațiile lor sociale, conflictele de muncă se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acestor două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac. Nicio dispoziție constituțională sau reglementare internațională nu stabilește gradele de jurisdicție și numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuțiile exclusive ale legiuitorului național (Decizia nr. 630 din 17 octombrie 2017, precitată, paragraful 21). … 33.Față de considerentele jurisprudențiale mai sus redate, Curtea constată, potrivit considerentelor încheierii de sesizare, că litigiul în care a fost ridicată prezenta excepție a fost soluționat, în primă instanță, de Tribunalul Timiș, autorul formulând atât apel, cât și, ulterior, recurs împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara, în condițiile în care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, apelul are efect devolutiv. … 34.Așa fiind, nu se poate reține că autorul excepției a fost lipsit de dreptul la exercitarea unei căi de atac efective. Faptul că în materia conflictelor de muncă – la fel ca în alte domenii expres stabilite prin lege – nu este reglementat și al treilea grad de jurisdicție, respectiv recursul, drept cale extraordinară de atac, nu poate echivala cu lipsa accesului la justiție, garantat de art. 21 din Legea fundamentală, sau, ca o consecință a acesteia, cu afectarea dreptului consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituție, referitor la dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. … 35.Totodată, așa cum s-a arătat deja, este de remarcat faptul că nici legislația anterioară intrării în vigoare a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 nu reglementa trei grade de jurisdicție în materia conflictelor de muncă, opțiunea legiuitorului în sensul instituirii a două grade de jurisdicție fiind constantă și, totodată, constituțională, astfel cum rezultă din deciziile Curții Constituționale mai sus menționate, care își păstrează valabilitatea și în această cauză. … 36.Prin urmare, se poate constata o oarecare confuzie a autorului excepției când susține că „suspendarea“ recursului prin Legea nr. 2/2013 și actele normative succesive de prorogare a aplicabilității acestuia în materia conflictelor de muncă este disproporționată și nejustificată, fiind contrară art. 53 din Constituție. Recursul, în concepția noului Cod de procedură civilă, este o cale extraordinară de atac, permisă în anumite condiții prevăzute de lege, în timp ce apelul joacă rolul fostului recurs, în sensul că este o cale ordinară de atac, cu efect devolutiv. Astfel, hotărârile judecătorești ce puteau fi supuse recursului potrivit vechiului Cod de procedură civilă, drept cale ordinară de atac cu efect devolutiv, specifică litigiilor de muncă, pot fi atacate cu apel în condițiile noului Cod de procedură civilă și ale Legii nr. 2/2013. Practic, coroborând prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu cele ale art. XVIII alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că, în noua concepție normativă, recursul nu a fost și nici nu este încă implementat ca o cale de atac extraordinară aplicabilă conflictelor de muncă. … 37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ștefan Chelcan în Dosarul nr. 1.942/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că sintagma „conflictele de muncă“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este constituțională în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 februarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește