DECIZIA nr. 72 din 22 februarie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 lit. b), art. 59 alin. (7) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Ionică Dajboc în Dosarul nr. 2.574/121/2013* al Curții de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.322D/2016. … 

2.La apelul nominal răspunde avocatul Daniel Soare, pentru autorul excepției, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. … 3.Având cuvântul, apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. Precizează că, la data sesizării Curții Constituționale, aceasta nu pronunțase încă Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017. … 4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, întrucât Curtea a admis această excepție prin Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017. Cu privire la celelalte dispoziții de lege criticate, solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată, pentru argumentele reținute de Curtea Constituțională prin aceeași decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia nr. 2.286 din 27 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.574/121/2013*, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, admițând recursul împotriva Deciziei nr. 807 din 9 iunie 2016 a Curții de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 57 lit. b), art. 59 alin. (7) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Ionică Dajboc, în cadrul soluționării acțiunii formulate de autorul excepției, privind anularea Dispoziției de sancționare nr. 7 din 24 ianuarie 2013, emisă de șeful Inspectoratului Județean de Poliție Galați, prin care a fost sancționat disciplinar cu diminuarea cu 20% a drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, pe o perioadă de 3 luni. Prin Sentința civilă nr. 1.114 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Galați a respins acțiunea, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare, deoarece aceasta a fost emisă în baza Ordinului M.A.I. nr. 400/2004, care nu a intrat în vigoare, întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial și nu sa ținut cont de Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că angajatorul, atât în cursul cercetării disciplinare, cât și în cursul judecării cauzei de către consiliul de disciplină, nu i-a permis să fie asistat și consiliat de către avocatul ales, încălcându-i-se dreptul la apărare. De asemenea, apreciază că art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 este echivoc și neprevizibil, deoarece, prin conținutul său, lasă să se înțeleagă că polițistul, pe timpul cercetării disciplinare, nu ar avea voie să fie asistat, ci asistența să fie numai în fața consiliilor de disciplină, fază ulterioară cercetării disciplinare. Or administrarea probatoriului se face în faza cercetării disciplinare, nicidecum în fața consiliului de disciplină. Ca atare, lipsa apărării profesioniste venite din partea unui avocat aduce grave prejudicii celui cercetat disciplinar. Textul de lege criticat s-ar putea interpreta în sensul conform căruia Corpul poate desemna un polițist asistent, chiar dacă cel cercetat nu dorește acest lucru, confuzie ce apare pe fondul neclarității și imprevizibilității textului criticat. … 7.Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 61 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 360/2002, se arată că textul este lipsit de claritate și precizie, deoarece nu prevede modalitatea în care polițistul ia la cunoștință de sancțiunea disciplinară, respectiv textul nu prevede obligația angajatorului de a-i comunica efectiv celui sancționat dispoziția de sancționare. Se apreciază că, pe fondul neclarității textului contestat, angajatorul nu a comunicat decizia de sancționare, ci doar o adresă în care se menționa sancțiunea aplicată și motivele avute în vedere. Ca atare, se susține că lipsa obligației comunicării și necomunicarea efectivă a deciziei de sancționare limitează dreptul la apărare al celui sancționat, drept ce presupune și posibilitatea de a contesta atât condițiile de formă și de fond ale deciziei de sancționare, cât și temeinicia actului de sancționare. … 8.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, se consideră că textul criticat nu oferă niciun criteriu clar și previzibil privind organizarea, funcționarea și procedura după care își desfășoară activitatea consiliul de disciplină. Aceste aspecte duc, în opinia autorului, la încălcarea principiului separației puterilor în stat, întrucât executivul edictează norme ce intră în atributul puterii legislative. De asemenea, se susține că textul de lege criticat nu definește noțiunea de „unitate de poliție“, respectiv dacă această sintagmă se referă și la polițiile orășenești și municipale sau numai la inspectoratele de poliție județene. … 9.Cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, se apreciază, în esență, că, fiind vorba de o normă de incriminare a unei abateri disciplinare, textul nu conferă claritatea și previzibilitatea specifică unei norme de incriminare reglementate printr-o lege organică. De asemenea, se susține că polițistul aflat pe o funcție de execuție este transformat într-un simplu executant, fapt ce are drept consecință lezarea drepturilor acestuia. Totodată, textul este lipsit de claritate, întrucât nu prevede dacă dispoziția primită de la șef trebuie să fie dată în scris, și care sunt autoritățile abilitate să dea dispoziții polițistului. … 10.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, prin conținutul lor normativ, textele criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Articolele criticate de petent, unele prin raportare la forma in vigoare în anul 2013, fie au fost modificate, fie au fost supuse deja controlului de constituționalitate, fără a fi declarate neconstituționale. … 13.Avocatul Poporului menționează că își păstrează punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 1.146/2007, nr. 1.165/2008 și nr. 539/2016. … 14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de partea Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, susținerile apărătorului autorului excepției din ședința publică, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 57 lit. b), art. 59 alin. (7) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că, la data emiterii deciziei de sancționare de către Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, decizie a cărei anulare formează obiectul acțiunii în justiție formulate de autorul excepției, textele de lege criticate din Legea nr. 360/2002 aveau următorul cuprins:– Art. 57 lit. b): „Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: […] b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.“; … – Art. 59 alin. (7): „În fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp.“; … – Art. 62 alin. (2): „Consiliile de disciplină se constituie și funcționează pe lângă șefii unităților de poliție și au caracter consultativ.“; …  … 17.Curtea reține că, ulterior învestirii instanțelor judecătorești, dispozițiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 au fost modificate prin art. I pct. 9 din Legea nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. De asemenea, art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 a fost abrogat prin Legea nr. 81/2015. Însă, Curtea constată că dispozițiile criticate continuă să își producă efectele juridice în cauza dedusă judecății, astfel încât pot fi supuse controlului de constituționalitate, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Ca atare, obiect al controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile art. 57 lit. b), art. 59 alin. (7) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015. … 18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate, în forma în vigoare la momentul la care a fost sancționat, contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitor la statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiul legalității, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare și art. 148 alin. (2) și (4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, invocă principiul legalității incriminării și pedepsei, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege“, prevăzut de art. 7 pct. 1 și art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1.002 din 18 decembrie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015, reținând, în esență, că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și analizând ansamblul sancțiunilor disciplinare ce pot fi aplicate polițistului, măsurile care pot afecta dreptul de a practica profesia sunt următoarele: amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani, trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut și destituirea din poliție. La paragraful 30, Curtea a observat că, în materia răspunderii disciplinare a polițiștilor, contrar jurisprudenței dezvoltate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul român nu a adoptat o reglementare care să asigure respectarea dreptului la apărare al polițistului cercetat disciplinar. Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate, potrivit cărora în fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de a fi asistat doar de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp, încalcă dreptul de a fi asistat de un avocat în cadrul procedurii disciplinare, ca parte a dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 alin. (1) din Constituție. … 20.Ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și de data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate din prezenta cauză, prin Decizia civilă nr. 2.286 din 27 septembrie 2016, pronunțată anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 653 din 17 octombrie 2017, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015, a devenit inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. … 21.În aceste condiții, potrivit jurisprudenței sale, în temeiul Deciziei nr. 653 din 17 octombrie 2017, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23, sau Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40). … 22.Cu privire la dispozițiile art. 57 lit. b) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, paragrafele 33-37, constatând constituționalitatea acestora. Astfel, la paragraful 35 al acestei decizii, referitor la critica formulată din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate, Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ, permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. În cauză, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate prevăd suficient de clar că neglijența manifestată de polițist în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege constituie abateri disciplinare, că sancțiunea disciplinară poate fi contestată în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință de către polițist șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, precum și modul de constituire și funcționare a consiliilor de disciplină. Ca atare, dispozițiile art. 57 lit. b) și art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 au un conținut normativ clar și precis, pentru a putea fi aplicate, și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora – în cazul de față, polițistul – să înțeleagă sensul lor, să își adapteze conduita și să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare. … 23.Referitor la susținerea că art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu definește noțiunea de „unitate de poliție“, Curtea a reținut, prin aceeași decizie, paragrafele 36 și 37, că, potrivit art. 5 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, Poliția Română are următoarea structură organizatorică: Inspectoratul General al Poliției Române; unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția generală de poliție a municipiului București și inspectoratele județene de poliție; instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului; alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii. În sensul art. 7 și 8 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate și este condus de un inspector general, cu rang de secretar de stat. În ceea ce privește unitățile teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Legea nr. 218/2002, în capitolul II: Organizare și funcționare – secțiunea 2, prevede că în municipiul București se organizează și funcționează, ca unitate cu personalitate juridică, Direcția generală de poliție a municipiului București, condusă de un director general, ajutat de adjuncți, și în cadrul acesteia se organizează și funcționează unități de poliție ale sectoarelor, corespunzător organizării administrativ-teritoriale a acestuia. În cadrul sectoarelor se organizează și funcționează secții de poliție. Totodată, în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți. În municipii și orașe funcționează poliții municipale și orășenești, iar în comune, posturi de poliție. În funcție de întinderea teritoriului, numărul populației, de numărul și importanța obiectivelor economice, sociale și politice, în municipii pot fi înființate secții de poliție, iar în comunele cu sate și cătune dispersate pot fi înființate birouri de poliție. Ca atare, Curtea a constatat că noțiunea de „unitate de poliție“ este definită în cuprinsul Legii nr. 218/2002 și, astfel, această critică este neîntemeiată. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, excepție ridicată de Ionică Dajboc în Dosarul nr. 2.574/121/2013* al Curții de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar și constată că dispozițiile art. 57 lit. b) și ale art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește