DECIZIA nr. 72 din 1 februarie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale art. 471 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Augustin Diaconu în Dosarul nr. 6.131/288/2018 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.759D/2019. … 2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.740D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Dumitru Vasile în Dosarul nr. 110/179/2018 al Judecătoriei Babadag. … 4.La apelul nominal răspunde autorul excepției personal. … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.759D/2019 și nr. 2.740D/2019, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. … 6.Autorii excepțiilor arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor. … 7.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor. … 8.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.740D/2019 la Dosarul nr. 1.759D/2019, care a fost primul înregistrat. … 9.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției Dumitru Vasile, care solicită admiterea acesteia, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar. În acest sens, arată că există o hotărâre judecătorească definitivă de înființare a Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu sediul în București, Strada Academiei nr. 4-6, hotărâre care nu a fost desființată de instanțele judecătorești și ale cărei efecte nu pot înceta de drept. Totodată, susține că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 51/1995 se referă numai la persoane fizice și juridice, iar nu și la persoanele fizice autorizate, acestea din urmă având un cod de identificare fiscală dat de Ministerul Finanțelor Publice pentru exercitarea activității de avocatură. Subliniază, astfel, existența unei omisiuni legislative, în condițiile în care Legea nr. 51/1995 nu reglementează situația persoanelor fizice autorizate. … 10.Având cuvântul, autorul excepției Aurel Augustin Diaconu arată că achiesează la concluziile formulate de antevorbitorul său, întrucât legiuitorul nu poate să dispună cu privire la un drept câștigat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. … 11.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, în ceea ce privește dispozițiile art. 471 din Codul de procedură penală, întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, respectiv ca neîntemeiată, în ceea ce privește dispozițiile art. 60 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 349 din 11 mai 2017. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:12.Prin Încheierea penală din 6 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.131/288/2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale art. 471 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Aurel Augustin Diaconu într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, faptă prevăzută de dispozițiile art. 348 din Codul penal raportat la cele ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, și a infracțiunii de folosire fără drept a denumirilor „Barou“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“, „U.N.B.R.“ ori „Uniunea Avocaților din România“ sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege, faptă incriminată de dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. … 13.Prin Încheierea din 11 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 110/179/2018, Judecătoria Babadag a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995. Excepția a fost ridicată de Dumitru Vasile într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, faptă prevăzută de dispozițiile art. 348 din Codul penal raportat la cele ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, și a infracțiunii de folosire fără drept a denumirilor „Barou“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“, „U.N.B.R.“ ori „Uniunea Avocaților din România“ sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege, faptă incriminată de dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995. … 14.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 60 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 încalcă principiul legalității, principiul neretroactivității legii, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la muncă, dreptul de petiționare și principiul legalității incriminării și a pedepsei. În acest sens, arată că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 instituie o dublă incriminare în raport cu prevederile art. 348 din Codul penal, potrivit cărora exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Precizează că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 stabilesc că exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și în tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale. În ceea ce privește dispozițiile art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, arată că prin lege nu pot fi desființate hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu atât mai mult cu cât legea civilă nu poate să producă efecte retroactive. Securitatea juridică presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat, respectiv caracterul definitiv al hotărârii judecătorești. Mai adaugă că persoanele fizice autorizate sunt înregistrate la administrația financiară, astfel că nu se poate susține că inculpații ar exercita fără drept o activitate, din moment ce o autoritate publică a verificat legalitatea documentelor care au stat la baza eliberării codului de identificare fiscală. Referitor la dispozițiile art. 471 din Codul de procedură penală, autorul excepției Aurel Augustin Diaconu susține că acestea încalcă principiile constituționale privind independența judecătorilor și supunerea lor numai legii. În acest sens, arată că – prin Decizia nr. 15 din 21 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii –, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 348 din Codul penal, instanța supremă a statuat că fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prevăzute de art. 348 din Codul penal. Consideră că norma de incriminare a fost completată, astfel, de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a devenit nu doar un organ legiuitor, ca pe vremea Tribunalului Suprem de tristă amintire din perioada comunistă, ci mai ales o sursă de insecuritate juridică pentru toate instanțele din țară. Arată că, drept urmare a recursului în interesul legii mai sus citat, s-au format două practici, în sensul că parchetele de pe lângă curțile de apel cercetează infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 348 din Codul penal, iar „parchetele de pe lângă judecătorii cercetează avocații din U.N.B.R., cu sediul în București, Strada Academiei nr. 4-6“. … 15.Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 16.Judecătoria Babadag apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată referitor la prevederile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 și este întemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995. Astfel, instanța arată că entitatea din care face parte inculpatul are ca obiect de activitate, printre altele, înființarea de barouri, cu respectarea prevederilor Constituției și ale convențiilor internaționale referitoare la drepturile omului. Prin aderarea la această entitate, inculpatul, care are studii juridice, a dobândit dreptul de a realiza activități specifice profesiei de avocat, drept pe care l-a pierdut, prin efectul dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, cu caracter retroactiv, fiind încălcate atât principiul securității raporturilor juridice, cât și principiul neretroactivității legii. În plus, instanța apreciază că textul de lege analizat încalcă și principiul separării puterilor în stat, întrucât norma criticată înlătură efectele unor hotărâri judecătorești. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorilor excepției prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Încheierii penale din 6 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.131/288/2018 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală, dispozițiile art. 60 alin. (1) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și ale art. 471 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției din acest dosar, Aurel Augustin Diaconu, depuse în motivarea criticii, reiese că excepția privește, în realitate, dispozițiile art. 60 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, precum și dispozițiile art. 471 din Codul de procedură penală. Legea nr. 51/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel că art. 60 alin. (6) și art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, au devenit art. 59 alin. (6) și art. 107 alin. (1) și (2) din aceeași lege republicată în 2018. Curtea se va pronunța însă asupra textelor de lege criticate având în vedere numerotarea și cuprinsul care au produs efecte în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 au produs efecte în cauză în forma modificată prin prevederile art. 51 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 60 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, republicată în 2011, cu modificările aduse prin Legea nr. 187/2012, precum și asupra dispozițiilor art. 471 din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 60 alin. (6): „(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Națională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaților din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“; … – Art. 113 alin. (1) și (2):(1)La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.(2)De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.; … – Art. 471 din Codul de procedură penală: (1)Pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.(2)Cererea trebuie să cuprindă soluțiile diferite date problemei de drept și motivarea acestora, jurisprudența Curții Constituționale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Curții Europene a Drepturilor Omului sau, după caz, a Curții de Justiție a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum și soluția ce se propune a fi pronunțată în recursul în interesul legii.(3)Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însoțită, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărârilor judecătorești definitive din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit de instanțele judecătorești. …  … 21.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 41 privind dreptul la muncă, ale art. 51 referitor la dreptul de petiționare și ale art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor și supunerea lor numai legii, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării și a pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, referitor la dispozițiile art. 471 din Codul de procedură penală, că autorul excepției Aurel Augustin Diaconu nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a legii de către organele judiciare. Or, în această privință, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunțe asupra aspectelor ce țin de aplicarea legii, acestea urmând să fie soluționate de către instanțele judecătorești. În cazuri similare, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorilor excepției într-o atare situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21,Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 212 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 30 august 2022, paragraful 12, și Decizia nr. 549 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 17 februarie 2023, paragraful 13). … 23.Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 126 alin. (1) și ale art. 146 lit. d) din Constituție, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 471 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 24.În ceea ce privește dispozițiile art. 60 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. … 25.Astfel, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 19 iulie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) și ale art. 113 din Legea nr. 51/1995. Prin decizia menționată, paragrafele 23-28, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate oferă instanțelor de judecată cadrul legal pentru a veghea ca desfășurarea fiecărui proces, indiferent de ramura de drept în care acesta a fost declanșat, să aibă loc cu respectarea dreptului la apărare, garanție a dreptului la un proces echitabil. În acest mod, instanțele se asigură că dreptul la apărare va fi materializat într-un act profesional de calitate, apt să-i confere eficiență și efectivitate. Acesta este unul dintre mecanismele prin care legiuitorul a înțeles să aplice – în cadrul oricărui proces – prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora dreptul la apărare este garantat. De altfel – ținând cont de prevederile art. 2 alin. (3) și ale art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, potrivit cărora „judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii“ -, prin Decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 14 noiembrie 2007, instanța supremă a statuat că se impune ca organele judiciare nu numai să ia măsurile necesare asigurării apărării învinuitului sau inculpatului în procesul penal, atunci când aceasta este, potrivit legii, obligatorie, ci și să se asigure ca asistența juridică să fie acordată de o persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, pentru că, altfel, asistența juridică acordată echivalează cu o lipsă de apărare. Așadar, prin decizia precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a statuat că asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia. În motivarea acestei decizii, instanța supremă a reținut că, prin Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, sunt reglementate condițiile exercitării profesiei de avocat corelativ cu dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la asigurarea dreptului la apărare pentru învinuit sau inculpat, pe întreg parcursul procesului penal, precum și la caracterul absolut al nulității de care sunt lovite actele îndeplinite în lipsa apărătorului atunci când prezența și asistența juridică ce trebuie acordate de acesta sunt obligatorii, potrivit legii. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a observat că, de vreme ce Legea nr. 51/1995 – ce are caracter de lege specială cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat – conține anumite cerințe imperative, este de la sine înțeles că nu este posibilă îndeplinirea unei asemenea profesii în afara cadrului instituționalizat de acest act normativ. … 26.La rândul său, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2022, mai sus menționată, a reamintit jurisprudența sa în materie, prin care a statuat că avocatura reprezintă un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat este exercitată de un corp profesional selectat care funcționează după reguli stabilite de lege. Această opțiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstituțională, având în vedere că scopul Legii nr. 51/1995 este asigurarea unei asistențe juridice calificate, iar normele în baza cărora este organizată și exercitată profesia de avocat nu încalcă prevederile constituționale invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 155 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, paragraful 14, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017, paragrafele 19 și 20). Astfel, cei care doresc să practice profesia de avocat sunt datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta (Decizia nr. 806 din 9 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007). Deși avocatura este o profesie liberală și independentă, exercitarea sa trebuie să aibă loc într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, rațiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare și prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiași activități, fără suport legal (Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, precitată, Decizia nr. 129 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014, și Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, precitată, paragraful 21). … 27.De asemenea, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2022, precitată, Curtea a reținut că incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecință, sunt supuse autorizării exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic sau de farmacist, să fie practicate de persoane fără calificare și să nu fie angajată răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că cerințe similare, cu aceleași consecințe juridice, au fost impuse și profesiei de avocat constituie o opțiune a legiuitorului, care intră în marja de apreciere a Parlamentului în cadrul activității sale de legiferare (Decizia nr. 339 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2012). De asemenea, Curtea a constatat că organizarea avocaților în barouri și a barourilor în Uniunea Avocaților din România nu contravine normelor din Constituție invocate și în prezenta cauză. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, constituirea și funcționarea de barouri în afara acestei uniuni fiind interzise, iar actele de constituire și de înregistrare ale acestora – nule de drept. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activități care prezintă interes pentru societate, este firească și necesară, în vederea stabilirii competenței, a mijloacelor și a modului în care se poate exercita această profesie, precum și a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. Curtea a constatat că legiuitorul are libertatea de a reglementa condițiile în care pot fi constituite, organizate și în care funcționează diferite tipuri și forme de asociație, inclusiv să dispună constituirea obligatorie a unor asociații pentru exercitarea unor profesii ori îndeplinirea unor atribuții de interes public, având în vedere dispozițiile art. 9 fraza întâi din Constituție, potrivit cărora „Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii“. Barourile și Uniunea Națională a Barourilor din România, precum și camerele notarilor publici sunt asociații profesionale cu un specific deosebit, întrucât întreaga activitate desfășurată de aceste asociații și de membrii lor este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar și în ceea ce privește calitățile membrilor, condițiile de organizare și funcționare, nedemnitățile, incompatibilitățile, răspunderea disciplinară și altele (Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1144 din 3 decembrie 2004, și Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015, paragrafele 22, 23 și 26). Astfel, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate au fost edictate de legiuitor cu scopul de a proteja relațiile sociale referitoare la exercitarea unei profesii liberale, respectiv profesia de avocat, astfel încât aceasta, ca de altfel și alte profesii reglementate de norme speciale, poate fi exercitată numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei. … 28.În ceea ce privește respectarea cerințelor referitoare la calitatea legii, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2022, mai sus menționată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt clare și neechivoce, fiind în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât destinatarul normei penale de incriminare are posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea ei, sens în care își poate adapta conduita în mod corespunzător. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificilă redactarea unor legi de o precizie totală, iar o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). … 29.Referitor la dispozițiile art. 113 din Legea nr. 51/1995, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2022, Curtea a constatat că nulitatea actelor de constituire și de înregistrare de barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România, dispusă prin prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, precum și încetarea de drept a efectelor oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare prevederilor legale, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995, reprezintă intenția legiuitorului ca profesia de avocat să se exercite numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei. Totodată, Curtea a reținut că – prin Decizia nr. 15 din 21 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 noiembrie 2015, referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal din 1969) în ipoteza exercitării activităților specifice profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 – instanța supremă a analizat modul în care au fost reglementate organizarea și exercitarea profesiei de avocat în România. Cu acest prilej, instanța supremă a reținut că din succesiunea în timp a actelor normative rezultă că formele de organizare la nivel teritorial a profesiei de avocat, indiferent de denumirea acestora („barouri“, „colegii“), nu au fost niciodată desființate în România, operațiunea juridică utilizată de legiuitor fiind aceea a transformării persoanei juridice, în sensul că prin același act normativ s-a prevăzut desființarea persoanelor juridice existente, concomitent cu înființarea în locul acestora a unor alte persoane juridice, ca succesoare în drepturi și obligații ale celor dintâi. Aceeași este situația și în privința formelor de organizare la nivel național („Uniunea Avocaților din România“, „Uniunea Barourilor din România“, „Uniunea Colegiilor de Avocați din România“, „Consiliul Central al Colegiilor de Avocați“, „Uniunea Națională a Barourilor din România“), cu singura mențiune că pentru o scurtă perioadă (între 14 februarie 1950 și 21 iulie 1954) profesia de avocat a rămas fără o structură organizatorică la nivel național. Din această perspectivă, în România a existat o continuitate a organizării și exercitării profesiei de avocat, iar înființarea persoanelor juridice succesoare s-a făcut direct în temeiul legii, fără nicio altă formalitate ulterioară. S-a subliniat, totodată, faptul că Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, reglementează forme unice și exclusive de organizare profesională a avocaților în România, în sensul că această profesie poate fi exercitată numai de avocați înscriși în barou (existând și funcționând câte un singur barou în fiecare județ), care face parte din Uniunea Națională a Barourilor din România, ca unică structură națională a ordinului profesional al avocaților din România. Așa fiind, prin Decizia nr. 15 din 21 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, precitată, instanța supremă a statuat că persoanele care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor barouri care funcționează în paralel cu cele care ființează în temeiul legii, indiferent dacă acestea au fost/vor fi (fost) constituite după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 ori au existat și anterior, dar și-au continuat activitatea ulterior acestei date, au reprezentarea subiectivă a faptului că acționează dincolo de cadrul legal în vigoare, căci acesta are suficientă precizie și claritate pentru a permite destinatarilor ei să îl înțeleagă și să își adapteze conduita la dispozițiile sale, fiind astfel exclusă posibilitatea invocării erorii, ca o cauză de neimputabilitate prevăzută de art. 30 din Codul penal. Cu alte cuvinte, latura subiectivă a infracțiunii analizate se află în strânsă legătură cu latura ei obiectivă, mai precis cu cerința esențială a exercitării „fără drept“ a activităților specifice profesiei de avocat, a cărei îndeplinire conduce la concluzia că o persoană aflată într-o asemenea situație acționează cu intenția de a leza valorile sociale ocrotite prin norma juridică incriminatoare, urmând ca organele judiciare să analizeze in concreto vinovăția fiecărei persoane cercetate pentru săvârșirea acestei infracțiuni. … 30.Tot prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2022, Curtea Constituțională a reținut că problema referitoare la modul de exercitare a profesiei de avocat în România a format și obiectul analizei Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia de admisibilitate din 12 octombrie 2004, pronunțată în Cauza Pompiliu Bota împotriva României, a declarat ca inadmisibilă cererea cu privire la încălcarea libertății de asociere, consacrată de prevederile art. 11 din Convenție. Astfel, Curtea de la Strasbourg a reținut că printre obiectivele statutare ale asociației al cărei președinte este reclamantul figura crearea de barouri, ceea ce contravenea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, care interzice crearea de barouri și exercitarea profesiei de avocat în afara Uniunii Avocaților din România, aceasta din urmă neputând fi analizată ca o asociație în sensul prevederilor art. 11 din Convenție, întrucât ordinele profesiilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege și care urmăresc scopuri de interes general. … 31.În același sens sunt și Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017, Decizia nr. 160 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 7 iunie 2018, Decizia nr. 182 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 27 iunie 2018, Decizia nr. 502 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 31 octombrie 2019, Decizia nr. 514 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 24 august 2020, și Decizia nr. 30 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 23 martie 2021. … 32.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 33.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 471 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Augustin Diaconu în Dosarul nr. 6.131/288/2018 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurel Augustin Diaconu în Dosarul nr. 6.131/288/2018 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală și de Dumitru Vasile în Dosarul nr. 110/179/2018 al Judecătoriei Babadag și constată că dispozițiile art. 60 alin. (6) și ale art. 113 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția penală și Judecătoriei Babadag și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 februarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește