DECIZIA nr. 719 din 2 noiembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 11 martie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 1REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 2REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 2REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 3REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 3REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 5REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 5REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 6REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 420 03/07/2019
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 547 15/10/2014
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 8REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 13REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 15REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 772 15/12/2016
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 10/01/2014
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 17REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 17REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 18REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001
ART. 18REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAHG 123 07/02/2002
ART. 19REFERIRE LANORMĂ 07/02/2002 ART. 16
ART. 19REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001
ART. 20REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1313 04/10/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 7
ART. 21REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 785 16/06/2011
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 22
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 27 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 170 21/03/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 279 28/05/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 602 21/11/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 2.496/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.409D/2020.2.La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, Dan Băzăvan. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepției a depus o cerere pentru comunicarea înregistrării audiovideo a ședinței de judecată și a notelor de ședință, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și al Codului de procedură civilă, precum și concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând criticile formulate în notele scrise prin care a invocat excepția de neconstituționalitate. Astfel, susține, în esență, că art. 7 din Legea nr. 544/2001 este neconstituțional sub aspectul că permite autorităților publice majorarea termenului pentru a răspunde cererilor de comunicare a informațiilor de interes public de la 10 zile la 30 de zile. Or, în realitate, autoritățile publice nu răspund solicitărilor de interes public sau dacă răspund o fac tardiv, după ce s-a introdus acțiunea la instanță. Cu privire la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, autorul excepției susține că nu se arată în conținutul acestei norme sancțiunile disciplinare. Or, în majoritatea cazurilor, instanțele judecătorești resping astfel de cereri, chiar dacă admit capătul de cerere cu privire la obligarea autorităților publice la comunicarea informațiilor de interes public, îl resping pe cel referitor la sancționarea funcționarilor publici vinovați, chiar dacă se formulează reclamație administrativă. Autorul conchide că, raportat la argumentațiile logico-juridice dezvoltate pe larg în concluziile scrise și în cererea de sesizare, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate. Depune concluzii scrise la dosar.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează omisiuni legislative și nu aspecte de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Sentința civilă nr. 3.198 din 22 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.496/3/2020, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect comunicarea unor informații de interes public.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 544/2001 sunt lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât nu stabilesc în mod clar motivarea în fapt sau în drept ce trebuie făcută, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu spun că și comunicarea incompletă și/sau incorectă constituie tot refuz, sau, pur și simplu, lipsa unui răspuns. Așadar, aceste norme duc la ineficiență, transformând responsabilul cu comunicarea informațiilor de interes public în responsabil total ineficient, prin sintagma „…sau, după caz, în cel mult 30 de zile“. De asemenea, având în vedere că nu se identifică dacă aceste zile sunt lucrătoare sau calendaristice, norma este lipsită de claritate, termenul „urgență“ instituind discriminare față de alte categorii de informații de interes public ce sunt comunicate, raportat la dispozițiile constituționale menționate. Totodată, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 544/2001 este lipsit de claritate și previzibilitate, întrucât nu există la acest moment imposibilitatea vreunei autorități de a nu avea întrunite condițiile tehnice necesare de a pune la dispoziție informațiile solicitate.7.Se apreciază că prevederile art. 7 din legea menționată sunt lipsite de claritate, întrucât exprimă condițiile: „după caz“ și „în funcție de dificultate, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării“. Se arată, pe de o parte, că aceste cereri sunt urgente și se impune soluționarea lor cu celeritate, iar pe de o parte, că se presupune că autoritatea și/sau instituția publică are deja aceste documente, mai ales că ele figurează în lista documentelor de interes public, nefiind necesară o amânare în ceea ce privește comunicarea răspunsului, mai cu seamă că există și suficiente mijloace pentru a le arhiva electronic, iar păstrarea acestora se poate face fără dificultate și comunicarea ar trebui să nu fie „complexă“. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, termenul „dificultate“ semnifică greutatea de a face ceva, anevoință, piedică, obstacol, a opune rezistență, a se împotrivi. Or, nu se poate reține că pot exista dificultăți de comunicare a unor informații deja produse și aflate în lista de informații de interes public. Totodată, potrivit aceluiași dicționar, termenul „complexitate“ semnifică faptul de a fi complex, însușirea a ceea ce este complex, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente diferite. Se afirmă că, în sensul celor menționate sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, nr. 547 din 15 octombrie 2014 și nr. 420 din 3 iulie 2019.8.În final, autorul afirmă că invocă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 în raport cu aceleași dispoziții constituționale, respectiv art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 41, 51, 52, 57, 73, 124 și 126.9.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale și nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate, întrucât aceste norme reprezintă o garanție legală a realizării dreptului constituțional la informație.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut normativ: – Art. 7: (1)Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.(2)Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.(3)Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.;– Art. 22 alin. (1): „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.“.14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, ale art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 31 referitor la dreptul la informație, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale art. 73 privind categoriile de legi, ale art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiției și ale art. 126 referitor la instanțele judecătorești. 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 stabilesc în sarcina autorităților publice obligația de a răspunde în scris, în termenele reglementate de lege, solicitărilor cetățenilor pentru obținerea unor informații de interes public.16.Termenele reglementate de lege pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public curg de la data înregistrării cererii și sunt: a) 10 zile pentru comunicarea informației de interes public solicitate, dacă aceasta a fost identificată în acest termen; b) 10 zile pentru anunțarea solicitantului că termenul prevăzut la lit. a) nu a fost suficient pentru identificarea informației solicitate; c) 30 de zile pentru comunicarea informației de interes public identificate peste termenul prevăzut la lit. a); d) 5 zile pentru transmiterea refuzului de comunicare a informației solicitate și a motivării refuzului.17.Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 544/2001, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens Curtea a constatat că, în principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 și 23, Curtea Constituțională s-a referit la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre.18.Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența sa la cauza de față, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate întrunesc exigențele de claritate și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 544/2001, care în art. 1 stabilește că accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României. Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 stabilesc suficient de clar, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării, termenele în care trebuie soluționate cererile cu privire la orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. Ca atare, dispozițiile de lege criticate, reprezentând o garanție legală a realizării dreptului constituțional la informație, respectă exigențele de claritate și previzibilitate, așa încât critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală este neîntemeiată.19.Referitor la susținerea potrivit căreia din cuprinsul textului de lege criticat nu se identifică modalitatea în care se calculează termenul de comunicare a informațiilor de interes public, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public se calculează de la data înregistrării solicitării și nu intră în calculul acestora ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.20.Cât privește dispozițiile alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic, Curtea reține că aceste norme nu consacră obligația autorităților publice de a realiza comunicarea în format electronic a informațiilor de interes public solicitate, ci se referă la ipoteza în care sunt întrunite condițiile tehnice necesare acestei modalități de comunicare.21.Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 544/2001 prin raportare la art. 4, 11, 16, 21, 31, 57, 73, art. 124 alin. (2) și art. 126 din Legea fundamentală și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 prin raportare la art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 11, 16, 21, 31, 41, 51, 52, 57, 73, 124 și 126 din Legea fundamentală, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate s-a limitat la trimiterea la dispozițiile constituționale invocate, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente: „textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. […] În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.“ De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.22.În prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“.23.În consecință, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 este inadmisibilă. 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 2.496/3/2020 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x