DECIZIA nr. 717 din 2 noiembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Vlad Polojan în Dosarul nr. 553/89/2019 al Tribunalului Vaslui – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.127D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că, prin Decizia nr. 813 din 5 decembrie 2019, Curtea Constituțională a răspuns unor critici similare celor din prezenta cauză. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 207/CA/2019 din 24 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 553/89/2019, Tribunalul Vaslui – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de reclamantul Vlad Polojan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziții a șefului Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, întrucât nu stabilesc dacă hotărârea judecătorească de condamnare trebuie să fie în legătură cu anumite fapte sau pentru orice faptă prevăzută de legea penală. Totodată, legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, o derogare sau subordonare față de situațiile de excepție reglementate de legislația specială, cum ar fi prevederea din art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, potrivit căreia este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei/ salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7 din acest act normativ. … 6.Se afirmă că orice ingerință în drepturile și libertățile persoanei trebuie să fie „prevăzută de lege“, cerință care nu se limitează doar la stabilirea unui anumit temei legal în dreptul intern, ci vizează calitatea legii, care trebuie să fie accesibilă, clară și previzibilă. Ca atare, normele criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu sunt corelate cu dispozițiile similare din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, care la art. 1 prevede că „(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.“ … 7.Se consideră că lipsa de claritate și previzibilitate a normei criticate rezultă din contradicția cu dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, potrivit cărora „Contractul individual de muncă existent încetează de drept: […] f) ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești“, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, conform căreia aceste dispoziții sunt aplicabile numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă. … 8.Se apreciază că prevederile de lege criticate, contrar art. 41 din Constituție, îngrădesc dreptul autorului excepției de a-și exercitarea profesia de polițist. Astfel, se arată că, prin Sentința penală nr. 27/2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 240/45/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 297/A, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus: „Menține pedeapsa de 1 (un) an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului Polojan Vlad pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) din Codul penal anterior (15 acte materiale) și art. 5 din Codul penal. În temeiul art. 71 alin. (2) din Codul penal anterior, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,b) și c) din Codul penal anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul art. 81 din Codul penal anterior, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal anterior. În temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal anterior, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.“ Așadar, din moment ce instanța judecătorească ce a aplicat sancțiunea a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, autorul consideră că încă are dreptul de a ocupa și exercita profesia de polițist, iar destituirea apare ca fiind nelegală. Prin urmare, dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât prevăd încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar și în situația în care instanța judecătorească care a pronunțat soluția de condamnare nu a aplicat în mod efectiv interdicția de a exercita profesia respectivă. … 9.Tribunalul Vaslui – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 este o normă clară și previzibilă. Legea nr. 360/2002 este o lege specială față de Codul muncii, cu care nu se completează în privința acestui caz de încetare. De asemenea, instanța consideră că nu este încălcat dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituție, motivat de faptul că reclamantul are dreptul de a se apăra în litigiul de drept administrativ cu privire la îndeplinirea condițiilor de încetare a raportului de serviciu. Totodată, nu este încălcat dreptul la muncă reglementat de art. 41 din Constituție, care consacră libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă, având în vedere că polițistul are libertatea alegerii profesiei și obligația respectării condițiilor impuse de legea specială pentru derularea raporturilor care implică exercițiul autorității publice. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competența de acordare a gradelor profesionale și are loc: […] i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;“. … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, ale art. 24 privind dreptul la apărare și celor ale art. 41 care consacră munca și protecția socială a muncii. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 reprezintă o normă specială care consacră o cauză de încetare a raportului de serviciu al polițistului. Din analiza evoluției cadrului legal în materie, prin Decizia nr. 813 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 21 mai 2020, Curtea a observat că art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare, a fost introdus prin art. 53 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013.  … 16.Relativ la statutul polițistului, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că acesta este funcționar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, și că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din actul normativ menționat, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. În consecință, elementele esențiale în ceea ce privește nașterea, executarea și încetarea raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv Legea nr. 360/2002 (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, Decizia nr. 31 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 12 aprilie 2019).  … 17.În ceea ce privește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii, în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, paragraful 28, Curtea Constituțională a statuat că supremația Constituției și obligativitatea respectării legii constituie trăsături esențiale ale statului de drept și că statul de drept asigură supremația Constituției, corelarea tuturor legilor și tuturor actelor normative cu aceasta (Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2004), ceea ce înseamnă că aceasta implică, prioritar, respectarea legii, iar statul democratic este prin excelență un stat în care se manifestă domnia legii (Decizia nr. 13 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999). În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea a reținut că una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative și că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). … 18.Cu privire la aceleași cerințe de calitate a legii, garanție a principiului legalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile din 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007, 24 mai 2007 și 5 ianuarie 2000, pronunțate în cauzele Rotaru împotriva României (paragraful 52), Sissanis împotriva României (paragraful 66), Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34) și Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), a reținut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanție a principiului legalității. În plus, a fost statuat faptul că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. … 19.Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de față, Curtea reține că încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului când este condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă reprezintă o modalitate de încetare a raportului de serviciu în puterea și prin efectul legii, independent de voința părților. Dispozițiile de lege criticate vizează intervenția în cursul exercitării raportului de serviciu al polițistului a unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau a amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, când raporturile de serviciu pot continua pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15. O astfel de reglementare este justificată de natura raportului de serviciu al polițistului care prevede condiții speciale de acces în această funcție, legea impunând ca persoana care dorește să ocupe funcția de polițist să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea vreunei infracțiuni. Astfel, interpretate în ansamblul reglementărilor Legii nr. 360/2002, dispozițiile criticate au un conținut normativ clar și precis și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora – în cazul de față, polițistul – să înțeleagă sensul lor și să își adapteze conduita. Așadar, având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate respectă exigențele de calitate a legii, fiind conforme art. 1 alin. (5) din Constituție. … 20.Cu privire la susținerea potrivit căreia lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor criticate rezultă și din contradicția cu prevederile art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, Curtea reține că, așa cum a statuat în jurisprudența sa, reglementarea referitoare la polițiști cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. În acest sens, prin Decizia nr. 813 din 5 decembrie 2019, precitată, paragrafele 29 și 30, Curtea a reținut că „Decizia nr. 15 din 6 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se referă la cazul de încetare a raportului de muncă în situația în care angajatul a fost condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Înalta Curte a reținut că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii «comportă o interpretare restrânsă, întemeiată pe considerente istorice, logice și de echitate juridică, potrivit căreia încetarea contractului de muncă survine numai în situația în care condamnatul execută efectiv pedeapsa în penitenciar, fiind în imposibilitate fizică de a se prezenta la locul de muncă pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale. Astfel se justifică rațiunea pentru care, spre deosebire de funcțiile de demnitate publică, în materia raporturilor de muncă, legiuitorul s-a referit la executarea unei pedepse privative de libertate, și nu doar la condamnarea la o astfel de pedeapsă». Or, în situația polițistului, art. 69 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002 prevede că raportul de serviciu încetează când acesta este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepția cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15 din lege. Așadar, norma legală menționată instituie regula încetării raportului de serviciu al polițistului când acesta este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și excepția de la această regulă, respectiv în situația în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracțiuni săvârșite din culpă, dacă persoanele îndrituite de lege aprobă continuarea raportului de serviciu. O astfel de reglementare are în vedere faptul că polițistul este funcționar public civil, cu statut special, învestit cu exercițiul autorității publice, iar condamnarea acestuia prin hotărârea judecătorească definitivă înlătură prezumția de nevinovăție și îl plasează în afara cadrului legal de exercitare a profesiei, așa încât unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința exercițiul autorității publice“. … 21.Prin urmare, având în vedere că statutul polițistului – statut juridic care cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 – este diferit de cel al unui angajat cu contract individual de muncă și tratamentul juridic în cazul unei condamnări penale este diferit sub aspectul încetării raportului de serviciu. Așadar, Curtea nu poate reține susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu sunt corelate cu dispozițiile similare din Codul muncii, având în vedere că diferența dintre cele două reglementări este justificată de natura raporturilor la care se referă, pe de o parte, raportul de serviciu al unui funcționar public cu statut special, care încetează când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepțiile prevăzute de lege, și, pe de altă parte, raportul de muncă ce încetează în ipoteza imposibilității derulării contractului de muncă din cauza executării efective a pedepsei în penitenciar. … 22.Referitor la susținerea potrivit căreia prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 îngrădesc dreptul la exercitarea profesiei de polițist, din moment ce instanța judecătorească ce a aplicat sancțiunea a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, Curtea reține netemeinicia acestei critici. Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, autorul excepției a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, și, în temeiul Codului penal din 1969, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, precum și suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale și a stabilit un termen de încercare. … 23.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că suspendarea condiționată a executării pedepsei este reglementată de legiuitor și pusă la dispoziția instanței judecătorești ca mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 277 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 23 iunie 2014, paragraful 15, și Decizia nr. 721 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 22). … 24.Având în vedere cele menționate și ansamblul legislativ prevăzut de Codul penal din 1969, rezultă că pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei instanța judecătorească a trebuit să aplice dispozițiile relative la individualizarea pedepsei și să pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului. Astfel, din perspectivă cronologică, deși ambele măsuri se regăsesc în aceeași hotărâre de condamnare, instanța judecătorească, analizând datele dosarului, mai întâi, a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, iar apoi, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, a dispus măsura suspendării condiționate a executării pedepsei. Cu alte cuvinte, dispunerea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei ce implica și suspendarea executării pedepselor accesorii era, potrivit Codului penal din 1969, întotdeauna subsecventă pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpatului. Prin urmare, afirmația autorului excepției, potrivit căreia, „din moment ce instanța judecătorească ce a aplicat sancțiunea a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, încă are dreptul de a ocupa și exercita profesia de polițist“, este lipsită de temei, întrucât modalitatea de individualizare a executării pedepsei este subsecventă pronunțării unei hotărâri de condamnare. … 25.În final, Curtea constată că, deși autorul excepției invocă în mod formal art. 24 din Legea fundamentală, în realitate, acesta nu motivează pretinsa contrarietate a prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vlad Polojan în Dosarul nr. 553/89/2019 al Tribunalului Vaslui – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 69 alin. (1) lit.i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vaslui – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește