DECIZIA nr. 717 din 12 decembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 25 aprilie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 14 12/01/2018
ActulREFERIRE LAOUG 33 28/06/2016
ActulREFERIRE LALEGE (R) 119 16/10/1996 ART. 41
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 119 16/10/1996 ART. 41
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 793 23/11/2021
ART. 4REFERIRE LALEGE 14 12/01/2018
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 377 31/05/2017
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 653 17/10/2017
ART. 7REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 3
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 29
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 1414 04/11/2009
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 21 01/03/1991 ART. 5
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 21 01/03/1991 ART. 8
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 21 01/03/1991 ART. 10
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 21 01/03/1991 ART. 11
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 7
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 119 16/10/1996
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 14 12/01/2018 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 119 16/10/1996 ART. 41
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 119 16/10/1996
ART. 16REFERIRE LALEGE 105 20/04/2022
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 119 16/10/1996 ART. 41
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 119 16/10/1996
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 7
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 79
ART. 20REFERIRE LAOUG 33 28/06/2016
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 75
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 653 17/10/2017
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 21 01/03/1991 ART. 5
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 7
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 51
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 21 01/03/1991
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 21 01/03/1991 ART. 4
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 5
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina-Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, „astfel cum au fost completate prin Legea nr. 14/2018“ privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, excepție ridicată de Ion Moisei în Dosarul nr. 13.752/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 318D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că asupra textului de lege criticat Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 793 din 23 noiembrie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 13.752/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, „astfel cum au fost completate prin Legea nr. 14/2018“ privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români. Excepția a fost ridicată de Ion Moisei în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Direcția de Evidența Persoanelor Sector 5 Municipiul București – Serviciul stare civilă, având ca obiect, în principal, acțiunea în constatarea refuzului nejustificat al serviciului de stare civilă de a înregistra și de a soluționa cererea de transcriere a certificatului de naștere emis de Republica Moldova, cerere făcută prin reprezentant convențional cu procură notarială, și obligarea autorității menționate să înregistreze cererea făcută prin acesta și să elibereze certificatul de naștere.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, cu privire la neconstituționalitatea extrinsecă a legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, devenită Legea nr. 14/2018, că nu a fost respectat principiul bicameralismului, respectiv dispozițiile art. 61 alin. (2) din Constituție, deoarece forma adoptată de Camera Deputaților cuprinde 18 modificări și completări importante față de forma adoptată de Senat. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, în special Decizia nr. 377 din 31 mai 2017. Totodată, arată că Legea nr. 14/2018 a fost adoptată cu încălcarea art. 79 alin. (1) din Constituție deoarece lipsește avizul Consiliului Legislativ asupra formei diferite pe care a dobândit-o proiectul de lege în Camera Deputaților.6.Cu privire la criticile de neconstituționalitate ce vizează prevederile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996, se arată, în esență, că textul criticat încalcă dreptul la apărare, deoarece titularilor cererii de transcriere nu li se permite solicitarea transcrierii prin reprezentant convențional – avocat -, sens în care este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 653 din 17 octombrie 2017.7.Totodată, susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece încalcă art. 2, 3 și 29 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat – prin restrângerea dreptului avocatului de a asista și de a reprezenta persoanele fizice în fața autorităților și instituțiilor publice, precum și a dreptului corelativ al persoanelor de a fi asistate și reprezentate de avocat în efectuarea demersurilor legale în vederea transcrierii/înscrierii certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă -, precum și prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la criteriile de claritate, accesibilitate și previzibilitate ale legii. Astfel, temeiul instituției reprezentării este art. 1.295 din Codul civil. Cu toate acestea, noțiunea de „reprezentant legal“, în ceea ce privește persoana fizică, este utilizată, în general, atunci când este vorba despre persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, cum ar fi minorul cu vârsta de până la 14 ani sau interzisul judecătoresc. Se observă că teza finală a textului de lege criticat tratează, în mod distinct, tocmai situația persoanelor fără capacitate de exercițiu. În acest context, s-ar putea ajunge la concluzia că prin noțiunea de „reprezentant legal“ legiuitorul a avut în vedere reprezentarea ce își are izvorul în lege, în sensul art. 1.295 din Codul civil, însă urmează să se facă distincția între izvorul puterii de reprezentare și „mandatul“ de reprezentare propriu-zis. Așadar, chiar dacă reprezentarea minorului de până la 14 ani de către părinte sau a interzisului judecătoresc de către tutore este o reprezentare legală, în sensul în care legea prevede că este obligatorie reprezentarea acestora, este necesară intervenția puterii judecătorești pentru a fi stabilită, în concret, persoana responsabilă cu exercitarea drepturilor minorului sau ale interzisului judecătoresc. Prin urmare, chiar dacă reprezentarea prin avocat este, în esență, convențională, la fel ca în cazul tutorelui, puterea avocatului de a reprezenta își are izvorul în lege, și anume în Legea nr. 51/1995. Așadar, interpretarea noțiunii de „reprezentant legal“ prin raportare la art. 1295 din Codul civil generează, la rândul său, grave probleme de neclaritate și imprevizibilitate, care sunt incompatibile cu prevederile Legii nr. 24/2000.8.De asemenea, autorul excepției arată că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece cetățenii români care au dobândit cetățenia română în temeiul art. 10 și 11 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, care sunt obligați să depună personal cererile de transcriere, sunt tratați diferit în raport cu cetățenii români care au dobândit cetățenia română în temeiul art. 5 și 8 din Legea nr. 21/1991. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să fie justificat rațional, cu respectarea principiului egalității în fața legii și a autorităților publice. Nici din analiza expunerii de motive a legii criticate, nici din analiza reglementării în ansamblu nu reies elemente care să conducă la introducerea unor bariere administrative. Or, câtă vreme nu există o expunere de motive corespunzătoare care să releve „scopul legitim“ al ingerinței în dreptul persoanei de a dispune liber în raport cu treburile care îl vizează, în speță, dreptul de a fi reprezentat în executarea obligațiilor impuse de lege prin reprezentant convențional liber ales, există o ingerință în drepturile consacrate de art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1) și art. 51 alin. (1) și (2) din Constituție. De asemenea, nu există nicio justificare care să corespundă exigențelor instituite de art. 53 din Constituție. Așadar, prevederile de lege criticate reprezintă o discriminare directă, multiplă (conform doctrinei și jurisprudenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții Europene a Drepturilor Omului și Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) a cetățenilor care au dobândit cetățenia română conform art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991, față de cetățenii români care au dobândit cetățenia în temeiul art. 5 și 8 din aceeași lege, mai ales că cetățenii din prima categorie se află în afara teritoriului României, efortul de deplasare fiind unul foarte mare, cele mai mari probleme fiind în cazul persoanelor care necesită instituirea curatelei, acestea fiind obligate să cheltuie resurse pentru instituirea curatelei în străinătate pe cale judecătorească, iar ulterior pentru recunoașterea efectelor pe teritoriul României în cadrul procedurii judiciare de exequatur. Un alt aspect al discriminării generate de prevederile de lege criticate îl constituie încălcarea obligației prevăzute de art. 7 din Constituție privind românii din străinătate. Rațiunea prevederilor art. 10 din Legea nr. 21/1991 este conformă intențiilor legiuitorului declarate în art. 1 alin. (3) din Constituție, de a adopta măsuri prin care să reducă din daunele cauzate de instituirea regimului comunist pe teritoriul României în perioada anterioară anului 1989. Legiuitorul, încă de la momentul reformării statului român într-un stat bazat pe principii democratice, ulterior Revoluției din 1989, a adoptat norme care au stimulat redobândirea/repatrierea cetățeniei române de către foștii cetățeni români. Ca urmare, intenția legiuitorului este aceea de a institui o procedură simplificată și de scurtă durată pentru cei care au pierdut cetățenia română contrar voinței lor și care au suferit adevărate tragedii cu efect pentru toate generațiile ulterioare. În final, se susține că interzicerea în mod singular a reprezentării, numai în privința dobânditorilor de cetățenie română în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991, este contrară art. 16 alin. (1) din Constituție, sens în care este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009.9.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepției de neconstituționalitate, prin prisma încălcării art. 16 din Constituție, având în vedere că, din analiza prevederilor Legii nr. 119/1996 și a metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, situația prevăzută de dispozițiile de lege criticate este unica în care se solicită prezența personală a părților pentru depunerea unei cereri, excluzând astfel posibilitatea părților de a se prezenta prin mandatar. Mai mult decât atât, instanța constată că din textul contestat nu rezultă nici motivul concret pentru care se solicită prezența personală a părților la depunerea unei cereri de transcriere, motiv pentru care se poate concluziona că tratamentul la care sunt supuse părțile este unul discriminatoriu.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012, „astfel cum au fost completate prin Legea nr. 14/2018“ privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18 ianuarie 2018. Prevederile legale criticate au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 14/2018, având următorul conținut: „În situațiile prevăzute la alin. (5^1)-(5^3) cererea de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se depune, personal, de către titulari sau reprezentanții legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România. Pentru minori cererea de transcriere/înscriere poate fi depusă de către unul dintre părinți sau, după caz, de reprezentantul lor legal, iar cei care au împlinit vârsta de 14 ani pot solicita și personal.“14.Dispozițiile art. 41 alin. (5^1)-(5^3) la care făceau trimitere dispozițiile de lege criticate aveau următorul conținut: (5^1)Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și care nu au avut niciodată domiciliul în România se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, după cum urmează:a)cu aprobarea primarilor sectoarelor municipiului București și cu avizul prealabil al șefilor serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor ale sectoarelor municipiului București;b)cu aprobarea primarilor municipiilor reședință de județ și cu avizul prealabil al șefilor serviciilor publice comunitare județene de evidență a persoanelor.(5^2)Persoanele care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română și care au avut domiciliul în România depun cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă la Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor/primăria unității administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia se află:a)ultimul loc de domiciliu avut în țară, înainte de pierderea cetățeniei române;b)adresa imobilului în care a locuit înainte de dobândirea cetățeniei române, înscrisă în documentul eliberat de structura pentru imigrări.(5^3)Înscrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/ extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română se face în termen de 60 de zile de la depunerea cererii, cu aprobarea șefilor misiunilor diplomatice ori ai oficiilor consulare, în cazul în care actele sau faptele de stare civilă s-au produs și s-au înregistrat în prealabil la autoritatea din statul în care acestea s-au produs, iar statul în care s-au produs și s-au înregistrat actele sau faptele de stare civilă se află în circumscripția misiunii diplomatice ori al oficiului consular al României.15.Având în vedere că autorul excepției de neconstituționalitate invocă și critici de neconstituționalitate extrinsecă ce vizează procedura de adoptare a Legii nr. 14/2018, prin care au fost introduse dispozițiile criticate în Legea nr. 119/1996, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate atât dispozițiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996, cât și Legea nr. 14/2018.16.În prezent se observă că art. 41 din Legea nr. 119/1996 a fost modificat prin Legea nr. 105/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 29 aprilie 2022, soluția legislativă criticată fiind păstrată și regăsindu-se în art. 41 alin. (10) din Legea nr. 119/1996.17.Întrucât criticile de neconstituționalitate extrinsecă privesc procedura de adoptare a Legii nr. 14/2018, prin care au fost introduse dispozițiile criticate în Legea nr. 119/1996, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 sub numerotarea și în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 105/2022, precum și Legea nr. 14/2018, în ansamblul său. 18.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 7 referitor la românii din străinătate, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală și siguranța persoanei, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 26 alin. (1) privind viața intimă, familială și privată, art. 51 alin. (1) și (2) privind dreptul de petiționare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (2) privind principiul bicameralismului și art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză s-a pronunțat prin Decizia nr. 793 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2022.20.Cu acel prilej Curtea a reținut, în esență, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate cu privire la Legea nr. 14/2018, că acestea nu pot fi primite. Astfel, prin Legea nr. 14/2018 s-a aprobat, cu modificări și completări, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 30 iunie 2016. Din analiza procesului legislativ al proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 (PL-x nr. 451/2016), Curtea a observat că acesta a fost adoptat de Senat în forma în care avea un articol unic prin care se aproba Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016. Ulterior, Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a adus modificări și completări formei adoptate de Senat, respectiv a reglementat referitor la actele de stare civilă și la actele de identitate ale cetățenilor români.21.Curtea a observat că formele proiectului de lege (devenit după publicare Legea nr. 14/2018) prin care a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016, adoptate în prima Cameră sesizată (Senatul), respectiv în Camera decizională (Camera Deputaților), diferă. Toate modificările și completările se circumscriu însă obiectului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, păstrând configurația proiectului de lege pentru aprobarea acesteia, în sensul că detaliază procedura administrativă de întocmire a actului de naștere și procedura administrativă de transcriere/ înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă privind cetățenii români care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română. Astfel, Camera decizională este în drept să adopte aceste reglementări, modificările și completările aduse neschimbând filosofia și concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016. Așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Constituționale, bicameralismul stabilit prin art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție nu presupune ca proiectul de lege să fie adoptat cu o formă identică de cele două Camere ale Parlamentului. Camera decizională este în drept să adopte proiectul de lege într-o formă diferită în măsura în care menține obiectul de reglementare al inițiativei legislative și concepția de ansamblu a acesteia. Așadar, în cazul de față, cea de-a doua Cameră a respectat obiectul de reglementare al proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, de unde rezultă că legea astfel adoptată păstrează concepția inițială atât a inițiatorului, cât și a primei Camere sesizate, neexistând nici deosebiri majore de conținut juridic și nicio configurație semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.22.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la lipsa avizului Consiliului Legislativ în cazul proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece, din analiza procesului legislativ al Legii nr. 14/2018 (PL-x nr. 451/2016), reiese că prin Adresa nr. 618 din 29 iunie 2016, Consiliul Legislativ a comunicat Guvernului avizul său favorabil asupra proiectului de ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români. Cât privește susținerile potrivit cărora Consiliul Legislativ ar fi trebuit să emită câte un aviz pentru fiecare formă a proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016, și anume atât asupra formei adoptate de Senat, cât și asupra celei adoptate de Camera Deputaților, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit legii, Consiliul Legislativ avizează o singură dată proiectele de acte normative, înainte de adoptarea acestora. Așa cum a stabilit Curtea în jurisprudența sa, avizul Consiliului Legislativ este emis doar după ce procedura de elaborare a actului normativ a fost încheiată, înglobând eventualele modificări propuse prin avizul altor autorități competente în materie, astfel că reprezintă o evaluare finală și globală a actului normativ înainte de a fi supus adoptării sale. Avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru că observațiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea și coordonarea întregii legislații, astfel că acesta trebuie să fie solicitat în prealabil adoptării actului normativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 229 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 9 iulie 2020, paragrafele 46-51).23.În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate a art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Textul de lege criticat este clar și previzibil, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, asistarea și reprezentarea prin avocat se fac „în condițiile legii“. Or, legiuitorul – prin dispozițiile criticate – a adoptat soluția depunerii personal sau prin reprezentant legal a cererii de înscriere/transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă în cazul cetățenilor care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română, într-un anumit termen de la data depunerii jurământului de credință față de România, în considerarea caracterului personal al acestei cereri, fără ca prin textul criticat să se aducă atingere principiului legalității.24.O asemenea soluție legislativă nu este de natură să contravină nici prevederilor art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare, care, în accepțiunea sa largă, cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului, iar, în accepțiunea sa restrânsă, înseamnă posibilitatea oricărei persoane de a folosi un avocat pentru a-și valorifica pretențiile sau pentru a dovedi netemeinicia pretențiilor adversarului. Or, în cauza de față, textul de lege criticat impune prezența personală a persoanei care a redobândit sau căreia i s-a acordat cetățenia română, la depunerea unei cereri cu vădit caracter personal, de transcriere a certificatului de naștere emis de alt stat, în vederea producerii de efecte juridice pe teritoriul României.25.Curtea a mai observat că invocarea Deciziei sale nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017, nu are relevanță în cauză.26.Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a constatat că și această critică este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a reglementat în mod unitar, pentru toți cetățenii care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română, la cerere, aceeași regulă, cea a depunerii cererii de transcriere/înscriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, personal, de către titulari sau reprezentații legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România. Faptul că legiuitorul nu a instituit aceeași regulă și pentru cetățenii care au dobândit cetățenia română prin naștere, în temeiul art. 5 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, nu constituie o încălcare a principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, cetățenii români care au dobândit cetățenia prin naștere/adopție și cei care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română nu sunt în aceeași situație juridică.27.Curtea a constatat că art. 7, art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 51 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.28.În final, Curtea a statuat că nici celelalte critici referitoare la situația în care se instituie curatela unei persoane și se desemnează „reprezentantul legal“ nu pot fi primite, întrucât țin de aplicarea legii în cazuri concrete, ceea ce intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, Curtea reține că atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.30.Distinct de cele statuate prin Decizia nr. 793 din 23 noiembrie 2021, precitată, cu acest prilej Curtea observă că modurile de dobândire a cetățeniei române sunt nașterea, adopția și acordarea la cerere (art. 4 din Legea nr. 21/1991). Potrivit art. 5 alin. (2) din Constituție, cetățenia română dobândită prin naștere nu poate fi retrasă, pe când cetățenia română dobândită prin modurile prevăzute de Legea nr. 21/1991 poate fi retrasă pentru săvârșirea anumitor fapte grave, reglementate de această lege.31.Pornind de la această observație, Curtea constată că aceia care au dobândit cetățenia prin naștere se află într-o situație diferită în raport cu aceia care au dobândit cetățenia prin modurile prevăzute de lege, care, la rândul lor, se poziționează în categorii diferite în funcție de modul de dobândire. Etapele ulterioare dobândirii cetățeniei, cum sunt întocmirea, respectiv transcrierea actelor de stare civilă, diferă în funcție de modul de dobândire a cetățeniei. Nu poate exista o reglementare uniformă pentru situații substanțial diferite. Spre exemplu, unui copil născut cetățean român pe teritoriul țării i se eliberează certificatul de naștere după declararea acestuia de către mamă sau un alt declarant în termen de 30 de zile de la naștere, pe când persoanelor care au dobândit cetățenia li se transcriu certificatele de naștere după parcurgerea unei proceduri specifice, o etapă fiind depunerea cererii, personal, de către titulari sau reprezentanții legali ai acestora, în termen de 90 de zile de la data depunerii jurământului de credință față de România, așa cum prevede textul de lege criticat.32.Situațiile diferite atrag reglementări diferite, astfel că o încălcare a principiului egalității ar putea fi reținută numai în cazul în care s-ar reglementa o procedură diferită pentru persoane aflate în aceeași categorie.33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată Ion Moisei în Dosarul nr. 13.752/299/2018 al Judecătoriei Sectorul 1 București – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 41 alin. (5^4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă și Legea nr. 14/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorul 1 București – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Cristina-Cătălina Turcu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x