DECIZIA nr. 712 din 2 noiembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 132 din 9 februarie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ActulREFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ActulREFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ActulREFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 161 19/04/2003 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 1REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 279 04/06/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 4REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 5REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 5REFERIRE LACOD COMERCIAL 10/05/1887
ART. 6REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ART. 11REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017 ART. 1
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 11REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 144 21/05/2007
ART. 11REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003
ART. 11REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 418 03/07/2014
ART. 12REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 279 04/06/2020
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 228 02/06/2020
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 285 07/05/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 69 22/02/2018
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 336 11/05/2017
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 228 02/06/2020
ART. 15REFERIRE LALEGE 87 28/04/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE 161 19/04/2003 ART. 87
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 228 02/06/2020
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 336 11/05/2017
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 167 17/03/2015
ART. 16REFERIRE LALEGE 71 03/06/2011 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 16REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 3
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 228 02/06/2020
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 285 07/05/2019
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 228 02/06/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 285 07/05/2019
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 279 04/06/2020
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 285 07/05/2019
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 638 11/11/2014
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 483 21/11/2013
ART. 19REFERIRE LALEGE 176 01/09/2010 ART. 25
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 42 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 9 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 197 07/04/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 386 05/07/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Lică Novac în Dosarul nr. 44.357/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 155D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 4 iunie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 44.357/3/2016, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Lică Novac în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare a incompatibilității emis la data de 15 noiembrie 2016.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituționale, deoarece sintagma „comerciant persoană fizică“ nu este definită de un text de lege clar, de unde rezultă și diferența de interpretare a acesteia. După abrogarea Codului comercial care definea actele de comerț și, în legătură cu acestea, calitatea de comerciant și intrarea în vigoare a noului Cod civil, termenul comerciant a devenit caduc, nu mai este aplicabil în raporturile juridice, nu este definit de niciun text de lege și, în consecință, norma care instituie incompatibilitatea nu este accesibilă destinatarului și a devenit imprevizibilă. Îndreptarea acestei situații este imperios necesară având în vedere că destinatarul normei se expune unor sancțiuni grave, și anume încetarea demnității publice considerate incompatibile și interdicția ocupării aceleiași funcții timp de trei ani.6.Totodată, se susține că dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituționale, deoarece stabilesc că singura sancțiune posibilă în situația existenței unei stări de incompatibilitate este încetarea de drept a mandatului de ales local și interdicția ocupării aceleiași funcții timp de 3 ani. Așadar, în materia incompatibilităților, în ceea ce privește aplicarea pedepsei, nu este relevantă gravitatea faptei care a dat naștere respectivei situații de incompatibilitate, ceea ce contravine dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece sancțiunea prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 nu poate fi individualizată cu respectarea principiului proporționalității, pentru că intervine ope legis, fără a parcurge o procedură de individualizare. În aceste condiții se impune ca dispozițiile ce sancționează regimul incompatibilităților să permită aplicarea principiului proporționalității, stabilind și alte sancțiuni mai ușoare pentru ca pedeapsa să poată fi individualizată în funcție de fiecare situație în parte.7.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate, considerând că această opinie este obligatorie doar când excepția de neconstituționalitate este ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Curtea observă că partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 avea, la data întocmirii raportului de evaluare de către Agenția Națională de Integritate, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: […].“ Ulterior, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. În prezent, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 au următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: […] g) calitatea de comerciant persoană fizică;“. Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și de dispozițiile aplicabile cauzei în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiect al acesteia îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, precum și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.12.Dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au următorul conținut: „(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.“ În ceea ce privește prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, a constatat că dispozițiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție“ se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorul excepției neinvocând neconstituționalitatea sintagmei „aceeași funcție“, cuprinsă de aceste norme, ci lipsa de proporționalitate a sancțiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică cu situația care a determinat-o.13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din aceleași perspective invocate și în cauza de față, Curtea pronunțând, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, Decizia nr. 69 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018, Decizia nr. 285 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, sau Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 19 august 2020, sau Decizia nr. 279 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1147 din 27 noiembrie 2020.15.Pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, prin Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, precitată, paragrafele 18 și 19, Curtea a amintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia instituirea incompatibilităților privind aleșii locali este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Totodată, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. De asemenea, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.16.Cu privire la înțelesul noțiunii de „comerciant“, mai ales prin prisma intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prin Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, precitată, paragraful 20, Curtea a amintit jurisprudența sa, potrivit căreia înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor, în cauza dedusă judecății (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27). Totodată, așa cum a reținut Curtea, în Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, precitată, paragraful 28, calificarea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată, de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, și art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011).17.Având în vedere acestea, prin Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, paragraful 21, precum și prin Decizia nr. 285 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, paragraful 39, Curtea a constatat că nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, sub aspectul lipsei de claritate și previzibilitate a normelor de lege criticate, nu este întemeiată.18.Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și a celor ale art. 6 din Convenție, prin Decizia nr. 285 din 7 mai 2019, precitată, paragraful 46, Curtea a statuat că acestea se referă la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială. Or, textele criticate instituie – fără a avea vreo legătură cu accesul la justiție – un caz de incompatibilitate a primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților consiliului județean, nereferindu-se așadar la garanțiile dreptului la un proces echitabil (a se vedea și Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020, paragraful 22).19.Referitor la dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, criticate din perspectiva încălcării proporționalității sancțiunilor, parte a principiului legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, și a încălcării principiului proporționalității, consacrat de art. 53 alin. (2) din Constituție și de art. 6 din Convenție, prin Decizia nr. 279 din 4 iunie 2020, precitată, paragraful 22, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se integrează scopului legii, și anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, și nu vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (a se vedea în acest sens Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 285 din 7 mai 2019, paragraful 43).20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lică Novac în Dosarul nr. 44.357/3/2016 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x